Povestea românului care dansează cu caii – VIDEO

Un român de numai 31 de ani dansează efectiv cu caii. Reprezentaţiile lui, unice în lume, sunt urmărite de sute de persoane care sunt absolut încântate de ceea ce poate să facă dresorul cu graţioasele animale. 

„Sunt român, din Maramureș, dar acum locuiesc în Barcelona, la vreo 30 de km de oraș, unde am ferma mea. Am plecat din România acum 12 ani, când aveam 19 ani, imediat după bacalaureat. În prezent mă dedic spectacolelor și show-urilor ecvestre în general. Înainte făceam mai mult echitație, școală, învățam copii, adulți, cai, acum fac spectacole, îmblânzesc mânjii sau mă ocup de caii care au anumite probleme de comportament”, a povestit dresorul pentru lumeamare.ro.

Acesta a avut de-a face cu caii încă de când era mic copil dar niciodată nu şi-a închipuit că se puteau face asemenea lucruri frumoase cu animalelele cu care se aduceau lemnele din pădure. Şansa lui a fost însă plecarea la muncă în Spania, acolo unde a putut să-şi îndeplinească visul.

„Mi-au plăcut dintotdeauna caii. Părinții mai aveau cai, în Maramureș, iar după școală mereu ajutam la cai și îmi plăcea colaborarea cu ei. Dar știi cum era, nu era ceva frumos pentru viitor, nu era fain să tai lemne din pădure, să le încarci în căruță și să le vinzi, trebuia să fac ceva ca să am o viață mai bună. Mă întrebam totuși ce aș putea face cu caii ca să fie fain. Am avut apoi șansa de a merge să lucrez pe timpul verii în Spania, atras de ideea că locul de muncă era într-un centru de călărie. Așa am văzut o altă formă de a lucra cu caii, de a-i îngriji, de a fi o parte din familie. Afară, dacă moare un cal, e tragedie în casă. De la ce vedeam eu acolo până la a face ceea ce îmi doream, era o diferență ca de la pământ la stele. Dar nu mi-a fost niciodată frică, întotdeauna am crezut că un om poate înainta până unde îl duc picioarele, nici mai încolo, nici mai încoace. Am început să învăț de unul singur, cum am putut eu. Decizia de a rămâne în Spania a fost foarte importantă, dar n-am zis nimănui ce voiam să fac, că altfel ziceau că sunt nebun. Am dat vina pe bani, că e greu în România, că mai stau pe aici ca să câștig mai bine”, mai spune românul.

Rezultate BAC 2018. Primele note și depunerea contestațiilor

Maramureş: Sutele de probe ADN recoltate nu corespund cu cele din cazul fetiței violate și ucise

În prima fază nu s-a gândit că ar putea să facă dresaj. Se gândea doar la muncă, la cum să facă bani şi de acolo a pornit. Nici măcar nu are un nume pentru ceea ce reuşeşte să facă cu caii, cert este că măiestria lui este încă neegalată.

“Nici n-am știut de la început că voi face dresaj. Prima mea idee a fost să lucrez, să fac niște bani și cu ceea ce îmi rămâne să învăț, să mă ocup de hobby-ul meu și, daca se dovedește că voi fi bun, să merg mai departe. Am avut noroc că o doamnă mi-a dat o șansă, de a lucra la fermă la ea și de a-mi lăsa caii să experimentez, cu condiția să nu-i bat. Să încerc ce vreau cu ei, dar fără agresivitate, fără violență, așa mi-a spus. Apoi am văzut niște filme cu un dresor american, m-au impresionat așa cum probabil că impresionează pe oricine care vede prima dată o astfel de demonstrație și uite așa a început căutarea drumului meu personal.Miron Bococi: Ce am aplicat eu în Spania a fost destul de inovator, acum nu mai e, dar acum 10 ani erau doar una sau două persoane care mai făceau asta. Eram cei care foloseam ceea ce aici se numește dresaj natural. Eu nu vreau să îi dau niciun nume, pentru că metoda poate fi controversată, dar în fond accentuăm partea asta de relație om-cal, cum ar fi corect să lucrăm cu ei. În rest, ce e aia natural? Dacă pui șaua pe cal nu mai e natural? Așa nimic nu e natural. Trebuie să folosești uneori ajutoare în dresaj, ca să fie mai ușor și pentru cal și pentru om. Nu e problemă ce tip de ajutoare folosim, ci forma în care se aplică ele. În general caii trebuie să poate executa exercițiile cu naturalețe și plăcere, fără blocaje. Se vede un cal rigid, forțat. Contează destul de mult rezultatul, cu condiția să nu fie vorba de abuz pentru a-l obține. Eu prefer să las calul să facă ceea ce știe el mai bine, să adaptez metoda de la un cal la altul”, explică Miron Bococi.

A fost autodidact şi a reuşit să treacă de la statutul de nagajat care câştiga 800 de euro pe lună la cel de dascăl pentru alţii care doresc să “fure” meserie. Cu toate acestea, România, Maramureşul, locul lui de naştere, rămân cel mai apropiate sufletului lui.

„Eu mă simt bine cu oameni din toate părțile, dar România e țara mea, iar Maramureșul e paradisul, are magia lui, o știm cu toții. Viața mea practic s-a făcut în Spania, de când am ieșit din copilărie am fost acolo. Spaniolii, catalanii, marocanii, toată lumea m-a ajutat. Peste tot sunt oameni care pun piedici, dar pe mine cei mai mulți m-au încurajat și susținut, nu știu de ce. De aceea eu mă simt și de acolo și de aici, în același timp. E normal că sunt mai obișnuit acolo, am prieteni, cunoștințe, munca mea e acolo, cunosc locurile, prețurile, străzile.”, spune acesta.