Comuna gălăţeană Matca a ajuns să fie cunoscută în toată România datorită legumelor produse în cantităţi industriale. În localitatea Matca din judeţul Galaţi, hectarul de teren agricol a ajuns să coste sume ameţitoare: undeva între 30.000 şi 40.000 de euro, adică de două-trei ori mai mult decât terenurile agricole din Olanda sau din Franţa. Mai nou, tot mai multe comune din zonă au prins gustul afacerii cu legume în spaţii protejate, aşa că solariile din Matca, Corod, Cudalbi, Drăgăneşti şi Comeşti acoperă circa 1.000 de hectare.
Legumicultura este principala ocupaţie a locuitorilor aşezării, care numără peste 12.000 de suflete. „Toată lumea de la noi are solarii, fie că vorbim despre fermieri sau despre profesori ori salariaţi ai primăriei. Doar copiii şi bătrânii neputincioşi nu muncesc în solarii”, spune primarul Costea, el însuşi un priceput fermier. Fiecare curte este practic acoperită cu folie din polietilenă, aşa că doar imobilele mai înalte ies în evidenţă.
Nici comerţul nu este unul tipic în sat, căci magazinele din zonă vând folie şi alte lucruri necesare agriculturii, iar acolo nu vei găsi în niciun magazin legume, căci fiecare familie are în solar. Aici legumele se vând cu tirul,nu cu lada sau cu baxul. Pur şi simplu, cu zecile şi sutele de tone, căci mătcaşii, ocupaţi cu producţia, nu prea au timp să stea la tarabă şi să vândă cu kilogramul.
Mâncatul de seminţe este o „ocupaţie” care nu are candidaţi în Matca pentru că aici nu prea sunt asistaţi social, ci doar vreo 30-40 de persoane care sunt bolnave și nu pot munci.
Pământul este teribil de scump la Matca. În vecinătatea aşezării, unde sunt concentrate 99% dintre solariile din comună, hectarul depăşeşte 30.000 de euro. Este cel mai scump teren agricol din România şi printre cele mai scumpe din Europa. Bunăoară, în Olanda sau în Franţa hectarul de arabil este între 12.000 şi 18.000 de euro, adică de două-trei ori mai ieftin decât la Matca.
Cât priveşte aşteptările de la guvernanţi, oamenii din Matca sunt fermi: legi mai bune contra monopolului supermarketurilor, ajutor pentru investiţii în tehnologie şi, nu în ultimul rând, infrastructură rutieră, căci drumurile româneşti, mai ales în zona asta de ţară, sunt praf şi pulbere.