Judecătorii: Persoane necunoscute sau fără legătură nu puteau avea acces la calculatorul lui Dragnea; versiunea lui și a martorilor este neplauzibilă

Completul de cinci judecători de la instanța supremă a motivat, miercuri, decizia definitivă prin care președintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat la o pedeapsă definitivă cu suspendare.

În motiovarea deciziei, cei cinci judecători ai ICCJ, arată că simplele sale negații din fața instanței dar și versiunile prezentate de martorii acestuia, care au arătat pe rând că Dragnea nu ar fi fost autorul mesajelor de îndemn la ieșirea la votare, nu sunt plauzibile.

Mai mult, spun judecătorii, martorii aduși să susțină versiunea declarației lui Dragnea au avut depoziții care sunt contrazise de lista de sarcini stabilite la acel moment de către PSD.

Dragnea a fost autorul

Şeful Departamentului de Luptă Antifraudă Marius Vartic vrea să revină la DNA

Procurorul Adina Florea, propusă de ministrul Justiţiei pentru conducerea DNA, audiată joi în Secţia pentru procurori…

Contrar criticii apelantului Dragnea, notează judecătorii în actul lor, ”Completul de 5 Judecători apreciază că răspunderea asupra conceperii şi transmiterii adresei nr.687/SG/ 13 iulie 2012 revine apelantului intimat inculpat, în ciuda declaraţiilor apelantului şi celor trei martori audiaţi de instanţe, care au încercat să creeze imaginea unui haos general în sediul PSD, care a creat condiţii pentru semnarea adresei nr.687/SG din 13 iulie 2012 de o persoană fără responsabilităţi şi atribuţii în campania electorală”.

Deși martorii au încercat să acrediteze ideea că adresa anterior menţionată ar fi fost întocmită şi transmisă în teritoriu fără ştiinţa sa, din declaraţiile acestora reiese cel puţin un element de maximă importanţă în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, anume acela că Dragnea a fost coordonatorul campaniei electorale al PSD, mai spun magistrații care arată că,  în acest context, nu sunt lipsite de importanţă celelalte funcţii deţinute de Dragnea, anume aceea de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman şi cea de preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România.

Faptul că Dragnea exercita toate aceste calităţi conduce la ”concluzia firească” că acesta ”se bucura de autoritate în partid, atât la nivel central, cât şi în cadrul organizaţiilor judeţene ale partidului”, aspect care, de altfel, nu a fost negat de acesta.

Cele două aspecte negate de Dragnea, rețin judeccătorii, sunt legate, pe de o parte, de implicarea sa în conceperea şi, respectiv, transmiterea adresei nr.687/SG din 13 iulie 2012 şi, pe de altă parte, de folosirea autorităţii de care acesta se bucura pentru a impune membrilor de partid implicaţi în campania electorală la nivel local să utilizeze mijloace prohibite de legea nr.3/2000, în vederea atragerii cetăţenilor la vot şi obţinerii, cu orice preţ, a validării referendumului organizat pentru demiterea preşedintelui României, persoană care, la acel moment, era exponentul cel mai important al opoziţiei.

Completul de 5 Judecători apreciază că declaraţiile martorilor Iuliana Zobuian şi Alexandru Băţăgui, ”nu reflectă decât parţial realitatea și vin în contradicție cu celelalte probe (inclusiv declarațiile lui Dragnea) care pun în evidență modul de organizare a campaniei electorale pentru referendumul din 29 iulie 2012, a echipei de campanie și a staff-ului din cadrul Secretariatului General al PSD, inclusiv a modului restricționat de acces la computere, parole și semnătură electronică”.

Astfel, explică judecătorii ICCJ, aspectele menţionate de martori vin în contradicție chiar cu propriile atribuții. Alexandru Băţăgui era specialist IT în cadrul aceleiaşi direcţii iar Iuliana Zobuianu era director al Direcţiei Organizare din cadrul Secretariatului General al PSD în campania electorală pentru referendumul din 29 iulie 2012 şi se ocupa de gestionarea comunicării, în vreme ce martora Claudia Frunzete se ocupa, de asemenea, de comunicarea în teritoriu.

Deşi s-a încercat să se acrediteze ideea că la sediul PSD era un mediu de lucru dezorganizat şi haotic, spun judecătorii, unde aveau acces necontrolat foarte multe persoane, atât din staff-ul de campanie, cât şi voluntari, declaraţiile celor trei martori ”nu sunt credibile sub acest aspect, în măsura în care sugerează că oricine trecea prin sediul PSD avea acces la e-mailul Secretariatului General şi la semnătura scanată a inculpatului Dragnea şi putea concepe, redacta, ataşa semnătura electronică şi transmite o comunicare e-mail către adresele de contact ale membrilor staff-ului de campanie din ţară, ba chiar să înregistreze adresa respectivă în Registrul de intrări-ieşiri, fără a fi observat de martori sau de alte persoane din sediu”.

Conceperea, semnarea şi difuzarea unor instrucţiuni de tipul și importanța celor conţinute de adresa nr.687/SG din 13 iulie 2012, implicau alocarea, la nivelul partidului, de resurse umane şi financiare importante (tombole cu premii, acces gratuit la evenimente, îndeplinirea unor formalităţi administrative, încheierea unor acorduri cu ziare şi posturi radio-TV locale, oferirea de bilete la concerte, filme, cărţi, vacanţe, cartele de telefon), fiind exclusă ipoteza ca asemenea cheltuieli şi eforturi să poată fi angajate la iniţiativa unor simpli membri ai echipei de campanie sau a unor voluntari din sediul PSD, fără aprobarea inculpatului Dragnea Liviu Nicolae, mai notează instanța.

”Or, adresa nr.687/SG din 13 iulie 2012 purta menţiunea de final «Cu prietenie» şi semnătura apelantului, exact ca şi adresa nr.688/SG din 14 iulie 2012 (necontestată de apelantul inculpat), ceea ce implica, datorită importanţei mesajului transmis, obţinerea permisiunii inculpatului Dragnea în acest scop şi asumarea de către acesta a comunicării”, motivează judecătorii.

Chiar acceptând ipoteza neplauzibilă, mai spun magistrații, că toate persoanele ce se aflau în sediul PSD în vederea desfăşurării de activităţi electorale ar fi avut acces liber la contul de e-mail al Secretariatului General al PSD, se constată că situația era diferită în ce privește posibilitatea utilizării semnăturii electronice a inculpatului Dragnea, ce a fost aplicată și pe adresa nr.687/SG din 13 iulie 2012.

Martorii lui Dragnea au dat declarații „discrepante”

Mai mult, notează judecătorii, se constată o evidentă discrepanță între susținerile martorilor care au evidențiat o atitudine de indignare a lui Liviu Dragnea la momentul la care a aflat de transmiterea adresei nr.687/SG din 13 iulie 2012, și demersurile ulterioare de lămurire a situației.

Deşi martora Zobuian a declarat în faţa instanţei de apel că atât ea, cât şi apelantul inculpat Dragnea Liviu Nicolae au efectuat demersuri pentru eventuala identificare a persoanelor ce au redactat cele două adrese şi au dispus expedierea lor, ”Completul de 5 Judecători apreciază că, în contextul cauzei, nu poate fi explicată lipsa oricăror acțiuni concrete – şi care ar fi putut fi pe deplin eficiente – pentru identificarea, pentru început, a computerului de pe care a fost redactată în format electronic adresa şi a computerului utilizat la aplicarea semnăturii electronice a apelantului, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia campaniei electorale pentru referendumul din 29 iulie 2012, la Direcţia Organizare din cadrul Secretariatului General al PSD activau și specialiști IT, unul dintre aceștia fiind chiar martorul Băţăgui Alexandru”.

”Nu în ultimul rând, susţinerea apelantului, în sensul că nu ar fi fost prezent în acea zi în sediul de campanie nu a fost probată, după cum nu a fost probată nici susţinerea că ar fi avut o discuţie cu membri ai partidului a doua zi, în încercarea de a afla cine este autorul adresei”, mai scriu judecătorii care arată că pentru aceste motive înlătură din ansamblul probator, în mod justificat, părţile din declaraţiile martorilor care nu pot fi explicate.

”În altă ordine de idei, Completul de 5 Judecători respinge susţinerea apelantului că acesta nu şi-ar fi folosit autoritatea sau influenţa în scopul prohibit de lege, deoarece din probele administrate nu rezultă că angajarea de eforturi umane şi materiale de anvergura celor anterior menţionate ar fi fost dispusă urmare unei decizii luate în forurile conducătoare ale partidului, după consultarea cu membrii partidului, inclusiv a celor de la nivel local, ci a fost decisă exclusiv de apelant, care a cunoscut că influenţa şi autoritatea de care se bucură în rândurile persoanelor cu atribuţii în aducerea la îndeplinire a instrucţiunilor conţinute de adresa nr.687/SG din 13 iulie 2012 este suficientă pentru a determina punerea în mişcare a unui mecanism de tipul celui conceput, chiar şi fără o decizie a organelor de conducere ale partidului”, mai arată magistrații ICCJ.