Tradiție și măiestrie. Cum arată muzeul unde horinca “izvorăște” la poartă – REPORTAJ

O vizită în gospodăria lui Gheorghe Opriș pe Valea Cosăului, în Maramureș, poate deveni o experiență deosebită, chiar o lecție de viață. Doi oameni aflați la vârsta pensionării au reușit să își facă în curte un muzeu impresionant, cu poartă tradițională, unde horinca se varsă în paharul oricărui trecător. Surprinzător nu este doar faptul că cei doi reușesc să trăiască din asta, ci uimitor este modul în care cei doi maramureșeni dau viață tradițiilor, în toate formele ei – artă, meșteșug, muzică, artă culinară –  evident, totul învăluit în ospitalitate.

De îndată ce pașii se apropie de gospodăria familiei Opriș, te întâmpină o poartă impunătoare, sculptată într-o manieră impresionantă. Este o poartă tradițională din Maramureș, intens studiată, mult lăudată și fotografiată de toți turiștii. Este făurită chiar de Gheorghe Opriș, care își face timp și pentru o astfel de îndeletnicire.

De îndată ce te zărește, gazda te întâmpină cu băutura tradițională locală, faimoasa horincă. Însă, nu oricum; gospodarul are un robinet amplasat chiar la poartă. Așadar, îți așezi paharul, iar horinca curge ca apa de la robinet.

“Aici horinca nu se termină niciodată. Uneori, noaptea, mai vin unii și o beau pe toată. Sau uită să mai aducă paharul. Dar nu e o problemă, horincă este”, a precizat Gheorghe Opriș.

Rezultate BAC 2018. Primele note și depunerea contestațiilor

Maramureş: Sutele de probe ADN recoltate nu corespund cu cele din cazul fetiței violate și ucise

4 poze | Vezi galeria

4 poze | Vezi galeria

Maramureșeanul pregătește turistului multe surprize. Gospodăria este un muzeu, în adevăratul sens al cuvântului. Gheorghe Opriș deține vâltoare, piuă, batoză, moară și horincie, toate mai vechi de 100 de ani, moștenite de la părinți.

Turistul are astfel toate șansele de a se simți norocos și răsfățat. Poate gusta horinca, apoi poate merge la horincie, unde poate vedea exact cum se prepară. Gazda îl însoțește pas cu pas și îi explică toată tehnologia. La ieșire găsește moara, unde se macină încă porumbul sau grâul.

4 poze | Vezi galeria

Piua este azi admirată doar în muzee, așa cum este cazul la Maramureș, și rareori mai este folosită. Piua este o instalație care era utilizată pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. Mașinăria este fabricată în Ungaria, iar Gheorghe Opriș este mândru de ea. La fel de încântat este de vâltoare, care folosește apa din pârâul Cosău.

După vizita în gospodărie, turiștii sunt invitați să mai guste o horincă. De această dată, cu plăcinte delicioase gătite și servite de soția sa. Cei doi s-au cunoscut când erau fosrte tineri. Pe atunci d-na Opriș era doar o fetișcană. Dar el a pus ochii pe ea și și-a spus că îi va fi soție. După câțiva ani și cinci logodne ratate ale sale, tot la ea s-a întors.

“Dacă nu eram eu, ce te făceai? Te-am cules de pe drumuri”, spune râzând soția gospodarului.

4 poze | Vezi galeria

4 poze | Vezi galeria

Cei doi împărtășesc idei despre planurile de viitor. Intenționează să deschidă o pensiune cu un interior decorat în stil tradițional.

Dacă despre toate acestea vorbesc cu optimism, o umbră de tristețe se așterne pe chipul lor atunci când își aduc aminte că tot ce ține de tehnica tradițională riscă să se piardă pentru că tinerii sunt din ce în ce mai puțin interesați de aceste lucruri.

Dar tristețea e lesne alungată cu un cântec, compoziție proprie, căci Gheorghe Opriș se pricepe și la asta.

Dincolo de încântarea vizuală care te întâmpină în jurul casei-muzeu, stă armonia și împlinirea unor oameni care trăiesc frumos și care oferă fiecărui trecător o parte din sufletul lor, transpusă într-un răgaz de liniște, de aducere aminte, ceva autentic, real, Dumnezeiesc. Asta îi face unici, iar cei care le bat la ușă, se simt cu adevărat binecuvântați.