Legenda comorii lui Petru Rareş. Unde ar fi ascuns aurul cu care şi-a cumpărat domnia

Domnitorul moldovean Petru Rareș și familia sa sunt nevoiți să fugă, în 1538, după ce sultanul Soliman Magnificul a decis să pună capăt primei domnii a lui Rareș, ca urmare a politicii sale independente.

Rareș se refugiază în fortăreața de la Ciceu și acolo avea să locuiască timp de doi ani, până când și-a reluat domnia pe tronul Moldovei. Se spune că și-a cumpărat a doua domnie cu aur și că o parte din acesta a rămas la Ciceu. Unii spun că i-ar fi fost furat, alții că ar fi vorba despre o comoară a soției lui Rareș ce a fost ascunsă într-una din peșterile din zona cetății Ciceu. Poveștile au devenit legendă, iar, după cinci secole, legenda continuă să fascineze locuitorii din zona Ciceului și pe cei care calcă pe urmele acestei vechi așezări, a cărei istorie începe încă din secolul al X-lea î.Hr.

Comuna Ciceu Mihăiești din județul Bistrița-Năsăud, aflată la granița cu județul Cluj. Din DN 17 se rupe calea de acces către Cetatea Ciceului. Drumul a fost asfaltat pe o lungime de circa cinci kilometri, iar casele s-au extins până la liziera pădurii. Urmează drumul de piatră, mai anevoios, prin inima pădurii. Copacii seculari, stâncile rostogolite în vale, acoperite de mușchi, creează un decor de poveste. Ajungem apoi pe un platou unde, încă din anul 1977, au început săpăturile arheologice care au dus la descoperirea mai multor artefacte din perioada dacică. Săpăturile sunt încă active, dar specialiștii spun că au cam epuizat misterele acestei zone. De altfel, aici se pregătește în prezent ridicarea unei mănăstiri de călugări, ce va purta numele domnitorului Petru Rareș.

Platoul este înconjurat de stânci împădurite, din rocă vulcanică. Cu greu îți dai seama că unele dintre acestea ascund ruinele unei cetăți. Drumul de acces spre fortăreață reprezintă de fapt poteci înguste și alunecoase, unele săpate în stâncă, sub care se cască hăuri care mai reduc din avântul temerarilor. Nu e de mirare, astfel, că Petru Rareș a ales să se refugieze aici din calea otomanilor.

Bistriţa Năsăud: Cinci persoane rănite într-un accident care a avut loc în localitatea Parva

Accident grav în Bistrița-Năsăud: Două maşini s-au ciocnit. Una a fost lovită de locomotivă

Doctorul în arheologie Corneliu Gaiu, care și-a petrecut mare parte din viață între siturile descoperite în județ și activitatea de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, îți vorbește cu pasiune despre aceste locuri. ”Toată culmea aceasta a Ciceului e plină de trecut, începând de pe terasă, unde este o așezare fortificată din secolul al X-lea î.Hr. — una dintre cele mai mari, are 35 hectare. Apoi este nivelul de locuire începând cu mileniul al III-lea î.Hr., deci un neolitic târziu. Apoi în epoca bronzului e o așezare din anul 816 î.Hr. foarte bogată, impresionantă prin numărul mare de artefacte. Urmează locuirea dacică. Săpăturile aici au început în 1977, cu o întrerupere în anii ’90 pentru că nu mai era forță de muncă. Sursa de câștig și prezența unei comunități atât de mari e determinată de prezența acestei roci, riodacit, o rocă foarte dură din care se confecționează pietre de moartă, pietre de râșniță”, explică Gaiu, potrivit Agerpres.

Pentru Corneliu Gaiu, Cetatea Ciceului este cea mai importantă așezare dacică din regiune. O așezare situată la limita Imperiului Roman, în care au fost găsite monede romane datând dinainte de ocuparea Daciei, dar și ateliere de turnare a bronzului. ”Pe aici trecea granița imperiului roman. Limesul roman e pe această culme, în extremitatea de vest a hotarului este un turn roman cercetat în anii trecuți, era punctul care făcea legătura între castrul de la Cășei, în Someșul unit, și cel de la Ilișua”, spune Corneliu Gaiu.

Prin secolele VIII-IX d.Hr., aici a existat o așezarea românească importantă. Cetatea a fost construită ca și castru regal de către regalitatea maghiară, iar în urma tratatului dintre Matei Corvin și Ștefan cel Mare fortăreața a fost dăruită în anul 1489 domnului moldovean, împreună cu domeniul și veniturile pe care le aducea acesta.

”Momentul important este cel după înlăturarea de la tron din prima domnie a lui Rareș. Petru Rareș și familia vor veni și vor sta aici și vor avea un loc unde s-au simțit ocrotiți, protejați, ajutați de bistrițeni. Era o relație bună cu Bistrița și bistrițenii îi trimit îmbrăcăminte, hrană. Mai mult decât atât, trimit la un moment dat doi zugravi, care să zugrăvească capela din cetate”, explică arheologul bistrițean.

Dar legenda aurului lui Petru Rareș? Cum s-a născut legenda? Primarul comunei Ciceu Mihăiești, Valentin Mureșan, afirmă că domnitorul ar fi plecat cu aur la Constantinopol, pentru a obține a doua domnie. ”Se zice că o parte din aur a rămas la Ciceu și că ar fi ascuns prin peșterile de aici. Legenda spune că numai în noaptea de Sânziene se deschide peștera și se poate ajunge la comoară”, adaugă primarul.

Corneliu Gaiu vine, însă, și cu argumente istorice, dar care vorbesc despre o cantitate de aur sustrasă de un boier. ”Există documente potrivit cărora unul dintre boierii din preajma domnului a plecat cu o parte din tezaurul domnesc, a dispărut, și Rareș solicită returnarea acelor bunuri. A mai fost un tezaur moldovenesc ascuns la Tărpiu, documentele de epocă îl amintesc drept un mare tezaur”, spune Gaiu. Întreb dacă s-a găsit măcar o monedă de aur în zonă, în timpul săpăturilor arheologice. ”Aur aici nu am găsit, doar argint”, vine răspunsul.

Pentru Corneliu Gaiu, comoara se află în geantă, învelită într-o pungă. O scoate să ne-o arate. Este vorba despre un vas considerat emblematic pentru civilizația dacică, o ceașcă pe care a găsit-o în timpul săpăturilor — de fapt fragmente din aceasta, pe care a reușit să le reconstituie. Pentru primarul Valentin Mureșan, comoara stă în potențialul istoric și turistic al zonei, cu ajutorul căruia speră să creeze proiecte care să ajute comunitatea locală. A reușit să deschidă un muzeu în comună, unde poți găsi de la fragmente de ceramică și râșnițe datând din epoca bronzului până la războaie de țesut, coveți, teascuri și chiar un plug de lemn. A accesat și fonduri europene prin intermediul Grupului Local de Acțiune Ținutul Haiducilor, dar speră să obțină o astfel de finanțare și pentru cetate — sau pentru ce a mai rămas din ea: un fragment de zid situat pe latura nord-estică, ruinele turnurilor romane și un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei, în partea de sud-vest, la baza fostelor ziduri.

Dar cetatea nu a fost distrusă de timp, ci de oameni. Primii au fost chiar cei din timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș, așa cum se explică pe site-ul primăriei Ciceu Mihăiești: ”Petru Rareș hotărăște să recucerească Ciceul. Regina Isabela a Ungariei însă dă ordin la 2 iunie 1544 ca cetatea să fie dărâmată pentru a nu ajunge din nou sub stăpânirea moldovenilor. Acest sistem de apărare, în mare parte natural, precum și configurația geografică a zonei, au facut din Ciceu o fortificație imposibil de cucerit fără o asociere cu alți factori: epuizarea resurselor de hrană și a muniției, trădare etc. Astfel, lucrători aduși de la minele din Valea Rodnei au distrus sistematic cetatea, ale cărei turnuri au căzut la pământ după o rezistență de trei veacuri. Zidurile nu au fost însă năruite până la temelii, căci un perete a rămas până deasupra ferestrelor, cum se poate vedea într-o schiță din 1866”. A urmat apoi acțiunea populației locale, care a luat bucăți de stâncă din vechea cetate și le-a transformat în pietre de moară.

Nimic, însă, despre vreo comoară din aur. Aceasta rămâne încă să fie descoperită, într-o noapte magică în care cerurile se vor deschide, iar Sânzienele, zâne bune, vor colinda dealurile și pădurile, prin locuri neumblate de om.