Un castel din România este unic dar cu toate acestea este ocolit de turişti. Este vorba despre edificiul baronului Istvan Ugron, numit și Castelul-Calendar care este amplasat în comuna Zau de Câmpie din județul Mureș.
Povestea castelului este una deosebită. Istvan Ugron, proprietarul castelului, a fost ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia. Aşa a cunoscut-o pe una din fiicele ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei şi s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. Povestea celor doi a fost păstrată până astăzi prin viu grai, spusă pe la uliţele din sat aşa că sunt mai multe variante. Cei mai mulţi săteni însă povestesc că şi fata era îndrăgostită de baron, doar că acesta nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor şi pretenţilor unei prinţese. Aceasta i-ar fi cerut baronului Ugron să paveze aleea care duce înspre castel cu bani de aur.
Ambasadorul îndrăgostit a dat poruncă muncitorilor să-i îndeplinească dorinţa iubitei. Doar că pe la jumătatea drumului prinţesa a cerut ca banii de aur să fie puşi în cant, pentru ca nimeni să nu păşească pe coroana împăratului, potrivit acesteia reprezenta o lipsă de respect şi loialitate faţă de împărat. Ugron a dat din nou poruncă pentru refacerea drumului, doar că de data aceasta nu i-au ajuns banii pentru întreaga porţiune de drum. Văzându-se neputincios şi incapabil să îi îndeplinească cerinţele femeii iubite, baronul Istvan Ugron a încetat o vreme să îi mai facă curte prinţesei. Între timp au ajuns la putere bolşevicii, iar în timpul Revoluţiei Ruse din 1917 întreaga familie a ţarului a fost ucisă. Îndoliat, baronul s-a retras din viaţa publică cu inima plină de durere după dragostea sa neîmplinită.
Castelul din Zau de Câmpie a fost construit după principiile unui calendar. Are 365 de ferestre, câte zile sunt într-un an, 4 turnuri, la fel ca numărul de anotimpuri, 52 de camere, câte sunt săptămânile, 7 terase câte zile sunt într-o săptămână şi 12 holuri, câte sunt lunile anului. Castelul stă sub semnul unei poveşti de dragoste neîmplinite între proprietar şi o prinţesă rusă. În anul 1911 a început construcţia reşedinţei de vacanţă a baronului Istvan Ugron, o arhitectură fidelă castelelor medievale franceze. Timp de trei ani, oamenii locului au fost obligaţi să muncească acolo, gratuit, cu uneltele şi cu animalele lor. Castelul de la Zau de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron. Cu toate acestea a fost ridicat din ambiţia lui de a construi o reşedinţă de vară cu totul şi cu totul deosebită, diferită de orice altă reşedinţă. În perioada comunismului a fost preluat de stat şi a primit în timp mai multe destinaţii. Mobilierul a fost confiscat de conducerea comunistă şi transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de judeţ.
Castelul a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, şcoală şi depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii, ca şi până în prezent. Acum clădirea a devenit centru de plasament aflat în subordinea Consiliului Judeţean Mureş şi adăposteşte aproximativ 70 de fete orfane. Starea castelului se agravează însă pe zi ce trece. Dacă până mai acum câţiva ani castelul părea relativ întreţinut, revendicarea acestuia de urmaşii baronului Ugron, făcută după apariţia pachetului de legi privind retrocedările, a schimbat în rău faţa acestuia. Astfel, urmaşii lui Istvan Ugron revendică sute de hectare de teren din Zau de Campie. Există o cerere de revendicare depusă de urmaşa Maria Ioana Ugron din 2006.