Avem un fost premier, fost comisar european, fost ministru al agriculturii, fost tehnocrat, aspirant la postura de lider politic. Dacă odată cu demisia Cabinetului Ponta, Dacian Cioloș a părut a fi ”soluția salvatoare” pentru anul alegerilor parlamentare, asigurând conducerea Palatului Victoria într-o manieră mai apropiată de stilul european de guvernare, bazat pe transparență, dar făcând echilibristică printre temele sensibile, fie pur și simplu din lipsă de curaj, fie din cauza dependenței de sprijinul politic al unui parlament dominat de PSD, acum eșecul utilizării ”brandului ” său de către PNL și USR la parlamentare pare că a intrat în faza prelungirilor.
Cu alte cuvinte, avem un profil de premier european, fără însă experiența politică pe care o acumulezi vrând-nevrând jucând în interiorul unui partid și două formațiuni politice de opoziție (catalogate de unii ca fiind de dreapta, deși este evident că USR a evitat să-și asume o identitate ideologică clară, membrii având diferite orientări), formațiuni care se află ușor în derivă. Ce facem? Răspunsul: Mai nimic, continuăm ”discuțiile” pentru o eventuală colaborare, și cu PNL și cu USR. Același joc ezitant din campania electorală în care Dacian Cioloș a refuzat să-și asume tranșant bătălia politică alături de liberali sau oamenii lui Nicușor Dan, ba chiar s-a dezis pe alocuri de ei, a continuat și în această perioadă post-electorală, de când fostul șef al Executivului a anunțat că în sfârșit vrea să intre în politică, pornind de la fundația ”România 100”.
Eșecul negocierilor cu PNL și cu USR pentru un proiect comun îi pune pe toți actorii în situații confuze și inconfortabile, fiecare dintre părțile implicate având argumente în poziția exprimată. Faptul că nu au ajuns la nicio înțelegere l-a determinat pe Dacian Cioloș să anunțe că și-ar putea face un partid propriu cu intenția de a dezvolta o alternativă politică viabilă din perspectiva viitoarelor alegeri, ceea ce complică ecuația.
PNL se află în derivă de la alegerile parlamentare și până acum, marea problemă a formațiunii liberale fiind criza cronică de leadership (o prelungire a crizei care a început cu mult timp în urmă și care a avut un cuvânt de spus și în anul electoral trecut), structurile anchilozate ale partidului, lipsa unui program coerent și a viziunii, un partid care a rămas încremenit, mult în urma acelui segment din electorat care ar trebui, teoretic, să se regăsească într-o astfel de formațiune. Lovitura dată de apariția USR care a reușit să îi ia locul în ierarhia pe București și să câștige aproape 10% în alegerile parlamentare la doar câteva luni de la înființarea ca partid la nivel național, dar și poziționarea pe anumite teme alături de PSD (a se vedea poziția conservatoare în ceea ce privește drepturile minorităților sexuale) face ca PNL să fie extrem de vulnerabil în perspectiva apariției unui nou partid. Și asta pentru că electoratul ar putea migra spre alternativa Cioloș, nu neapărat pentru că liberalii s-ar îngrămădi să dezerteze în prima etapă din prea multă dragoste față de fostul premier, o nuanță importantă care face diferența dintre PNL și USR în această ecuație.
Criza se vede și în modul în care liberalii se pregătesc să intre în alegerile pentru șefia partidului care vor avea loc în iunie: Ludovic Orban, care a obținut o achitare în primă instanță în dosarul ce l-a scos din cursa electorală pentru București, Cătălin Predoiu, care i-a luat locul, în cele din urmă, după ”experimentul” de-o săptămână Marian Munteanu și care a reușit contraperformanța de a ajunge pe locul trei cu doar 11% în alegerile pe Capitală, sau alte nume vehiculate -Cristian Bușoi, Ilie Bolojan sau Dan Motreanu- niciunul nu corespunde profilului de lider politic capabil să dea acel restart de care are nevoie partidul pentru a se gândi la câștigarea viitoarelor alegeri.
Și vorbim de același PNL care a recurs în trecut de mai multe ori la ”importuri” din afara cercului liberalilor cu acte de partid pentru a depăși impasul grav în care se aflau- tehnocratul Theodor Stolojan (în 2004, adus în partid și ales președinte în 2002) și chiar primarul Klaus Iohannis (care a intrat în partid în 2013, practic cu doar un an înaintea alegerilor prezidențiale). Rețeta nu mai este însă pe placul liberalilor, care nu mai vor să recurgă acum la aducerea din exterior a ”soluției salvatoare” Cioloș.
Consecințele depășesc cumva soarta liberalilor, pentru că vulnerabilitățile lor îl afectează direct de Klaus Iohannis care riscă să intre în campania pentru un nou mandat prezidențial din 2019 fără a avea în spate o forță politică puternică (e adevărat că aici lucrurile sunt interpretabile pentru că nici victoria din 2014 nu s-a datorat neapărat PNL, bătălia fiind mult mai personalizată, iar greșelile adversarilor de la PSD fiind esențiale, doar că de data aceasta Iohannis va intra în cursă nu din postura de opozant, ci de om aflat la putere).
Președintele interimar al PNL, Raluca Turcan, declara recent într-un interviu pentru Vocea.biz că ”proastă-neproastă” vestea că Dacian Cioloș își va face partid nu ar trebui să-i afecteze pe liberali. ”Proastă-neproastă, eu cred că depinde de PNL ce va face și câți oameni va reuși să aducă din nou în jurul său. Nu cred că strategia PNL trebuie făcută în funcție de un om. Un om și o echipă sunt importanți să se alăture PNL, care este într-un proces de selecție, însă aș vrea ca oamenii să înțeleagă că obiectivul PNL este de a redeveni cel mai important partid de pe partea dreaptă a scenei politice. Pentru asta nu trebuie să tragi cu ochiul nici la USR, nici la alte formațiuni, dacă ele apar, ci pur și simplu să ai drumul tău, să ai mesajele tale, și să ai în decizie oameni credibili care pot să-i facă pe oameni să se entuziazmeze din nou de PNL”, declara Turcan, admițând că liberalii și-au cam abandonat eletoratul în ultima perioadă.
Cât despre venirea lui Cioloș în partid, mesajul Ralucăi Turcan a fost acela că fostul premier ar fi putut aduce un plus de valoare ”echipei” PNL. În traducere liberă, nimeni nu-i predă partidul pentru a-l conduce, dar nu-l împiedică nimeni să se alăture liberalilor de la vârf, de pe poziția unei funcții din biroul politic.
Nu sunt puțini liberalii care au ieșit public și au pus eșecul în alegeri pe seama fostului premier, pe care îl acuză că i-a abandonat atunci când a declarat public că partidul nu are acceptul său pentru a-i folosi imaginea. Mare parte din campania internă a lui Ludovic Orban pentur șefia PNL este bazată tocmai pe discursul anti-Cioloș, despre care spune că este dator formațiunii liberale (referire la faptul că a ajuns să ocupe funcții cu sprijinul lor), în timp ce liberalii nu-i datorează nimic.
De partea cealaltă, discuțiile privind preluarea USR de către Dacian Cioloș a declanșat o ruptură care nu a mai putut fi negată de lideri, la nivel oficial. Nicușor Dan a transmis un mesaj asemnător cu cel al Ralucăi Turcan. Asumându-și public opoziția față de intrarea lui Cioloș în partid, liderul USR a admis însă că formațiunea sa este scindată și că, urmare a multor membri care îl vor pe fostul premier alături de ei, i-a tranmis oficial acestuia o invitație. Întrebat dacă se pune problema ca acesta să îi ia locul la conducere, Nicușor Dan a replicat că e liber să candideze la orice funcție dorește, la congresul din mai.
Președintele USR crede însă că Dacian Cioloș ar aduce pe termen scurt un plus pentru USR, însă în perspectivă există riscul ca imaginea USR să fie înghițită de performanta guvernului Cioloș, ”cu toate compromisurile ei (non-combat la votul pentru primari într-un singur tur, prestațiile miniștrilor Vasile Dâncu, asociat cu PSD, Petre Toba, acuzat de plagiat încă de la începutul mandatului și Adrian Curaj care a refuzat să își asume soluționarea problemelor legate tot de plagiat).
Problema este mult mai complicată. În pofida adepților pe care îi are în rândul USR, partidul este totuși creația lui Nicușor Dan, iar mare parte din succesul electoral i se datorează acestuia și lui Clotilde Armand, mai puțin alăturării de fostul premier Cioloș. Astfel încât preluarea formațiunii de către acesta din urmă poate fi greu acceptată.
Reacția lui Dacian Cioloș a fost extrem de dură: USR să nu-i mai folosească numele. Cât despre invitație, fostul premier a spus că nu s-a pus niciodată problema să-i ia partidul lui Nicușor Dan, în care, de altfel, sunt foști membri ai Cabinetului său, dar și simpli adepți. El și-a argumentat decizia prin faptul că prezența sa a dus la conflicte majore în interiorul formațiunii și nu dorește să aibă pe conțiință ruperea formațiunii.
”Nu voi fi eu vreodată cel care să vrea să dea pe cineva la o parte, să vrea să vină la o masă deja așezată sau să culeagă roadele muncii altora. (…) Pentru mine este limpede că intrarea mea în partid în acest moment ar duce la dezbinare, un lucru pe care nu-l doresc. Am convingerea că, în măsura în care acțiunile noastre au la bază aceleași valori morale și dorința de a pune umărul la transformarea României în mai bine, este foarte probabil ca drumurile noastre să se reîntâlnească”, a transmis Cioloș, aflat într-un mini-turneu la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu președinele Comisiei Europene Jean Claude Juncker și cu alți oficiali europeni, într-un exercițiu de imagine.
USR chiar riscă să se dezintegreze la congresul din mai din cauza modului în care se raportează la Dacian Cioloș, tocmai pentru că aici există o masă critică importantă în favoarea fostului premier, spre deosebire de PNL, cu atât mai mult cu cât foști miniștri din echipa de la Palatul Victoria au intrat în USR și au devenit parlamentari.
Cel mai vocal continuă să fie fostul ministrul al fondurilor europene Cristian Ghinea care spune că însăși soarta tinerei formațiuni se joacă la congresul din mai. ”Nicuşor Dan şi Dacian Cioloş sunt complementari şi ar trebui să lucreze sub aceeaşi umbrela. Viitorul USR, ce fel de partid va fi acesta, unul închis oamenilor că Dacian Cioloş şi Vlad Voiculescu, sau unul deschis către toţi oamenii competenţi şi oneşti, va fi decis de membrii USR, la Congres. Pentru dragii mei useristi: acesta poate fi un vot care contează enorm. La Congres vom decide ce fel de USR vom avea şi ce fel de forţă se va opune clasei politice corupte”, a insistat Ghinea.
Deși a jucat cartea liderului care aduce un câștig de capital consistent formațiunii politice, Dacian Cioloș nu ar avea nici el o misiune ușoară în a construi de la zero un partid, cu structuri în teritoriu, care să crească suficient încât să fie o forță decisivă în alegeri. Fostul premier este, deocamdată, la stadiul de intenții, susținut de o aripă a USR și de foști colaboratori ca Dragoș Pîslaru sau Vlad Voiculescu. Singura veste bună pentru toți acești actori constă în aceea că până la viitoarele alegeri este totuși suficient timp pentru conceperea de alternative. În plus, costurile guvernării vor fi tot mai mari pentru adversarul Liviu Dragnea și PSD.