Veste bună pentru persoanele care au suferit de acnee în tinerețe. Ce anunț au făcut cercetătorii

Persoanele care au suferit de acnee în tinereţe e posibil să îmbătrânească mai lent, potrivit unei descoperiri publicată miercuri în ”Journal of Investigative Dermatology”. Studiul ar putea explica în sfârşit un fenomen pe care dermatologii l-au observat în urmă cu multă vreme: faptul că cei care s-au confruntat cu acneea juvenilă au, la vârsta adultă, un ten mai proaspăt, cu mai puţine riduri, comparativ cu persoanele de aceeaşi vârstă care nu au avut aşa-numitele coşuri, în adolescenţă, informează Ars Technica, potrivit Agerpres. 

”Cauza poate avea legătură cu lungimea telomerelor, care se pare că sunt diferite la cei care au suferit de acnee, ceea ce face ca celulele lor să îi protejeze de îmbătrânire”, a scris autorul principal al cercetării, Simone Ribero, dermatolog la King’s College din Londra, potrivit sursei citate.

În cadrul cercetării, Ribero şi colegii săi au măsurat telomerele a 1.205 femei gemene, un sfert dintre declarând că au suferit de acnee. Specialiştii au aflat că la cele care au avut coşuri în tinereţe, telomerele erau mai lungi, fapt ce determină un proces de îmbrătrânire celulară mai lent.

Telomerele sunt alcătuite din secvenţe repetitive de nucleotide ADN şi sunt situate la capetele cromozomilor, împiedicând deteriorarea amprentelor genetice. Oată cu trecerea vremii, telomerele se micşorează din ce în ce mai mult, ceea ce scade nivelul de protecţie a celulelor şi duce la moartea acestora. Însă, cu cât telomerele sunt mai lungi, cu atât acestea îşi îndeplinesc mai bine scopul.

STUDIU: Companiile din România plătesc taxe pentru carburanţi cu 4% mai mari decât media la nivel…

STUDIU: Peste 57% dintre români alocă între 100-300 de lei pentru a cumpăra rechizite şcolare

Oamenii de ştiinţă au examinat şi rezultatele biopsiilor cutanate de la două grupuri de persoane, care au avut acnee şi care nu s-au confruntat cu această problemă. Ei au descoperit că grupul din urmă avea o activitate crescută la nivelul genelor implicate în moartea celulară.