România a pierdut pe bandă rulantă procesele intentate de revoluționari și familiile acestora la CEDO, motivul condamnărilor fiind același – statul nu a înfăptuit o anchetă reală pentru a stabili cine au fost vinovații pentru represiunea din timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Zeci de foști revoluționari sau rude ale celor care au murit la Revoluție au dat statul român în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) fie pe cont propriu, fie constituiți în organizații.
Până în prezent, statul român a fost obligt să plătească despăgubiri de aproape 2.500.000 de euro, plus cheltuieli de judecată.
2009 – România pierde la CEDO procesul intentat de timișorenii Horia Teodor Şandru, Ştefan Răducan, Silvia Benea şi Daniela Grama.
Cei patru au reclamat faptul că statul le-a încălcat dreptul la viață (represiunea din Timișoara) și dreptul la un proces echitabil, desfășurat pe o perioadă rezonabilă.
În urma procesului, CEDO a constatat că procesul represiunii de la Timișoara, care a început în 1990 și s-a finalizat în 2008, a fost marcat de ”o inactivitate totală” a Parchetului între aprilie 1990 şi martie 1996, precum şi amânări repetate şi termene mari între audieri.
CEDO a mai constatat și anomalia conform căreia procesul a fost instrumentat de procurori militari care fuseseră subordonați inculpaților Mihai Chițac și Victor Stănculescu.
Cei patru au primit despăgubiri de câte 5.000 de euro fiecare.
2009 – România e condamnată la CEDO pentru durata nejustificat de mare a unei anchete privind uciderea milițioanului Aurel Aghache, pe 27 decembrie 1989, în timpul revoltelor din Târgu Secuiesc.
Agache a fost bătut în stradă de mai multe persoane, pierzându-și viața.
Ancheta, începută în aceeași zi, a stagnat până în 1996, deși existau mai mulți martori care au identificat agresorii.
Primul dintre aceștia a fost încarcerat abia în 2001, fiind grațiat la scurt timp de președintele de la acea vreme, Ion Iliescu.
Soția lui Agache și cei cinci copii ai acestuia au fost despăgubiți împreună cu 25.000 de euro.
2011 – România pierde procesul intentat de cinci membri ai Asociației Adevărul Revoluției din Cluj.
Motivul – tergiversarea anchetei privind represiunea din Cluj-Napoca, în care au fost ucise 24 de persoane, timp de 12 ani.
Cei cinci au primit, împreună, despăgubiri în valoare de 52.000 de euro.
2011 – În același an, CEDO condamnă România în procesul intentat de Asociația ”21 Decembrie” în numele soților Nicolae și Elena Vlase, al căror copil, care avea 19 ani în 1989, a fost ucis la Revoluție.
CEDO a stabilit că nu a existat nicio anchetă în cazul acestui deces, iar cei doi soți nu au fost implicați, ca martori, în vreun proces.
Soții au primit despăgubiri de câte 15.000 de euro fiecare, în timp ce Asociația ”21 Decembrie” a fost despăgubită cu 6.000 de euro.
2013 – CEDO găsește vinovat statul român din nou pentru tergiversarea anchetei în cazul represiunii de la Timișoara (la fel ca în cazul din 2009). De data aceasta, statul e obligat să despăgubească 72 de victime (răniți sau rude ale celor decedați) cu suma totală de 349.500 de euro.
2014 – CEDO găsește vinovat statul român pentru tergiversarea anchetei în Dosarul Revoluției.
Asociația ”21 Decembrie” în numele a 34 de revoluționari, reclamă faptul că nu li s-a acordat dreptul la audiere.
Statul este obligată să plătească despăgubiri în valoarea totală de 45.900 de euro.
2015 – CEDO găsește statul român vinovat pentru ineficiența anchetei în Dosarul Revoluției.
Reclamanți sunt 81 de victime sau rude ale victimelor din decebrie 1989.
CEDO obligă statul român să plătească despăgubiri în valoarea totală de 832.500 de euro.
2015 – CEDO găsește din nou statul român vinovat pentru tergiversarea anchetei privind represiunea din Timișoara.
Cei opt reclamanți, victime sau rude ale victimelor, primesc despăgubiri în valoare totală de 64.000 de euro.
2015 – CEDO găsește vinovat statul român pentru tergiversarea timp de două decenii a anchetei în cazul unui bărbat împușcat în cap, în timp ce ieșise la fereastra apartamentului său din București, în timpul Revoluției din 1989.
CEDO a obligat statul română să plătească 15.000 de euro despăgubiri văduvei acestuia, Cătălina Filip.
2016 – CEDO condamnă statul român pentru lipsa unei anchete efective în Dosarul Revoluției.
Cei 17 reclamanți, foști revoluționari sau victime, primesc despăgubiri în valoare totală de 255.000 de euro.
2016 – CEDO condamnă din nou statul român pentru tergiversarea anchetei în Dosarul Revoluției.
Cei 45 de reclamanți, foști revoluționari sau victime, primesc despăgubiri în valoare totală de 675.000 de euro.
Anul acesta, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis redeschiderea Dosarului Revoluției, pe motiv că anchetele de până acum au fost făcute ”superficial” și incomplet.
”Organele de urmărire penală s-au rezumat la prezentarea situaţiei persoanelor vătămate, a victimelor, făcându-se trimitere la actele medicale prin care s-au constatat leziunile ori decesul acestora, la declaraţiile persoanelor vătămate şi ale martorilor, fără o analiză a probelor administrate şi fără trimitere la persoanele care au fost implicate în aceste evenimente”, se arăta în motivarea deciziei de confirmare a redeschiderii dosarului.
Ulterior, Parchetul General a dispus extinderea cercetărilor și pentru perioada de după 22 decembrie, anume asupra faptelor persoanelor care preluaseră puterea după fuga lui Ceaușescu.
“Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii”, transmitea Parchetul General.