La 40 de ani de la marele cutremur, Bucureștiul rămâne vulnerabil. Cât de eficient ar putea acționa salvatorii

Un cutremur lung de aproape un minut, cu o magnitudine de 7,2 pe scara Richter ucidea peste 1.500 de români, cu 40 de ani în urmă. Seismul, venit în prima parte a nopții, a distrus 35.000 de locuințe în toată țara. În București, 33 de clădiri și blocuri mari, precum blocul Dunărea, s-au prăbușit, cauzând doar aici decesul a aproximativ 1.400 de persoane. În operațiunile de salvare au fost mobilizați pompieri, militari, milițieni, câinii de salvare aduși de Crucea Roșie și chiar cascadori, însă un bilanț precis al victimelor nu s-a putut stabili nici în ziua de azi. Cutremurul din ’77 a adus cu sine reguli noi de siguranță la construcția clădirilor, pentru a se evita riscul de prăbușire în cazul unui seism similar. 40 de ani mai târziu, însă, România și în special Bucureștiul rămân vulnerabile la un cutremur de mare magnitudine. Consolidarea clădirilor aflate la risc de prăbușire merge greu, iar capacitatea de răspuns a autorităților în cazul unui dezastru a fost pusă serios la îndoială la ultimul exercițiu național.

Cutremurul din 4 martie 1977 s-a declanșat la ora 21:22, cu epicentrul la 100 de kilometri adâncime, în zona Vrancei, având o durată de 56 de secunde.

Seismul a fost simțit în toată țara, precum și în Bulgaria, însă cel mai afectat a fost Bucureștiul, unde, clădirile vechi, în special din centru, s-au prăbușit.

Din cele aproximativ 1.570 de persoane care au murit la cutremur, peste 1.400 au fost din Capitală. Printre ele, personalități precum actorul Toma Caragiu, cântăreața Doina Badea sau regizorul Alexandru Bocăneț. În jur de 11.300 de persoane au fost rănite.

Bilanţul victimelor cutremurului urmat de tsunami din Sulawesi creşte la 832 de morţi

Cutremur cu magnitudinea 3,8 în judeţul Buzău

Pe lângă cele aproximativ 35.000 de locuințe care au fost compromise de seism, au fost afectate serios, în toată țara, 195 de întreprinderi, dar și multe conducte de gaz și apă, stații de transformare și linii electrice.

Seismul l-a suprins pe președintele Nicolae Ceaușescu în Nigeria, într-o vizită oficială, însă acesta s-a întors peste noapte în țară, cerând ca operațiunile de salvare să continue peste intervalul în care se considera că nu mai există șanse să fie găsiți răniți în viață.

La operațiunile de salvare au participat pompieri, militari, milițieni și numeroși voluntari. Au fost folosiți inclusiv cascadorii de la Studioul de Film Buftea. Crucea Roșie a trimis la rândul ei oameni specializați în operațiuni de căutare și salvare, care au utilizat câini special antrenați.

Au fost scoși oameni în viață și după 65 de ore, însă acesta cazuri au fost rare. Nouă spitale din Capitală au fost avariate prea puternic pentru a primi răniți. Spitalul Florasca a rămas funcțional, deși suferise avarii serioase. Un punct de triaj al răniților fost construit pe stadionul Dinamo.

Între timp, alți voluntari lucrau la refacerea avariilor la întreprinderi și instalații, pentru repunerea acestora în folosință.

Pentru consolidarea clădirilor avariate din București au fost aduși inclusiv muncitori de la Combinatul Siderurgic Galați, începând cu 5 martie.

Pe 22 martie, Nicolae Ceaușescu cerea specialiștilor să întocmească un plan de refacere a centrului Capitalei. Totodată, clădirile avariate începeau să fie evaluate pentru a se întocmi planuri de consolidare. Lucrările nu au mers însă, în profunzime, date fiind costurile foarte mari. În cazul mai mulor clădiri s-a preferat demolarea.

În schimb, s-au schimbat normele în construcții în așa fel încât noile clădiri să țină cont de riscurile seismice. Pe lângă rezistența sporită a structurilor, lățimea balcoanelor a fost limitată la maximum un metru.

Consolidarea clădirilor cu risc seismic, blocată în birocrație

La 40 de ani de la cutremurul din 1977, în București există în continuare 174 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic – acele clădiri care reprezintă pericol public în caz de cutremur pentru că se pot prăbuși.

Alte 330 de clădiri erau încadrate în clasa a II-a de risc seismic – care pot suferi degradări structurale majore în eventualitatea unui seism.

Începerea lucrărilor de consolidare suferă, însă, amânări de ani buni, din cauza refuzului proprietarilor de a-și da acceptul pentru începerea lucrărilor, în condițiile în care aceștia trebuie să suporte costurile.

Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a solicitat la preluarea mandatului adoptarea unei legi care să permită evacuarea locatarilor din clădirile cu risc seismic, pe considerentul că aceste lucrări sunt de utilitate publică.

Costurile consolidărilor ar fi urmat să fie suportate de primărie, urmând ca banii să fie returnați de proprietari în tranșe egale, fără dobândă, pe o durată de 25 de ani.

Momentan, propunerea a rămas la stadiul de proiect.

O simulare computerizată realizată de Direcția de Sănătate Publică București, în 2014, arăta că, în cazul unui cutremur de 8 grade, peste 7.000 de persoane ar putea fi ucise în București.

Dificultăți de intervenție, în cazul unui cutremur similar cu cel din 1977

Un exercițiu național care să verifice capacitatea autorităților de a interveni în cazul unui seism de mari proporții a avut loc la sfârșitul anului trecut, simularea SEISM 2016 arătând că salvatorii ar avea de întâmpinat multe dificultăți logistice în cazul intervențiilor.

În cazul unui seism de proporții, cartierul general pentru echipele de salvare va fi unitatea Inspectoratului de Urgență de la Ciolpani.

Aici ar trebui să fie transferați peste 6.000 de salvatori, pentru a fi trimiși în zonele în care se așteaptă cele mai numeroase victime – București și Ilfov.

În condițiile actuale, însă, cei peste 6.000 de salvatori ar avea la dispoziție 980 de paturi pliante și 917 saci de dormit.

Aceștia ar urma să stea în 315 corturi care nu dispun de încălzire. De asemenea, posibilitatea preparării hranei pentru salvatori lipsește în 90% din cazuri, a arătat exercițiul.

O altă deficiență constatată în cadrul exercițiului a fost că schimbul de informații între instituții și spitale s-au făcut prin telefon, fax sau e-mail, mijloace de comunicare pentru care există posibilitatea foarte mare de a deveni nefuncționale în caz de cutremur major.

O altă problemă constatată a fost lipsa unei baze de date comune ale salvatorilor și medicilor, pentru ca acțiunile de salvare să poată fi coordonate.

Chiar și în sediul ISU Ciolpani, comunicarea a fost deficitară între departamentele din aceeași clădire, factorii de decizie fiind plasați în încăperi diferite.

La nivel național, în cazul unui cutremur de mari proporții, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se poate baza pe 27.000 de ofiţeri şi subofiţeri.

Departamentul specializat în misiuni de căutare și salvare urbană numără 50 de ofițeri și subofițeri, care ar fi primul activat în București, în cazul unui cutremur de mari proporții.