Semnul crucii este un gest ritual simbolic care marchează cele patru direcții ale Crucii de pe Golgota. El arată și iubirea lui Dumnezeu de către om cu toată inima, cu tot sufletul, mintea și cu toată puterea sa. Semnul crucii este făcut cel mai adesea atunci când se rostește numele Sfintei Treimi, ca semn de evlavie față de un sfânt, un obiect sau o persoană sfințite, la începutul sau la sfârșitul rugăciunii, pentru a arăta smerenie sau aprobare sau în numeroase alte ocazii diferite, în funcție și de practica locală/națională sau de evlavia personală, scrie wikipedia.
În momentul în care îţi faci cruce trecând pe lângă o biserica sau lângă o cruce de piatră ori de lemn se întâmplă o serie de lucruri. Preoţii susţin că semnul crucii te protejează în faţă obstacolelor, mai ales dacă treci printr-un loc aglomerat ori întunecat sau eşti la un examen important.
Din punct de vedere psihologic, atunci când îţi faci cruce, trăieşti o eliberare şi capeţi mai mult curaj în acţiunea ce urmează. Tertulian (scriitor creştin din secolul al III-lea) spunea că „este semnul prin care ne despărţim cei credincioşi de cei necredincioşi şi ne recunoaştem”.
În general, în practica ortodoxă este folosită mâna dreaptă. Degetul mare, indexul și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute în palmă. Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte, apoi coboară spre piept; de acolo, mâna merge către umărul drept, iar apoi ea merge orizontal către umărul stâng. În timp ce se face semnul crucii, se rostește “în numele Tatălui” (când mâna e pe frunte), “și al Fiului” (când mâna coboară pe piept), “și al Sfântului Duh. Amin” (când mâna se duce de la un umăr la celălalt). Cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime, cele trei Persoane împărtășind aceeași Esență (natură). Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei reprezintă dubla natură, umană și divină, reunite în persoana Domnului Iisus Hristos.