Construcţii impresionante ale comunismului care au uimit lumea

Construcţiile impunătoare din perioada socialistă românească influenţează în continuare arhitectura Bucureştiului din zilele noastre.

Rămăşitele unei epoci în care sacrificiile populaţiei au fost extreme, lucrările au fost coordonate astfel încât să satisfacă dorinţele şi viziunea caracterizate de megalomanie ale dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Vocea.biz vă prezintă mai jos care sunt cele mai impresionante construcții ale comunismului:

Casa Poporului

Presa în țarc și lifturi doar pentru parlamentari. Măsuri speciale în Parlament în ziua moțiunii

USR a lansat petiția pentru transformarea terenului din jurul Parlamentului într-un parc public

Devenită astăzi Palatul Parlamentului, clădirea impresionantă deţine câteva recorduri la nivel global, aşa cum declară World Record Academy. Astfel, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă și totodată  cea mai grea din lume.

Pentru construirea Palatului Parlamentului, începută în anul 1980, o cincime din centrul Bucureștiului a fost distrus, incluzând multe dintre cartierele sale istorice, peste 30 de biserici şi sinagogi şi aproximativ 30.000 de locuinţe. În acelaşi timp, 40.000 de persoane au fost strămutate către alte zone ale Bucureştiului.

În anul 2006, valoarea clădirii a fost estimată la 3 miliarde de euro.

Transfăgărăşanul

Drumul spectaculos care leagă Muntenia de Transilvania a fost construit între anii 1970-1974, la cererea dictatorului Ceauşescu. Proiectul ambiţios avea sa întreacă în frumuseţe celelalte drumuri care traversau Carpaţii Meridionali şi să dobândească faima internaţională.

În prezent, Transfăgărăşanul este o importantă atracţie turistică pentru România, fiind deschis anual din iunie până în octombrie, din cauza zăpezilor abundente şi a pericolului de avalanşe din timpul iernii.

Canalul Dunăre – Marea Neagră

Inaugurarea canalului la construirea căruia au fost folosiţi cu precădere deţinuţi politici şi din rândurile minorităţilor etnice şi religioase a avut loc pe data de 26 mai 1984.

Lucrările la canal au fost sistate iniţial în anul 1955, pentru a fi reluate în 1976, sub forma unui nou proiect. În total, s-au excavat 294 milioane m3 la canalul principal și alte 87 milioane m3 la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane decât la Canalul Panama).

Metroul din Bucureşti

Planurile de construire a primului metrou în Bucureşti au început încă din anii 1909-1910, însă acestea au prins viaţă câteva zeci de ani mai târziu, sub conducerea lui Ceauşescu. Colectivul constituit în anul 1972, a stabilit planurile de proiectare, iar lucrările au început în anul 1975. Prima linie a avut lungimea de 8,36 km, avea 6 staţii şi circula între Timpuri Noi și Semănătoarea, fiind inaugurată pe 16 noiembrie 1979.

Barajul Vidraru

Construirea barajului s-a desfăşurat în paralel cu lucrările la Hidrocentrala de pe Argeş, ambele proiecte începând în anul 1961.

”Primul semnal de începere a construcției barajului a fost coborârea de la înălțimea de 180 de metri, pe cabluri aeriene, a primei bene pline cu beton. Au urmat apoi zile încordate de munca eroică. Pe șantier, tehnica înaintată, metodele moderne de lucru, mijloacele mecanice contribuie la obținerea unui ritm înalt de execuție. Turnarea betoanelor se face în cofraje metalice, ceea ce contribuie la obținerea unei productivități superioare cu 20% față de metoda clasică. Constructorii intensifică întrecerea socialistă pentru a realiza acest important obiectiv hidroenergetic la termenele prevazute și chiar mai devreme”, scria ziarul Scânteia pe data de 10 aprilie 1965.

Lacul de acumulare Vidraru a luat naştere după umplerea la capacitate a barajului, în anul 1965. În prezent, acesta se află pe locul 8 în Europa şi pe locul al 20-lea în lume ca înălţime.

16 poze | Vezi galeria

Hidrocentrala de la Porţile de Fier

Este în continuare cea mai mare construcţie hidrotehnică de pe Dunăre şi printre cele mai mari din Europa. Finalizat pe 16 mai 1972, proiectul viza exploatarea potenţialului energetic al Dunării, îmbunătăţirea navigaţiei şi controlul inundaţiilor.

Casa Radio

Clădirea neterminată de dimensiuni impresionante de lângă râul Dâmboviţa face ca toate construcţiile din apropierea sa să pară lipsite de interes. Construirea sa a început în anul 1986, cu termen de finalizare in 1992 şi urma să găzduiască Muzeul Naţional de Istorie a Republicii Socialiste România.