Paradoxul Europei: românii sunt printre cei mai optimiști în privința sănătății, deși nu prea merg la medic și nu acordă importanță prevenției

Românii sunt optimiști în privința stării lor de sănătate, deși ajung rar la medic și nu acordă o atenție prea mare prevenției.

România se află printre statele europene cu cei mai optimiști locuitori privind starea lor de sănătate. Potrivit datelor Oficiului European de Statistică (Eurostat), 80,1% din populația țării noastre susține că starea de sănătate este bună (53,6%) sau foarte bună (26,5%). Alți 15,2% dintre români au catalogat starea lor este acceptabilă, iar 4,7% dintre români au spus că starea lor de sănătate este rea (3,8%) și foarte rea (0,9%).

Același procent, 80,1%, s-a înregistrat și în Malta și, deși depășește media UE, este mai mic decât în alte patru state din spațiul intracomunitar. Astfel, cei mai mulțumiți de starea lor, din acest punct de vedere, sunt ciprioții, cu o pondere de 85%, urmați de greci, care declară în proporție de 84,7% că au o sănătate bună sau foarte bună, irlandezi, cu 84,2%, și suedezi, cu 83,4%.

Pe de altă parte, cei mai pesimiști la acest capitol sunt croații, în contextul în care 12,6% au spus că au o stare de sănătate proastă sau foarte proastă, urmați de unguri și portughezi, fiecare cu o pondere de 11%.

Eurostat: România a înregistrat în aprilie cea mai mare inflaţie anuală din UE

Eurostat: România a înregistrat un deficit bugetar de 2,9% din PIB

La nivelul Uniunii Europene, 73,3% dintre locuitorii cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani percep starea lor de sănătate ca fiind bună și foarte bună. Pe de altă parte, mai puțin de 6,7% au precizat, în 2015, că sănătatea lor este rea sau foarte rea.

Raportul Eurostat mai arată că percepția pozitivă asupra stării de sănătate crește odată cu studiile. Astfel, dacă 61% din populația UE cu un nivel scăzut de educație declara că starea de sănătate este bună și foarte bună, proporția a crescut la aproape 85% pentru cei cu învățământ terțiar (postliceal, universitar sau postuniversitar).

Cât de des ajung românii la medic

Un raport anterior emis de Eurostat arată că românii merg de șase ori pe an la generalist și rareori la stomatolog. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), motivul principal pentru care conaționalii cu vârsta de minim 16 ani nu merg la consultații este cel financiar, atât pentru persoanele din mediul urban (71,3%), cât și din mediul rural (72,9%).

De asemenea, 7,9% dintre românii din mediul urban au declarat că nu au mers la un medic specialist pentru că au așteptat ca problema să se rezolve de la sine, în vreme ce 4,7% au recunoscut că teama a fost motivul.

În cazul celor din mediul rural, un alt motiv important pentru care nu au consultat un medic specialist este distanța prea mare sau lipsa mijloacelor de transport (6,1%).

Când vine vorba de vizitele la un cabinet stomatologic, deși, potrivit unui studiu realizat în 2016 de ISPOS, 72% dintre români au probleme dentare, datele citate de Eurostat arată că fiecare român a avut parte, în medie, de mai puțin de o consultație (0,5) o dată la doi ani. Și în acest caz, conform datelor disponibile la INS (2014), lipsa banilor rămâne principala „piedică” atât pentru persoanele din mediul rural (79%), cât și pentru cele din mediul urban (78,9%). Teama de dentist a fost al doilea cel mai invocat motiv de locuitorii din mediul urban și rural (9,8%, respectiv 9,4%).

Un uriaș sărac din Est care încearcă degeaba să imite Vestul: sistemul românesc de sănătate

Totodată, un studiu comandat de GSK Consumer Healthcare a dezvăluit, anul trecut, că majoritatea românilor nu se spală pe dinţi și seara, aşa cum recomandă stomatologii, ci doar dimineaţa pentru că majoritatea conaționalilor identifică periajul dentar cu momentul de pregătire pentru interacţiune socială, văzându-l ca un act estetic, ca aranjarea părului sau machiajul înainte de a ieşi din casă.

În lipsa unei întâlniri cu prietenii, colegii de serviciu sau a unei activităţi din afara casei, este mai probabil ca românii să aleagă să nu se spele pe dinţi şi să ignore consecinţele asupra sănătăţii. Peste 45% dintre respondenţi au declarat că îşi periază dinţii mai puţin de două ori pe zi, deşi 90% din eşantion este de acord cu importanţa rutinei minime de dimineaţa şi seara. Mai mult, potrivit sondajului citat, 10% dintre persoane au spus că se spală pe dinţi doar de câteva ori pe săptămână, o dată pe săptămână sau ocazional (mai puţin de o dată/săptămână).

Cele mai recente date arată că un român a consumat 1,5 tuburi de pastă de dinţi de-a lungul anului 2014, însă mai mult faţă de 2013, când consumul naţional se situa în medie la circa 1 tub/an. De asemenea, ultimele date de la nivel naţional arată că românii îşi schimbă acum periuţa de dinţi o dată la 1,5 ani – mai des faţă de statisticile din 2013, care arătau că un român folosea aceeaşi periuţă de dinţi timp de 2 ani.

Româncele, codașe la prevenția cancerului de sân sau col uterin

Deși optimiști în privința stării lor de sănătate, românii nu dau atenție prevenției și nici nu ajung prea des la medic. Un raport anterior al Eurostat arată că româncele sunt codașele UE în ceea ce privește prevenția cancerului de sân și cervical, care fac printre cele mai multe victime în rândul femeilor din întreaga lume.

Anual, aproximativ 1,7 milioane de femei sunt diagnosticate cu cancer la sân, iar 528.000, cu cancer cervical. Dintre acestea, peste 458.000, respectiv circa 58.000 sunt europene.

Potrivit unui studiu al Federației Asociaților Bolnavilor de Cancer din România, 25 de femei sunt diagnosticate zilnic în țara noastră cu cancer de sân, iar statisticile înregistrează un procent al mortalității din cauza cancerului mamar de 36% (din cazurile diagnosticate), mai mare decât media europeană (29%) și chiar decât cea mondială (31%).

În ciuda acestor cifre îngrijorătoare, doar 6% dintre româncele cu vârsta cuprinsă între 50-69 de ani au fost la o examinare de acest gen în 2014. Și mai alarmant este faptul că 79% dintre româncele din segmentul de vârstă precizat nu și-au făcut niciodată o mamografie, deși specialiștii recomandă autoexaminarea lunară a sânilor, iar vizita la medic pentru controlul sânilor trebuie efectuată o dată la trei ani până la vârsta de 40 de ani și o dată pe an după vârsta de 40 de ani. După vârsta de 40 de ani, femeile ar trebui să efectueze anual o mamografie și să beneficieze de examinarea clinică a sânilor.

În ceea ce privește analizele specifice depistării cancerului cervical, doar 2% dintre femeile din țara noastră (cu vârsta între 20 și 69 de ani) au făcut un test Babeș-Papanicolau în ultimul an sau mai recent, conform raportului Eurostat. Mai grav este că datele Oficiului European de Statistică arată că 62% dintre românce (din aceeași categorie de vârstă) nu și-au făcut niciodată aceste analize.

Cifrele sunt susținute și de o statistică a Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), potrivit căreia șapte din zece românce nu şi-au făcut în ultimii trei ani niciun test pentru depistarea leziunilor pre-canceroase sau pentru depistarea HPV, iar 10% nu au mai fost la un control medical de rutină de mai bine de un deceniu. De altfel, deși 86% dintre românce au auzit de cancerul de col uterin, mai bine de jumătate dintre acestea nu asociază această boală cu infecția persistentă cu virusul HPV.

Conform INSP, peste 4.000 de românce sunt diagnosticate anual cu cancer de col uterin, acesta fiind al doilea cel mai des întâlnit cancer la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani din țara noastră, după cel mamar, cancerul de col uterin având în România o incidenţă de patru ori mai mare decât în ţările Uniunii Europene. Pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani, cancerul de col uterin este principala cauză de mortalitate prin cancer, în contextul în care peste 1900 de femei mor anual în urma diagnosticării cu această boală.

În România nu se investește în prevenție, dar se duc mulți bani pe tratamente

România este codașa UE și după ponderea cheltuielilor pentru sănătate, atât raportat la Produsul Intern Brut (PIB), cât și după suma alocată pe cap de locuitor.

În timp ce Suedia, Franța, Germania și Olanda au cele mai mari cheltuieli din PIB pentru sănătate, la nivelul Uniunii Europene, cu o pondere de circa 11% în fiecare caz în parte, România se află pe ultimul loc, cu cea mai mică pondere, de doar 5,1% din PIB.

În ceea ce privește suma alocată pentru sănătate pe cap de locuitor, România, cu o medie de 388 euro, este, de asemenea, codașa UE, urmată de Bulgaria, care dă 504 euro pe locuitor. Practic, raportul dintre cea mai mare și cea mai mică sumă pentru sănătatea fiecărui cetățean (Luxemburg vs România) este de peste 14 ori mai mare.

În România, aproape 15% din finanțarea sănătății provine din surse guvernamentale, peste 64% din contribuțiile obligatorii la asigurările de sănătate, iar circa 20% reprezintă plățile pe care le fac românii direct din propriile buzunare pentru medicamente sau servicii medicale.

În România, 50,1% dintre cheltuielile pentru sănătate se duc pe servicii de îngrijire și reabilitare curativă și doar 0,8% pe prevenție.

Cu o pondere de peste 37% din totalul cheltuielilor pentru sănătate alocate bunurilor medicale, România se află pe locul secund în clasament, după Bulgaria, care alocă aproape 43% pentru acestea.

Serviciile de îngrijire pe termen lung au reprezentat mai puțin de 10% din cheltuielile curente pentru sănătate în jumătate din statele membre UE, România având o pondere de 1,8%. Potrivit Eurostat, aceste procente relativ scăzute ar putea fi generate de faptul că bolnavii care au nevoie de ajutor sunt în grija familiilor lor, care nu sunt plătiți pentru furnizarea acestor servicii.

Ponderea cheltuielilor pentru servicii auxiliare, precum testările de laborator sau transportul pacienților, variază de la un minim de 1,8% în Olanda și Marea Britanie, la 5,5% în România, până la 10,3% în Estonia, Cipru (10,8%), Letonia (11,2%) și Cehia (12,3%).

În ceea ce privește tratamentul preventiv, cheltuielile s-au ridicat la 4,1% din total în Italia și Marea Britanie, în timp ce România și Cipru au alocat mai puțin de 1 procent, respectiv 0,8% și 0,6%.

Pentru asistența medicală ambulatorie s-au alocat 11,4% din totalul cheltuielilor de sănătate în România, cea mai redusă pondere din UE, până la aproape o treime în Danemarca, Germania și Belgia.

Pe de altă parte, în topul țărilor în care se dau sume considerabile, de peste 30% din totalul cheltuielilor pentru sănătate, la farmacii și furnizori de bunuri medicale, se află Bulgaria, cu un maxim de 42,4%, urmată de Slovacia, Ungaria, România, Croația, Lituania și Grecia.

De asemenea, în timp ce jumătate dintre țările din spațiul intracomunitar dau între 10% și 30% pentru servicii de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung pentru bolnavii care au nevoie de ajutor ca să aibă o viață cât mai apropiată de normal, șase state membre UE, respectiv Cipru, Croația, România, Grecia, Slovacia și Bulgaria dau mai puțin de 3% din totalul cheltuielilor de sănătate, de până la 14 ori mai puțin decât Finlanda (41,9%), Olanda (39,1%) și Suedia (31,3%), care alocă cel mai mult pentru acest capitol.