Revoluționarii lumii: De la Gandhi la Che Guevara, istoria s-a scris în stradă

“Când puterea zace în stradă, revoluționarii lumii o ridică.” Unii aleg calea pașnică, alții drumul sângelui. În orice direcție ar fi desenate coordonate mulțimile, o constantă rămâne: fiecare generație își caută eroul. Sau anti-eroul. 

Pe fondul situației din România, când oamenii își intră în voce și în drepturi, Vocea.biz a adunat acele voci ale străzii care au răsunat cel mai puternic. Vocile care au umplut piețele în clipele de cumpănă, după care s-au așezat, cuminte, în pagină. Dacă lupta și revendicările lor pot fi contestate de multiplii ideologi ai istoriei, amprenta lăsată nu poate fi pusă la îndoială.

Cum au scris revoluționarii lumii o altfel de istorie

Maximilien “Incoruptibilul” Robespierre, 1758-1794

Ancheta internă a MAI cu privire la violențele de la proteste, suspendată

Contre în Parlament pe tema protestelor. Dobre, către Carmen Dan: Observ cu stupoare că pentru dumneavoastră…

Nici măcar Incoruptibilul nu a rezistat coruptibilității puterii absolute. Maximilien de Robespierre, tatăl Republicii franceze și luptătorul din avangarda politicii revoluționare a sfârșit radicalizat și pervertit de același sistem pe care el singur l-a instaurat în tron.

După ghilotinarea monarhiei, Robespierre este ales prim deputat în noua Convenție Națională. În retrospectivă, francezul apare ca un Stalin al secolului 18. Este dirijat de propria retorică și cultul personalității.

Reușește să întrețină un climat de incertitudine și paranoia în timp ce capetele opozanților politici (Girondin, Danton) cad pe străzile Parisului, iar Domnia Terorii se instaurează pe tronul vechilor monarhi.

Iacobinul Robespierre este într-un final prins și executat de thermidorieni, o facțiune revoluționară din opoziție. Nu va primi dreptul la un ultim cuvânt.

Mary Harris “Mother”Jones, 1837- 1930

În urma activităților ei, senatul american o denunță ca „bunica agitatorilor lumii”. Și nu exagerează. Mary Harris Jones a fost într-adevăr o femeie periculoasă.

Doar pierduse totul în viață, mai puțin viața însăși. Își înmormântează copiii și soțul după ce aceștia sunt răpuși de o epidemie de febră galbenă, ajunge în pragul foametei, și își vede drepturile la libertate și o viață decentă alunecând pe toboganul istoriei.

Așa că, într-o bună zi, Mary Harris Jones și-a luat inima în dinți și nu i-a mai dat drumul. În numele sindicalismului radical, croitoreasa a țesut o poveste frumoasă și revoluționară pentru muncitorii americani care construiau capitalismul însă nu beneficiau de promisiunile lui: eliberarea de mizerie și sărăcie.

A înființat Uniunea Minerilor din America, urmată de grupul Muncitorilor Industriali ai Lumii. A luptat împotriva folosirii minorilor ca forță de muncă și a coordonat primele proteste din industria minieră și a confecțiilor.

Lumea nouă tocmai creiona codul bunelor maniere ale democrației, iar Mary Harris Jones a fost femeia care i-a învățat pe bărbați cum să își revendice drepturile în stradă.

Mahatma Gandhi, 1869-1948

Istoria nu a definit revoluția în termenii cei mai pașnici, dar Mahatma Gandhi a reușit să o deturneze de la violență și sânge. Ceea ce nu înseamnă că lupta lui a fost mai puțin încrâncenată.

„Nonviolența este arma celor puternici” sunt cuvintele lui Mohandas Karamchand Gandhi. Născut într-o familie hindusă din pătura superioară a societății, într-o Indie supusă încă Imperiului Britanic, Gandhi a inițiat prototipul mișcării pașnice în Africa de Sud.

Revenit pe pământ natal, sub un nume nou, Mahatma sau „marele suflet”, dăruit de poetul Rabindranath Tagore, Gandhi a unit clasa de muncitori împotriva unei reforme agrare pe care britanicii încercau să o instituie în favoarea lor.

În 1919, Gandhi declară Satyaraha, o campanie de nesupunere în fața abuzului de putere ale cărei metode se rezumă la exprimarea individuală a dorinței de pace, post, purificare de sine și pe plan social, neplata impozitelor și boicotarea mărfurilor britanice.

În urma divizării continentului indian între două facțiuni religioase constituite în jurul statelor Pakistan și India, Gandhi adoptă o atitudine de detașare prin care își exprimă profunda dezamăgire față de declinul idealurilor de unitate. Astfel, instigă ura unui fanatic hindus care îl asasinează pe „sfântul revoluționar” în timpul unei ceremonii religioase.

Lev Davidovici Troțki, 1879-1940

„Revoluția rusă este revoluția franceză sosită cu întârziere din cauza frigului.” La fel cum relația dintre Lev Troțki și Iosif Stalin este reflectarea conflictului Girondin-Robespierre.

Troțki este omul care a cutezat să arate cu degetul înspre o revoluție deturnată de aceiași lideri care au insistat să o aducă pe stradă cu prețul sacrificiului unui popor. Opera lui scrisă avea un pronunțat caracter anti-stalinist.

Troțki a participat la prima lui manifestație în 1897, cot la cot cu muncitorii din sudul Rusiei. Și-a petrecut o mare parte din viață în exil în Siberia, Marea Britanie, Europa de Vest, și America Centrală și de Sud. Împreună cu Vladimir Lenin, a conceput planurile arhitecturii Revoluției Bolșevice din 1917 și a trecut la cârma Armatei Roșii un an mai târziu.

Odată divizată în două facțiuni principale, Revoluția Rusă a lui Troțki pierde în favoarea autoritarianismului stalinist. Troțki se retrage în tranșeele biroului de scris, iar noul sediu commando se regrupează sub acoperișul celui mai celebru cuplu socialist – Frieda Kahlo și Diego Rivera.

În același oraș, în Ciudad de Mexico, revoluționarul menșevic sfârșește sub loviturile unui cuțit de spart gheața. Asasinul lui este Ramon Mercader, un agent rus însărcinat de Stalin cu uciderea celui mai de temut opozant al său.

Ernesto “Che” Guevara, 1928-1967

În prezent, este un brand. Un imprimeu pe tricou, un vers scandat în cluburile underground, o poveste marca Hollywood, un tatuaj simbol în pielea culturii de masă contemporană.

De cele mai multe ori, ironia intervine să amintească că nimeni nu are control asupra istoriei. Dacă Che Guevara a fost revoluționarul prin excelență, ultimul partizan de profesie care a înarmat o generație cu idealuri socialiste, argentinianul cu figură și chipiu de haiduc a ajuns un laitmotiv care vinde.

Au trecut 50 de ani de la asasinarea lui, iar Che Guevara merge tot pe firul controversei (Martir sau asasin, that is the question).

Biografia lui se citește ca un thriller prin care se perindă, pe rând, personaje întunecate ca CIA, Fidel Castro, jungla boliviană, fantomele miilor de opozanți executați.

Che Guevara s-a născut sub semnul burgheziei, a crescut în umbra cărților de medicină și literatură internațională, a trăit cu patima aventurii. A traversat continentul sud-american pe o motocicletă ruginită. Din peisajul sărăciei, a creat o filozofie proprie, romantică, neîndurătoare, sălbatică și vizionară, întru totul de stânga.

În 1955, medicul argentinian își vă găsi menirea de revoluționar alături de Fidel Castro. Misiunea grupării de guerilă condusă de acesta era înlăturarea guvernului Batista de la cârma Cubei. În lungii ani de luptă, Che Guevara a ocupat un rol mai degrabă administrativ. A organizat fabrici de grenade, a deschis clinici pentru bolnavi și școli pentru populația săracă din mediul rural.

Odată ce Fidel Castro preia puterea, Che Guevara devine mâna lui dreaptă. Este numit președinte al Băncii Naționale a Cubei, ministru al industriei și finanțelor, și șeful departamentului industrial al Institutului Național al Reformei Agrare. Condus de o idee – visul “Noului om”- eroul Cubei exportă revoluția și în alte colțuri întunecate ale lumii, Congo, Tanzania, Praga, Bolivia.

În acest ultim popas, Che Guevara își va găsi sfârșitul. Rănit în timpul unui atac CIA împotriva forțelor revoluționare pe care le conduce, Che este capturat și executat de un soldat bolivian.

Martin Luther King. Jr, 1929-1968

În 1968, ultimele cuvinte pe care Martin Luther King. Jr le rostește mulțimii vorbesc despre un ideal fără moarte.”Ca oricine, aş dori să am o viaţă lungă; longevitatea îşi are locul ei […]Aş vrea să ştiţi în această seară, ca noi, ca popor, vom ajunge pe pământul făgăduinţei”.

În acea zi de 4 aprilie, pastorul baptist nord-american care a inspirat cea mai impresionantă mișcare civică din istoria recentă a lumii și care se autodefinea ca simpla „voce a unui cetățean” a fost împușcat mortal în balconul hotelului Lorraine.

Profetul cruciadei pentru egalitatea în drepturi a folosit armele lui Gandhi contra desegregării rasiale. Ghidat de principiul non-violenței și de experiența unui activism neîncetat, Martin Luther King Jr. a organizat marșuri pașnice în favoarea dreptului la vot și a altor drepturi elementare pentru cetățenii de culoare din Statele Unite ale Americii.

Din păcate, starea socială caracteristică epocilor mai puțin luminate a pre-democrației nu pare să aparțină trecutului. Revoluționarii lumii apar atunci când se cere o schimbare de paradigmă, dar nu se mai încarnează într-un singur individ. Che Guevara și Gandhi au fost înlocuiți de platformele social media, aici unde fiecare voce poate stârni o revoluție a anonimilor.