INTERVIURILE VOCEA.BIZ Vasile Puşcaş, negociatorul aderării României la UE: “Nu am fructificat ocaziile, politicienii au fost obsedaţi să ia fonduri europene” – EXCLUSIV

România intra în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, când speranţele românilor erau uriaşe. După zece ani în care “Moş Crăciun”, cum era văzută UE, n-a venit, iar laptele şi mierea n-au curs şiroaie, încrederea a scăzut iar mesajele anti-europene au ecouri tot mai puternice şi în România. Cel care a negociat aderarea ţării noastre la UE vorbeşte deschis despre potenţialul ratat, greşelile grave ale politicienilor locali dar şi beneficiile intrării României în Uniunea Europeană.

Într-un interviu acordat Vocea.biz, fostul ministru şi Negociator Şef al României cu Uniunea Europeană, profesorul Vasile Puşcaş, a răspuns întrebărilor legate de parcursul european al ţării noastre şi viitorul comunităţii europene, în contextul crizei prelungite.

Vocea.biz: Să ne întoarcem în urmă cu mai bine de zece ani. Care a fost cea mai mare provocare în procesul negocierii aderării României la Uniunea Europeană?

Cea mai mare provocare a fost, şi acum vorbesc din perspectiva negociatorului şef, să reuşim construcţia încrederii în România, în noi înşine, încrederea partenerilor europeni şi nu în ultimul rând a partidelor, companiilor, a sindicatelor şi aşa mai departe. Noi am început negocierile de aderare în 2000, datorită unei conjuncturi strategice. Este vorba despre criza din Balcani care ne-a facilitat o decizie favorabilă. Alminteri, să fim realişti, în 1997, la Madrid, ni s-a refuzat aderarea la NATO şi în 1998, când celelalte state din Europa Centrală au început negocierile, României i s-a refuzat.

UE şi Londra lansează în tensiune sprintul final al Brexitului

Tusk propune un summit european extraordinar consacrat Brexitului

Pot să fac o mărturisire: nu prea am întâlnit, când am intrat în negocieri, lideri europeni, fie că e vorba de cei din instituţiile de la Bruxellles sau ai statelor membre, care să creadă că România va duce până la capăt negocierile acestea. Dacă aveai cumva îndrăzneala să te gândeşti la finalizarea lor primeai un răspuns care suna așa, dacă e să-l autohtonizez: “la Sfântul Aşteaptă”.

Încrederea a fost cel mai greu lucru de obţinut şi, vorbind de negocieri, încrederea este un element absolut necesar, fără încredere nu poţi negocia. Vă dau un exemplu, dar nu îmi cereţi amănunte, la unul dintre capitole nu am negociat, datorită slabei pregătiri a României. Aceasta în contextul în care anii ’90 au fost ani de ezitări, de tranziţie fără “luminiţa de la capătul tunelului”.

În 8 decembrie 2004, când am finalizat negocierile, cred că peste 90% dintre cei cu care am vorbit în ţară şi în afară nu credeau că le vom finaliza. Chiar colaboratori şi amici de-ai mei, în după-amiaza zilei de 8 decembrie 2004 făceau declaraţii comune că negocierile nu se finalizează. Le-am finalizat în seara acelei zile.

În 17 decembrie a fost cea mai mare bucurie a mea, când Consilul European a dat aprobare conţinutului Tratatului de aderare şi a luat decizia ca în primele luni ale anului 2005 să fie semnat de către statele membre. A fost o provocare extraordinară în care nici măcar românii nu credeau.

Vocea.biz: Înţelegem că lipsa încrederii a fost de ambele părţi, deci putem vorbi de faptul că aderarea României la UE a fost împotriva tuturor credinţelor?

Văd acum generaţii mai tinere şi văd anumite persoane spunând că România a fost luată în Uniunea Europeană. Aş vrea să vă spun că până în ultimele clipe au fost state membre care s-au opus aderării. Să nu uităm lucrul acesta. Cum am negociat să se accepte nu-mi amintesc, dar pot să spun că nu s-a discutat de privatizări, de tranzacţii, de tot felul de basme. A fost un proces prin care noi ne-am autoeducat şi statele membre au învăţat şi ele că, până la urmă, putem fi şi altfel decât eram percepuţi la începutul anilor 2000.

În 2000 am trimis răspunsurile la chestionarul privind ridicarea vizelor pentru români şi am terminat chiar în ultima zi, cu o oră înainte. Răspunsul pe care l-am primit a fost: “domnule ministru, noi deja am închis decizia crezând că România nu ne mai trimite, aşa cum eram obişnuiţi, înţelegem că s-a schimbat ceva în cultura politică la Bucureşti?”. Am zis “da”, dar nu eram foarte convins.

”Am aderat, dar nu ne-am integrat”

Vocea.biz: Care au fost cele mai mari trei avantaje pentru români şi pentru România în aceşti zece ani de la integrarea în Uniunea Europeană?

Tot timpul mă raportez la asta: opinia publică, sondajele, arătau o susţinere a procesului de aderare între 60-70 şi 90%. Era cea mai ridicată dintre toate statele candidate. Am încercat să înţeleg ce este în spatele acestei susţineri.

Românii voiau în primul rând o prosperitate, înţelegeau că prin aderare vom ajunge la prosperitate. Pe locul al doilea era siguranţa individuală şi securitatea naţională şi pe locul al treilea era circulaţia liberă.

Eu acum sunt istoric participant şi, dacă le luăm pe rând, din punct de vedere al prosperităţii am văzut foarte multe analize în care se spune foarte clar că datorită aderării şi a faptului că am fost în Uniunea Europeană, România a avut şansa creşterii, şansa sporirii Produsului Intern Brut şi a veniturilor cetăţenilor. Este adevărat că nu am fructificat această posibilitate, această oportunitate, datorită faptului că politicile interne s-au întors dinspre politicile de dezvoltare durabilă care erau în 2002, 2003, 2004, spre politici ciclice. Ca atare, aşa cum se prevestea: “aveţi grijă că o să cădeţi, dar nu lin, ci o să aterizaţi forţat”, s-a întâmplat în 2009 pe fundalul crizei. Acest lucru trebuie să-l recunoaştem. Polonia, în schimb, a mers pe politici non-ciclice, a învăţat lucrul acesta în anii ’90, a învăţat să aplice politicile europene, şi chiar în perioada crizei a avut creşteri de până la 2, chiar 3%. Din 2002, după ce am intrat în negocierea capitolelor de piaţă internă am înregistrat acumulări de cel puţin 2% în fiecare an, dincolo de faptul că veneau investiţiile străine, după 2003-2004, când lumea a început să zică: “da, se mişcă şi România”. Deci din punctul de vedere al avantajelor participării noastre la fluxurile pieţei interne trebuie să recunoaştem că a fost un avantaj şi că foarte mulţi dintre români văd că se schimbă ceva.

Subliniez însă – schimbările nu sunt cele care puteau să fie, datorită politicilor noastre care nu au beneficiat de avantajele şi oportunităţile aderării. Au fost politici mai degrabă întâmplătoare sau care au lipist, pot să spun asta.

În ceea ce priveşte siguranţa şi securitatea naţională, încercam să-mi explic atunci de ce românii, noi şi polonezii, prin aderarea la Uniunea Europeană înţelegeam securitatea naţională. Ştiam că o facem prin NATO. Doar că noi eram frontieră, şi noi şi polonezii şi balticii. Eram frontieră a NATO şi în viitor a UE. La noi există, ca şi la polonezi şi baltici, percepţia istorică a pericolelor dinspre Răsărit. Trebuie să recunoaştem că motive istorice există, iar dacă ne uităm la ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă în momentul de faţă în mediul nostru, trebuie să spunem că noi suntem frontieră, suntem partea Estică a Vestului, a Occidentului. Este şansa noastră să o fructificăm.

Părerea mea este că şi din punctul acesta de vedere România nu a fructificat toate ocaziile, toate oportunităţile.

Azi, securitate nu înseamnă numai apărare, securitatea este de tip societal. Ca să ai o armată puternică, să ai instituţii de securitate puternice trebuie să ai o economie puternică, instituţii ale administraţiei publice, finanţe consolidate, stabile şi evident trebuie, prin dezvoltare internă, să generezi dorinţa ca tu să intri în asemenea parteneriate. Sperăm ca în continuare o să avem această ocazie.

Legat de partea a treia, este cât se poate de clar – românii, pentru că nu au avut acasă, după părerea mea, toate oportunităţile pe care le oferă aderarea la Uniunea Europeană, s-au dus şi s-au integrat. Teza mea este, şi ştiu că deranjează foarte tare, e că am aderat dar nu ne-am integrat. Şi atunci peste trei milioane de români au preferat, în nume individual, dacă societal nu am avut politici pentru aşa ceva, să folosească libertăţile de mişcare, de circulaţie, şi să se integreze individual sau cu familiile lor în diferite state al UE.

Aş zice eu că principalele aspiraţii, care pentru mine au fost ca nişte pietroaie foarte grele când negociam, s-au realizat.

Am neşansa să ştiu ce ocazii se deschideau României şi nu au fost folosite, şi vă spun că am încă o atitudine critică faţă de elita politică de la noi şi faţă de guvernele de la noi care pur şi simplu au spus: “avem paşaportul european, avem acceptabilitate europeană, ne putem face de cap”. Şi ne-am făcut de cap în loc să fi construit în continuare procesul de integrare, după ce am aderat, aşa cum au făcut marea majoritate a statelor.

Vocea.biz: Următoarea întrebare era, în mod natural, care au fost cele mai mari şanse ratate, dar aţi răspuns deja…

Ratarea în continuare se poate duce dacă noi nu intrăm în politicile europene de dezvoltare. Dacă nu facem dezvoltare ci ne mărginim, aşa cum fac contabilii, la final de etapă să constate dacă e creştere sau scădere, atunci vom rata în continuare oportunităţi. Cea mai mare oportunitate este piaţa internă, integrarea în piaţa internă, pe care noi am simţit-o ca avantaj doar prin contagiune, nu că am fi fost actori activi, ca politici, ca dezvoltare. Până azi lipseşte o strategie a României de integrare economică. Ceea ce ne spune totul despre cum ne comportăm în mediul acesta al pieţei interne.

”Percepţia UE era de Moş Crăciun. O greşeală enormă”

Vocea.biz: Procentele înainte de aderare erau uriaşe, însă cele mai recente sondaje arată că acum lucrurile stau diferit. Cum percepeau românii în urmă cu zece ani Uniunea Europeană şi cum observaţi că o percep acum?

Este convergent cu ce se întâmplă cu opinia publică din alte state membre. Acum să ne înţelegem bine – în perioada respectivă, după anii ’90 în care singura creştere pe care o simţeau românii era a preţurilor, singurele elemente de politică pe care le vedeau erau nehotărârea, clientelismul, tranziţia în folosul unor grupuri, ceea ce a dus la slăbirea încrederii, care există şi azi, în propriile instituţii. Românii şi-au pus încrederea în instituţiile europene. Care era mare şi în rândul cetăţenilor europeni. Atunci când Europa mergea binea din punct de vedere economic şi social, încrederea era mare. Când începeau crizele, atunci scădea. Şi la noi e o scădere datorită faptului că Uniunea Europeană este într-o criză de peste un deceniu. În 2005 Uniunea Europeană a intrat în ceaa ce eu numesc o criză constituţională. Atunci când a fost refuzat proiectul tratatului constituţional, n-a mai fost ratificat. A fost o criză enormă care după aceea s-a prelungit în criza instituţiilor şi în economie în 2008-2009.

Românii, odată intraţi în Uniunea Europeană, au crezut că vin instituţiile europene, ne guvernează ele şi totul va fi lapte şi miere.

Un coleg de-al meu a şi lansat metafora cu “Moş Crăciun”. Percepţia Uniunii Europene era de Moş Crăciun. A fost o greşeală enormă. Îmi amintesc că prima carte pe care eu am publicat-o la Cluj după încheierea negocierilor se numeşte “România şi iar România”, nu “România şi Europa”. Încercam să atrag atenţia că noi trebuie să ne guvernăm, nu ne guvernează Uniunea Europeană, nu ne guvernează instituţiile europene. Uniunea Europeană este o organizaţie transnaţională, regională, dar nu este o federaţie, un stat. Statele îşi menţin rolul, chiar după părerea mea sporit, doar că nu înţelegem noi, suveranitatea se amplifică. Guvernele României au fost actori pasivi, au fost mai degrabă nişte ghiocei la Bruxelles. Au stat cuminţi acolo şi au ascultat ce li s-a spus.

Vocea.biz: Şi ei credeau că UE va fi Moş Crăciun?

Da, şi ei credeau. Absolut! Pentru că singura obsesie a politicienilor români a fost cum să ia banii europeni. Credeau că vin avioanele cu bani şi dau drumul la miliarde. Dar aceste fonduri erau pentru aplicarea politicilor europene de dezvoltare. Ceea ce autorităţile n-au făcut, au aşteptat doar să vină aceste fonduri.

Nu ştim să gestionăm poziţionarea noastră

Vocea.biz: În campania electorală recentă Dacian Cioloş a fost criticat pentru faptul că a fost plătit în euro şi nu în lei, a reapărut un clip în care copii critică clasa politică şi spun că am intrat în UE pe şpagă şi auzim că europenii sunt “stăpâni”. De ce continuă impresiile de acest gen?

Clipul acela de la Timişoara cu copiii este o, dacă vreţi, prelungire care se făcea din Răsărit, inclusiv în ceea ce priveşte România, despre neşansele şi pagubele pe care le va înregistra o ţară care aderă la Uniunea Europeană. Era vorba de anii în care în Republica Moldova se spera că se apropie de UE şi că România va fi un vehicul prin care va adera. Să înţelegem – propaganda moscovită şi-a făcut, îşi face în continuare jocul şi la noi în România. Se ştie foarte bine că acolo NATO şi Uniunea Europeană sunt considerate pericole pentru omenire şi pentru stabilitatea regională, ceea ce este totalmente fals.

Suntem zonă de frontieră, nu ştim să gestionăm, din păcate, această poziţionare a noastră şi suportăm consecinţele.

Într-o societate în care circulaţia opiniilor şi ideilor se face liber apar şi asemenea lucruri. De aceea părerea mea este că evaluările pe care le fac economiştii vor pune lucrurile la punct. Eu sunt în continuare critic faţă de neîmplinirile noastre, nu faţă de neîmplinirile care ar putea veni dinspre Uniunea Europeană. Sunt foarte critic faţă de neîplinirile Uniunii Europene, dar de data aceasta din interiorul UE, pentru că îmi doresc o Uniunea Europeană mult mai performantă.

Vocea.biz: Întrebarea e legată şi de faptul că spuneaţi că înainte de aderare UE era “Moş Crăciun”, iar acum liderii de la Bruxelles ca “stăpânii” noştri. De ce această schimbare radicală?

Foarte simplu zis, datorită faptului că întotdeauna liderii locali, atunci când au neîmpliniri, preferă să pună vina pe Bruxelles. La noi e o chestiune istorică. Neîmplinirile liderilor locali se transferă asupra Bruxelles-ului. Există acum, în tonul politicii de la noi, şi un naţionalism grobian şi tonalităţi ale populismului în care tot liderii politici care sunt neputincioşi să construiască o strategie a României adevărată pentru dezvoltare durabilă şi pentru integrare europeană preferă să se scuze. Eu socot că este un soi de delicvenţă faţă de populaţia României şi faţă de societatea românească.

O criză neîntreruptă de 10 ani în Uniunea Europeană

Vocea.biz: România nu e singurul spaţiu din UE unde se practică astfel de mesaje. Vecinii noştri din Ungaria…

Şi în Ungaria şi în Polonia, în Republica Cehă, le găsiţi în Franţa, în Germania, Brexitul. Sunt nişte fenomene care, de data aceasta, se datorează foarte mult şi calităţii lidershipului european, nu doar a liderilor locali. Suntem de aproape un deceniu într-o criză neîntreruptă în Uniunea Europeană şi liderii europeni nu găsesc soluţia la terminarea acestei crize. Mă refer şi la cea morală, dar şi cea politică, economică şi aşa mai departe. Lucrurile acestea evident că au repercursiuni asupra discursului politic, asupra mentalităţilor oamenilor. Nu este însă calea de rezolvare a situaţiei.

Vă dau un exemplu din istorie, pentru că istoria ne ajută de data aceasta. După criza internaţională din ’73-’75, cea mai mare criză energetică internaţională de până atunci a urmat aşa-numitul “deceniu al eurosclerozei” în comunitatea europeană. Şi comunitatea şi-a revenit. Cum? Liderii europeni de atunci, în frunte cu preşedintele Comisiei Europene, a venit cu o iniţiativă excelentă de dezvoltare a pieţei interne. Erau şi nişte lideri ai statelor, era Helmut Kohl (Cancelar al Germaniei din 1982 până în 1998 – n.red.), era un Mitterand (François Mitterrand, președinte al Franței între anii 1981-1995 – n.red.) era doamna Thatcher (Margaret Thatcher, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990 – n.red.). Au înţeles că reconstruiesc proiectul european în jurul acestei pieţe. Acea iniţiativă, acele eforturi, au făcut ca Uniunea Europeană să trăiască după aceea două decenii bune de prosperitate. Şi toată lumea s-a îndrăgostit de Uniunea Europeană.

Ei, acum ne lipsesc aceşti lideri. Ne lipsesc iniţiativele. Nu găsesc o iniţiativă decât pe termen scurt. Avem nevoie de o viziune a unei Uniuni Europene care să fie altfel decât cea care iese din criză, pentru că va ieşi din criză. Avem nevoie de o viziune pe termen mediu şi pe termen lung, spusă de oameni şi de instituţii cu greutate şi de încredere. Care să poată să readucă investiţiile, dezvoltarea. Aşa se creează locuri de muncă, o altă percepţie despre nivelul de trai şi cetăţenii se bucură de o asemenea evoluţie. Dar deocamdată e una aşteptată.

Vocea.biz: Sunteţi totuşi optimist, vedeţi ieşirea din criză, dar recunoaşteţi că nu există lideri care să găsească aceste soluţii. Există în schimb lideri precum Nigel Farage sau Viktor Orban care au un mesaj foarte clar pe care îl transmit împotriva Uniunii Europene.

Au un mesaj conjuctural, care nu este deloc clar. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat după Brexit. A fost votul şi după aceea… Populismul exact asta este: tu ca politician îi spui omului de pe stradă exact ce vrea să audă atunci. Liderul adevărat vine cu o proiecţie a societăţii şi omul se raliază acelei proiecţii, odată cu măsurile pe termen scurt. Tinerii din România de ce pleacă? Pleacă pentru că le lipseşte viziunea de speranţă şi atunci iau calea aventurii. Este clar acest lucru.

Eu sunt optimist că apar acei lideri. Nu vreau să dau nume. Sunt lideri europeni care nu sunt deocamdată în frunte, poate că nici nu sunt lăsaţi, dar sunt convins că vor răzbi şi vor veni cu asemenea proiecţii pe care noi le vom considera viabile.

Vocea.biz: În timp util?

În timp util.

Şansa României e că este partea Estică a Vestului

Vocea.biz: Revenind la contextul naţional şi ultimele schimbări de pe scena politică. La nivel regional s-a discutat despre orientarea politicilor naţionale înspre Occident sau spre Răsărit. Cum vedeţi alegerile, care e calea pe care va merge România, având în vedere că au fost şi acele mesaje depsre care am discutat?

Vom avea de-a face cu turbulenţe, eu o spun pe faţă. Datorită faptului că suntem într-o etapă a restructurării sistemului global, a sistemului internaţional, nu numai refacerea Uniunii Europene. Suntem într-un moment pe care pot să-l aseamăn cu anumite etape istorice dar nu vreau să speriu lumea, dar suntem într-un moment de restructurare a sistemului internaţional. Chestiune la care noi, românii, şi liderii noştri nici nu sunt atenţi. Noi mergem tot aşa, pe termen scurt, şi în politica externă. Dacă se va întâmpla bine vom fi şi noi, dacă va fi mai puţin bine vom da plata. Această restructurare va crea turbulenţe şi vor fi în zona noastră. Şansa României acum e că este partea Estică a Vestului, a Occidentului. Occidentul a trăit perioade mult mai dificile decât acum şi a găsit rezolvarea, europenii au o “calitate”, aceea de a se aduna mai bine în perioade de mari crize. Exact cum noi, românii, avem marea “calitate” de a nu gestiona niciodată succesul. Succesul pentru noi e o etapă şi după lăsăm lucrurile se se întâmplă în voie.

În perioada care va veni noi va trebui să fim cât se poate de clari, de coerenţi, în noul context, să putem să valorificăm situaţia în care suntem în NATO, în Uniunea Europeană. Va trebui să ne întărim ca societate. Societatea românească cred că este, dintre toate societăţile europene, cea mai atomizată, cea mai divizată, fragmentată, într-o stare care ne aminteşte de anarhia Browniană.

Cred că liderii din România vor trebui să facă o integrare naţională serioasă şi să dezvolte integrarea europeană în contextul în care încă suntem parte a Vestului.