Rețelele sociale pun umărul la schimbarea guvernelor: ”Puterea e mai ușor de obținut, dar mai greu de reținut”

Odată cu progresul tehnologic și accesul tot mai mare la internet, rețele sociale s-au dovedit un instrument foarte puternic în viralizarea protestelor din întreaga lume. Rețelele de socializare au fost folosite intens în Primăvara Arabă din 2011, la puciul eșuat împotriva lui Erdogan din Turcia, la protestele de după Colectiv sau la cele împotriva ordonanței de dezincriminare a abuzului în serviciu din România.

Pentru a înțelege mai bine rolul rețelelor sociale în derularea protestelor, trebuie să ne amintim cum de derulau protestele și revoluțiile înainte de apariția acestora, scria, în 2014, revista americană Forbes.

Aceasta arăta că în revoluțiile din Blocul Estic, aparatele de fax erau intens folosite. De asemenea, publicația spune că jihadiștii foloseau înregistrări pe casete video ca să își împrăștie mesajele. La Revoluția Portocalie din 2004 din Ucraina se dădeau sms-uri pe telefon.

Peisajul New Media

„Campioană în Liga 1”! Incredibil ce apare pe Google când cauți: Dinamo București

De ce a fost inventat Facebook, de fapt. Ce scop inițial avea aplicația

Dar în 2013, când președintele comunist Viktor Ianukovici controla mass-media și își pusese acoliții să cumpere ziare, doi ziariști – Vitaly Sych și Yulia McGuffie – au plecat de la ziarul Korrespondent împreună cu colegii lor, refuzând cenzura. Dar, chiar dacă ziarul era deținut acum de către Sergei Kurchenko, un oligarh apropiat de Ianukovici, ei aveau la dispoziție Facebook, iar mesajele lor au avut un puternic impact. Pentru că accesul la informație era mult mai larg, iar tabăra lui Ianukovici nu controla tot spectrul ei de difuzare.

În data de 28 noiembrie 2013, Ianukovici era la summitul de la Vilnius, unde trebuia să semneze Acordul de Asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană. Dar acesta a cedat tentațiilor oferite de către Vladimir Putin, așa ca a refuzat. Un tânăr ziarist și activist, Mustafa Nayem, a postat atunci pe Facebook că se duce în Maidan și că ”like-urile” nu se pun. În mai puțin de o oră, postarea avea 600 de comentarii, iar oamenii se adunau în piață. Mai întâi au fost 10.000, apoi 50.000. Ce a urmat, știm cu toții: Euromaidanul, fuga lui Ianukovici în Rusia, anexarea Crimeei de către Putin și sprijinirea separatiștilor din estul Ucrainei.

Sfârșitul Puterii

Așa cum explică Moises Naim în cartea sa ”Sfârșitul Puterii”, tehnologia, globalizarea și trendurile economice fac ca ”puterea să fie mai ușor de obținut, dar mai greu de folosit sau de reținut”.

În anul 2011, rețelele sociale au fost mediul prin care cetățenii din mai multe state arabe s-au revoltat împotriva regimurilor dictatoriale. Așa au căzut, rând pe rând liderii din Tunisia, Yemen, Egipt, Libia și s-a declanșat războiul din Siria.

În 2011, Twitter și Google erau alternativa preferată de manifestanți: după ce autoritățile din Egipt au tăiat accesul la internet, cele două companii IT au demarat un serviciu prin care cetățenii puteau suna la o căsuță vocală, iar apoi mesajul se posta pe propriile rețele.

De asemenea, și Iranul a văzut o ”revoluție tăcută”: nu s-a schimbat conducerea islamistă, dar de alt gen: tot mai multe femei folosesc rețeaua de partajare a fotografiilor pentru a posta poze fără tradiționalul văl islamic, într-o revoltă împotriva preceptelor tradiționale. Ulterior, însă, autoritățile de la Teheran au început să blocheze conturilor unor modele considerate ”vulgare”, dar și ale unor tineri bogați, care pozau cu bolizi de lux, după cum scria anul trecut The Daily Beast.

Rețelele sociale au jucat un rol important și în cazul protestelor din Piața Taksim din Istanbul din 2013, când populația a protestat împotriva unor abuzuri ale lui Recep Tayyip Erdogan.

Tehnologia a fost folosită însă și în sens invers: în vara anului trecut o parte a armatei a declanșat un puci împotriva lui Erdogan. Acesta a transmis, însă, prin aplicația de apeluri video FaceTime de la Apple direct la CNN. Ulterior, populația a aflat rapid de tentativa de lovitură de stat și a ieșit pe străzi, iar puciștii s-au predat în dimineața zilei următoare. A urmat, însă, o perioadă în care Erdogan și-a consolidat controlul asupra media și a efectuat o serie de epurări în aparatul de stat, armată și forțele de ordine, înlăturând circa 100.000 de adepți ai clericului Fethullah Gulen.

”Instigare” la proteste

Concomitent, rețelele sociale au fost principalul factor de viralizare și după dezastrul de la clubul Colectiv, de la finele anului 2015, cât și în aceste zile, când au avut loc cele mai mari proteste de la Revoluția din 1989. De altfel, inclusiv Carmen Dan, ministrul de Interne din Cabinetul Grindeanu, acuza un număr de nouă ziariști și persoane publice că au instigat pe rețelele sociale cetățenii să protesteze împotriva Guvernului. Cei nouă numiți de către oficial sunt ziariștii Mircea Marian, Emilia Șercan, Ovidiu Vanghele, Cătălin Tolontan, Nicuşor Dan, Lucian Mândruţă, Andrei Gheorghe, plus politicienii Clotilde Armand (USR) și Robert Turcescu (PMP), fost ziarist la rândul său.

Riscul identificării

Pe de altă parte, există și riscuri ale utilizării rețelelor sociale. Potrivit Stratfor, folosirea acestora înseamnă ca protestatarii să își devoaleze identitatea. China și Iranul au arestat de-a lungul timpului mai mulți disidenți, în vreme ce mai mulți contestatari ai regimului Putin au fost arestați sau au murit în condiții suspecte, ori în închisoare. În Rusia, autoritățile ruse au folosit rețeaua de socializare Vkontakte pentru a spiona utilizatorii acesteia din Ucraina, în contextul protestelor împotriva fostului președinte Viktor Ianukovici din 2013, potrivit Bloomberg. În anul următor, Pavel Durov – fondatorul Vkontakte, fugea din Rusia și acuza că rețeaua a ajuns sub controlul aliaților lui Putin.

De asemenea, state precum China, Turcia și Iranul blochează frecvent accesul la o serie de site-uri și rețele de socializare. De exemplu, în anul 2009, în timpul revoltelor uighurilor, China a tăiat accesul la internet al întregii provincii Xianjing, din vestul țării. Recent, Rusia a blocat accesul la rețeaua profesională LinkedIn, iar opoziția acuză că miza este, de fapt, interzicerea în viitor a Facebook.

Știrile false

Un alt risc îl constituie folosirea rețelelor sociale pentru răspândirea de știri false, așa cum a fost în campania pentru alegerile prezidențiale din SUA. Mai multe site-uri obscure și o serie de organizații media apropiate Kremlinului, precum Russia Today și Sputnik, au împrăștiat tot felul de conspirații și minciuni despre Hillary Clinton în timp ce îl susțineau pe republicanul Donald Trump. Chiar dacă Hillary Clinton a câștigat votul popular, devansându-l, pe Trump cu aproape 3 milioane de voturi, a fost îndeajuns să piardă alegerile într-o serie de state-cheie, ceea ce a făcut ca Trump să devină președintele SUA.

Din această cauză a izbucnit un întreg scandal în SUA, iar Facebook și Google au fost forțate să ia măsuri care să blocheze viralizarea știrilor false.