Lumea românului a fost dintotdeauna bogată în obiceiuri și tradiții, în care ritualurile păgâne se împletesc cu legile creștine. Botezul Domnului, sau Boboteaza este o astfel de manifestare a spiritului folcloric. În ziua de 6 ianuarie, când noul an abia mijește în calendar, se sărbătorește Botezului Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului.
Cunoscută și sub numele de “Epifanie”, “Teofanie”, “Arătarea Domnului” sau “Descoperirea cuvântului Întrupat”, în ziua de Bobotează se realizează sfințirea apelor.
În satul Morteni, situat la 11 kilometri de Găești, are loc la sfârșitul sărbătorilor de iarnă un ritual unic în țară.
Acesta s-a combinat cu un mai vechi ritual de purificare asimilat la rândul său de riturile inițiatice ale celor 12 zile faste dintre ani, cultivate cu predilecție de către romani.
Ritualul gevrelei (sau geavrelei, după pronunția localnicilor) are loc de Bobotează, când flăcăii care alcătuiesc așezarea se constituie în mai multe grupuri și pleacă la colindat.
Asemenea vieții tribale, aceștia își părăsesc casele și trăiesc în locuința unui bătrân (vezi fosta casă inițiatică a bătrânului Șaman inițiator), unde vor sta până la terminarea evenimentului ritualic.
Flăcăii strâng geavrelele (batiste de pânză sau mătase brodate de fetele de măritat) și le sfințesc prin stropirea cu apă și busuioc.
Prin păstrarea lor de către fetele din sat, aceste gevre devin obiecte ritualice.
Ritualitatea geavrelelor este molipsitoare, transmițându-se și prăjinii de 12-14 metri de care se leagă și care, împodobită în vârf cu o cruce și un buchețel (chită) de busuioc, se transformă într-un steag simbolic.
Din acest moment sărirea prăjinii sau ruperea ei aduce mare ghinion, ba chiar moartea celui care n-a respectat cu strictețe ritul.
În zorii zilei de Bobotează, flăcăii pornesc spre centrul satului purtând în întrecere steagurile lor.
Cei care ajung primii se bucură de un prestigiu mai mare, fiind primiți cu mare entuziasm de către săteni.
Preotul sfințește nu numai apa (agheasma), ci și steagurile ce vor fi ridicate spre cer cu strigăte de bucurie.
Obiceiul se suprapune astfel complexului ritualic comun al Bobotezei, care se desfășoară a doua zi.
După învestire și consacrare, geavrelele sunt înapoiate fetelor.
Din acest moment ele vor beneficia de noroc în dragoste, de admirația flăcăilor la horă, de un măritiș rapid și de o căsnicie împlinită.
Dacă vreunul dintre flăcăi păstrează geavreaua, el se consideră deja alesul fetei care a brodat-o.
Boboteaza(Botezul Domnului) este o sărbătoare creştină căreia i s-au atribuit mai multe elemente ale unor rituri păgâne, cum ar fi cel de fertilitate, purificare, cinstire a sacralității apei şi a focului.
Astfel, sărbătoarea Bobotezei este dedicată, pe lângă cinstirea religioasă, unor obiceiuri cum ar fi: săritul peste foc, ghicitul, vrăjile de dragoste, ritualurilor de purificare şi fertilitate.
În fiecare an de Bobotează, credincioșii se duc la biserică pentru a lua apă sfințită (Agheasmă Mare).
Sfințirea cea Mare a apei sau Agheasma Mare este o slujbă săvârşită anual în ziua în care Mântuitorul Iisus fost botezat în apele Iordanului.
Apa Sfințită de Bobotează ne aduce vindecare de boli sufleteşti şi trupeşti.
Agheasma Mare se ia de regulă pe stomacul gol după Spovedanie.