O tânăra de 20 de ani, necăsătorită şi care păştea oile pe munte, a rămas într-una din zile însărcinată cu un ţăran din sat. Fiindu-i ruşine de copilul din flori pe care îl purta în pântece şi speriată să nu afle părinţii, faţă şi-a provocat un avort şi şi-a ucis pruncul înainte de a se naşte.
Câţiva ani mai târziu, faţă s-a îmbolnăvit şi a murit, luând secretul cu ea pe lumea cealaltă.
În ziua înmormântării, în timp ce faţă era dus de familie şi alaiul de oameni, în frunte cu preotul, spre groapă, răposata a mişcat puţin capul şi a început să vorbească, spre uimirea tuturor.
[fbiz_recommended_article post_id=”994956″]
“Părinte, părinte, vino încoace… nu te teme! Cu sfinţia ta am treaba… Eu am făcut un păcat mare în viaţă şi m-am ruşinat să-l spovedesc. Dar pentru că am avut evlavie la Maică Domnului, ea s-a rugat pentru mine înaintea Mântuitorului şi mi-a trimis sufletul în trup, că să-mi spovedesc păcatul pe pământ, căci pe pământ l-am făcut…”
Lumea uimită, s-a retras afară, iar faţă s-a mărturisit la preot de păcatele sale, cu multe lacrimi.
Sătenii s-au adunat îngroziţi în jurul ei şi au început să o întrebe despre viaţă de dincolo, dacă există Răi şi cum arată Dumnezeu.
[fbiz_recommended_article post_id=”994833″]
“Cum este dincolo, nu pot să va spun. Atât va pot spune, că aşa cum este aici, pe pământ, unde fiecare este scris la primărie cu tot ce are, tot aşa şi dincolo, fiecare este scris la primărie cu tot ce are, tot aşa şi dincolo, fiecare este scris cu tot ce a făcut, bun sau rău… Va rog cu lacrimi, să fiţi spovediti fiecare de toate păcatele, că ce se dezleagă pe pământ, se dezleagă şi în cer… Dincolo nu mai este pocăinţă şi nici Maică Domnului nu se roagă pentru păcătoşi. Tot ce aţi făcut pentru mine, rugăciuni şi pomană sunt primite. Continuaţi!”, a mai spus ea.
Apoi, tânăra a închis din nou ochii şi nu s-a mai trezit.
Povestea a fost transmisă din moşi-strămoşi, iar ulterior, redată de Arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea lui “Istorioare duhovniceşti”.