Fizica cuantică dă multe bătăi de cap cercetătorilor, iar un experiment recent pune și mai mult gaz pe foc, scrie EvoNews.com.
Toată lumea a auzit de computerele cuantice, însă principiul pe care acestea se bazează este unul complex. Mai exact, este vorba de ”înlănțuirea cuantică” (Quantum entanglement), când două particule aflate la mare distanță una de alta în spațiu sunt conectate între ele. Iar atunci când exerciți o forță asupra uneia, atunci aceasta se va reflecta și asupra celeilelte. Einstein o numea ”acțiune ciudată la distanță”.
Ei bine, ”înlănțuirea cuantică” are și o problemă cu adevărat filosofică: libertatea de alegere. Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Universitatea din Viena au încercat să observe fenomenul folosind o stea aflată la 600 de ani-lumină distanță.
Ambiguitatea libertății de alegere postulează ideea că există o forță non-cuantică, care influențează o particulă atunci când cealaltă este măsurată și le face pe amândouă să pară că sunt ”înlănțuite”, când de fapt nu sunt.
Pe românește: ceva le face să pară conectate între ele, dar nu sunt. Dacă Universul se comportă așa cum își imagina Einstein, atunci forțele locale au doar efecte locale. Aceasta este ”Limita lui Bell”. Totuși, diverse măsurători arată că anumite efecte apar și la distanțe mult dincolo de această limită, ceea ce înseamnă că, într-adevăr, particulele în cauză sunt unite între ele misterios.
Ca să vadă dacă nu cumva alte forțe non-cuantice influențează experimentele, cercetătorii foloseau generatoare de numere aleatoare pentru a stabili ce proprietăți sunt măsurate asupra a doi fotoni ”înlănțuiți”. Scopul: să vadă dacă chiar sunt conectați sau doar par.
În 2014, o echipă de fizicieni a venit cu ideea unui alt tip de experiment și mai riguros. Mai exact, au folosit lumina unei stele aflată la 600 de ani-lumină drept generator de numere aleatoare. Mai întâi, ei au generat fotoni ”înlănțuiți”, apoi i-au trimis via lasere în două direcții diferite, către două stații de măsurători aflate la câteva străzi distanță.
Apoi, ei au instalat câte un telescop la cele două stații de măsurători. Lungimea de undă a luminii stelei cu pricina a fost folosită pentru a determina aleator ce fel de proprietăți ale fotonilor sunt măsurate.
Dat fiind că steaua respectivă se află la 600 de ani-lumină distanță, fotonii emiși de aceasta au fost emiși în urmă cu 600 de ani, însă influențează experimentul în acest moment. Cercetătorii au analizat peste 100.000 de perechi de fotoni ”înlănțuiți”.
Datele culese arată că, într-adevăr, aceștia sunt foarte corelați între ei, mult peste Limita lui Bell.
Experimentul nu elimină total ideea forțelor exterioare, dar ar însemna că aceste forțe au fost puse în mișcare acum 600 de ani în direcția potrivită pentru a reproduce fix acum rezultate similare fizicii cuantice, spune Alan Guth, profesor de fizică la MIT.
O altă explicație, și mai SF, ar fi că fotonii nu-și arată adevăratele proprietăți atunci când sunt măsurați. Dar acest lucru ar distruge absolut tot ce știm din astronomie și despre electromagnetism.
Concluzia: Universul este mai ciudat decât credem!…