RĂZBOIUL CONDUCTELOR. Gazprom și Eni reînvie gazoductul South Stream. Cum va fi afectată România

Gigantul rus Gazprom și grupul petrolier Eni, controlat de stat, au semnat un memorandum de înțelegere prin care reiau proiectul gazoductului South Stream, abandonat anterior de către Rusia ca urmare a opoziției Comisiei Europene și a unui conflict diplomatic cu Turcia.

Cele două părți au anunțat cooperarea asupra Coridorului Sudic de gaze, în sectorul gazelor naturale lichefiate, dar și o rediscutare a contractelor de furnizare a gazelor către Italia.

South Stream Transport B.V., o companie afiliată a Gazprom cu sediul în Olanda, a acordat contracte pentru a doua linie a construirii Turkish Stream către Allseas Group, potrivit Itar-Tass.

Contractul pentru primul fir al Turkish Stream a fost semnat în data de 8 decembrie 2016.

Preţul gazelor se majorează începând de miercuri

Teodorovici, despre plafonarea preţului la gaze: L-am scos de pe site şi vom discuta

Comunicatul Gazprom menționează ”Coridorul Sudic”, însă acest concept înseamnă multe lucruri în funcție de cine le spune.

Pentru Comisia Europeană, Coridorul Sudic însemna transportul de gaze din Azerbaidjan, de la zăcământul Shah Deniz II din Marea Caspică până în Italia. Inițial, această conductă lungă de 3.500 de kilometri însemna gazoductul Nabucco, la care și România participa.

Dar, acționarii Shah Deniz II au ales să livreze gazele prin doua gazoducte: TANAP – care traversează teritoriul Turciei și TAP – care intenționează să ducă gazele din Grecia peste Marea Adriatică, până în Italia.

De la South Stream la Turkish Stream

În Rusia, ”Coridorul Sudic” era un eufemism pentru South Stream. Acest gazoduct trebuia să subtraverseze Marea Neagră până în Bulgaria. De aici, ramura nordic urma să treacă prin Serbia, Ungaria și Austria până la hubul de la Baumgartden. Ramura sudică urma să traverseze Grecia și apoi Marea Adriatică până în Italia.

Dar South Stream, care avea ca inițiatori fix Gazprom și Eni, a fost abandonat după anexarea Crimeei de către Rusia, ca urmare a presiunilor Comisiei Europene. Aceasta cerea separarea producatorilor de transportatori și furnizori, prevedere explicită în legislația comunitară, dar nerespectată de către Gazprom.

Proiectul Turkish Stream a fost inițiat de către Rusia și Turcia după ce Gazprom a renunțat la South Stream. Acesta prevedea construcția unei conducte de 910 kilometri pe sub Marea Neagră, plus un tronson de 180 de kilometri până la granița cu Grecia. Anterior, costul proiectului a fost estimat la 11,4 miliarde de euro. Gazprom intenționa ca, mai departe, clienții europeni ai săi să își cumpere gazul de la hubul din apropiere de Grecia.

Dar și acest proiect a fost afectat de doborârea unui avion rus de către armata turcă la granița cu Siria, la finele anului 2015. După acel moment, Rusia a impus sancțiuni economice Turciei și a înghețat proiectele energetice comune, precum Turkish Stream sau construirea unei centrale nucleare de către Rosatom.

Relațiile dintre cele două state s-au schimbat, însă, din nou după tentativa de lovitură de stat împotriva președintelui Recep Erdogan, eșuată în vara anului trecut. Presa a scris că Rusia l-a avertizat pe Erdogan. Ulterior, acesta a trecut la eliminarea opozanților din armată și administrație, ceea ce a dus la critici ale Uniunii Europene. Ca atare, cele două părți au reluat proiectul Turkish Stream la finele anului trecut.

Nord Stream 2, mult mai avansat

În paralel, Gazprom a dezvoltat un alt proiect paralel: Nord Stream 2, care trebuie să traverseze Marea Baltică, din Rusia până în Germania. Acesta este realizat de către Gazprom împreună cu grupul petrolier olandez Shell, dar și cu OMV (Austria), Wintershall (Germania), Uniper (Germania) și ENGIE (Franța).

OMV este acționarul majoritar al Petrom, iar ENGIE este fostul GdF SUEZ. Wintershall este divizia de gaze a grupului industrial german BASF, iar Uniper este o companie desprinsă din grupul german E.ON. Aceasta deține termocentralele pe gaze și cărbune. De asemenea, Uniper deține o serie de termocentrale în Rusia.

Problema este că Gazprom a anunțat că din 2019, atunci când Nord Stream 2 ar fi gata, nu va mai tranzita gaze prin Ucraina.

Polonia, România și alte opt state din Estul Europei se opun realizării Nord Stream 2 deoarece acest lucru ar fi echivalent cu un ”șantaj” la adresa Ucrainei și ar vulnerabiliza Kievul în fața Moscovei. Ucraina nu mai importă gaze din Rusia de mai bine de un an.

Oprirea furnizării de gaze prin Ucraina ar priva România de veniturile din transportul gaze care trec prin țara noastră spre Balcani și vestul Turciei. De asemenea, ar putea lăsa țara noastră fără gazele din importuri. Acestea sunt însă mici în comparație cu restul Europei, țara noastră importând doar 5-10% din consumul final, datorită producției proprii. Ba chiar și Ucraina vrea să importe gaze naturale din România.

Tensiuni est-europene

Noul proiect dintre Gazprom și Eni privind ”Coridorul Sudic” vine în contextul în care Comisia Europeană s-a declarat ”mulțumită” de propunerile Gazprom. Mai exact, gigantul rus este investigat de către Bruxelles într-un caz de abuz de poziție dominantă legat de prețurile și practicile comerciale din Europa de Est. Gazprom riscă amenzi de 15 miliarde de euro, dar a promis mai multe acțiuni pentru ca Executivul comunitar să nu treacă la sancțiuni.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană s-a declarat satisfăcută de angajamentele prezentate de Gazprom față de preocupările Executivului comunitar în materie de concurență în ceea ce privește piețele gazelor din Europa Centrală și de Est și a invitat toate părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la aceste angajamente.

”Considerăm că angajamentele asumate de Gazprom vor permite fluxul liber de gaze naturale în Europa Centrală și de Est, la prețuri competitive. Aceste angajamente abordează preocupările noastre în materie de concurență și oferă o soluție orientată spre viitor, care este în concordanță cu normele UE. De fapt, ele contribuie la o mai bună integrare a piețelor gazelor naturale în regiune”, a declarat Margrethe Vestager, Comisarul European pentru Concurență.

Numai că aceste afirmații au enervat din nou Polonia. Varșovia a promis să folosească ”toate modalitățile legale” pentru a stopa acordul dintre Comisia Europeană și Gazprom. Problema este că dacă acordul dintre UE și Gazprom intră în vigoare, atunci Gazprom ar putea interzice în continuare re-exportarea gazelor cumpărate.

Polonia consideră că acordul permite Gazprom să continue practicile sale anti-concurențiale. Acum, însă, Gazprom își reia și vechile proiecte de alimentare a Estului Europei.