Cercetătorii au descoperit un mostru preistoric atât de ciudat încât își bat capul să afle ce este

Anul trecut cercetătorii au declarat închis un mister care dăinuia de zeci de ani în privința unui monstru marin care sfidează toate clasificările animale.

Dar un studiu nou vine să reîinvie povestea, relatează EvoNews.com.

Creatura din imagine are un corp de sepie, ochi de crab, o tentaculă lungă și un clește atașat. A fost descoperită în statul american Illinois și mișuna prin mările și oceanele lumii în urmă cu 300 de milioane de ani. A fost botezată ”Monstrul Tulli” și aparține genului antic Tullimonstrum.

Sute de fosile ale acesteia au fost găsite și au ajuns în Muzeul Field din Chicago de la descoperirea inițială din anii ’50.

Mult timp, oamenii de știință au crezut că aceasta este un castravete de mare sau o moluscă și a fost comparată cu viermi marini ori cu o serie de pești ciudați cu gură rotundă, mulți dinți și fără maxilar.

”Acest animal nu se încadrează în nicio clasificare deoarece este foarte ciudat”, spune Lauren Sallan, de la Universitatea Pennsylvania, unul dintre cercetătorii care au realizat ultima analiză, citat de către ScienceAlert.

Creatura are ochii pe un fel de ”bețe”, iar paleontologii nu se pot pune de acord nici măcar care este coada și care este fața.

”Monstrul” a fost descoperit în anul 1955 de către colecționarul amator de fosile Francis Tulli, iar de la acesta își trage și numele.

Timp de zeci de ani oamenii de știință au crezut că acesta este un fel de moluscă (datorită corpului) sau un artropod asemănător întrucâtva cu homarii (datorită cleștelui).

Numai că o echipă de la Universitatea Yale a ajuns la concluzia că partea de mijloc a creaturii nu reprezintă măruntaiele sale, ci un notocord. Astfel, animalul ar fi de fapt o vertebrată preistorică.

Un alt studiu, realizat de către Universitatea Leicester din Marea Britanie, a concluzionat că, într-adevăr, aceasta este o vertebrată, mai exact un pește preistoric, după ce au descoperit o serie de structuri numite melanozomi în ochii săi. Astfel de ochi complecși nu au decât vertebratele.

Dar acum Sallan și colegii săi îi contrazic. Aceștia spun că cercetătorii de la Yale și-au bazat concluziile pe o serie de neînțelegeri despre modul în care animalele se fosilizează pe fundul oceanului. Mai exact, în general se fosilizează țesuturile moi, nu structurile interne precum notocordul.

De asemenea, echipa sa argumentează că melanozomii din ochii monstrului – adică structurile care produc și stochează melanina, un pigment – nu reprezintă o dovadă destul de bună deoarece multe nevertebrate prezină ochi extraordinar de evoluați.