Faimosul monstru Chupacabra din folclorul mexican, despre care se spune că atacă noaptea animalele domestice hrănindu-se cu sângele lor, a fost demitizat de cercetători în urma unei investigații ce a durat 5 ani, potrivit EvoNews.com.
Poveștile cu Chupacabra au început să circule în Puerto Rico în anii 90 și vorbeau despre o creatură bipedă de 1,5 metri, cu ochi mari, țepi de-a lungul coloanei vertebrale și gheare ascuțite. Oamenii credeau că acest monstru este responsabil pentru moartea prin exanguinare a turmelor de capre, de unde și numele – Chupacabra.
Apoi, în anii 2000, Chupacabra era descrisă într-un mod mai puțin fantezist. De data aceasta era vorba despre un patruped asemănător unui câine fără păr, iar potrivit unor mărturii, câteva cadavre de Chupacabra au fost găsite.
Benjamin Radford de la The Committee for Skeptikal Inquiry a fost fascinat de povestea monstrului Chupacabra, care l-a purtat până în jungla din Nicaragua.
„Când ai un cadavru, totul se schimbă: poți să prelevezi mostre ADN, mostre de os, poți reconstitui morfologia. Desigur, de la început am fost sceptic cu privire la existența acestei creaturi. În același timp însă am luat în considerare că sunt specii de animale încă nedescoperite. Nu am pornit cu gândul de a demasca întreaga poveste, dacă Chupacabra era real, voiam să îl găsesc”, a declarat Benjamin Radford.
Evident că punctul de început pentru Radford a fost să caute cadavre de Chupacabra și în scurt timp a strâns o duzină de prin Texas și alte state din sud-estul Statelor Unite. Toate arătau ca desprinse dintr-un scenariu horror: fără păr, cu pielea ca și arsă.
Testele AND au scos la iveală un rezultat mult mai lumesc: indubitabil, cadavrele erau de coioți, câini sau ratoni, cu excepția unuia, care era al unui pește.
Însă fermierii care au împușcat aceste animale sunt oameni de la țară, ar fi trebuit să recunoască un coiot, astfel încât s-a pus problema de unde a pornit confuzia.
„Motivul pentru care aceste animale au fost confundate cu Chupacabra a fost acela că și-au pierdut toată blana din cauza râiei sarcoptice”, explică Radford.
Râia sarcoptică este produsă de acarieni denumiți Sarcoptes scabei care sapă în epidermă, provocând mâncărime
Dr. Alison Diesel de la A&M University din Texas, specialist în boli de piele la animale, spune că această afecțiune poate face animalul destul de înspăimântător pentru a fi descris ca fiind un monstru.
„Un patruped infactat cu râie sarcoptică și-ar pierde aproape toată blana și ar avea pielea ori roșie, ori închisă la culoare. Adăugați la această înfățișare și rănile auto-provocate de atâta scărpinat și aveți un Chupacabra!”, explică medicul.
Cât despre cele două înțepături care sunt găsite deseori pe gâtul animalelor, răspunsul lui Radford este de asemenea surprinzător de direct: nu este ieșit din comun ca un câine să muște de gât un animal, iar apoi să îl lase în pace. Deseori, animalul sângerează până la moarte și este găsit având doar cele două semne pe gât.