Dragoste pentru animale, pasiune pentru fotografie şi puţin praf de Kenya. Combinaţia din care iau naştere fotografiile lui Dragoş, un veterinar cu aparatul mereu aproape – FOTO

Există fotografia perfectă? E vreo fotografie prea “clasică” şi nu merită să apeşi declanşatorul pentru ea? Şi, până la urmă, care e diferenţa între o “poză” şi o “fotografie”?

Vocea.biz a aflat răspunsurile la aceste întrebări, şi alte câteva, de la Dragoş Bîrţoiu, un tânăr student pe cale să devină medic veterinar. Da, ştim, sună ciudat să vorbeşti despre fotografie cu un viitor medic veterinar, însă Dragoş a combinat dragostea pentru animale şi pasiunea pentru fotografie, după cum singur recunoaşte. Iar fotografiile sale încep să capete tot mai multă valoare şi să fie tot mai apreciate.

Începutul pasiunii pentru fotografie şi o minciună demascată: “Tata, îmi pare rău…”

Despre Dragoş s-ar putea spune că e novice în ale fotografiei, având în vedere că până în urmă cu patru ani, pe când avea 21 de ani, nu avea vreo înclinaţie în acest sens. Doar că de atunci a stat ore, zile în şir, cu ochii în monitorul calculatorului şi în spatele obiectivului pentru a se perfecţiona.

Decizia radicală luată de Gigi Becali, după meciul cu Maccabi Tel Aviv! Vrea să desființeze festivalul…

Vlăduța Lupău și-a surprins fanii! Cum arată la opt zile de când a născut: „Cea mai…

“Am găsit, în 2012, un aparat foto în biroul tatălui meu, un Nikon, un DSLR (aparat de fotografiat digital, care utilizează un sistem mecanic tip oglindă și pentaprismă pentru a direcționa lumina direct de la lentilele fotografice la cele optice – n.red.). Îl avea de ceva timp dar nu îl folosea. L-am luat, am încput să mă joc cu el, dar habar n-aveam ce făceau toate butoanele alea, erau enorm de multe. Aşa, intuitiv, am văzut că dacă dai de o rotiţă e mai luminat, dacă dai invers e mai întunecos… Atunci fotografiam orice, o cană de cafea, tot”, povesteşte Dragoş.

Primul contact cu fotografia a coincis şi cu prima expediţie a tânărului în Africa, alături de o echipă de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj.

“În anul acela am mers prima dată în Africa şi am luat aparatul foto cu mine. Asta n-ar mai trebui să zic…”, spune Dragoş.

“De ce?”, îl întreb.

“Pentru că acolo l-am stricat. Tata ştie că l-am stricat în România, că s-a stricat pur şi simplu… Tata, îmi pare rău!”.

După “incidentul” cu aparatul foto al tatălui său, accesul la Nikon-ul din birou i-a fost restricţionat, dar nu chiar în totalitate. Mai târziu nici n-a mai fost nevoie să se gândească la el. Şi aşa a început “aventura” în domeniul fotografiei.

“După un an, de ziua mea, am primit un alt aparat foto de la părinţii mei, un Nikon D90. Am început să fac fotografie destul de intensiv şi de atunci numai asta fac. Mă uitam la foarte multe fotografii pe internet, la foarte multe tutoriale şi adunam cât mai multă informaţie. Am început apoi să fac fotografie de eveniment, prin cluburi, după care am început să merg ca fotograf asistent la nunţi. Acolo am învăţat foarte mult de la cei cu care am lucrat. Odată ce am început să am mai multe responsabilităţi s-a schimbat totul. Atunci când faci fotografii pentru tine e una, dar când ai responsabilităţi, când oamenii trebuie să fie mulţumiţi de munca ta, trebuie să tragi de tine. Asta m-a determinat să încerc să fiu mai bun. Am început să fac apoi şi fotografie de concert, sunt printre fotografii oficiali de la Electric Castle”, povesteşte Dragoş începutul său în domeniu.

3 poze | Vezi galeria

Pentru că a început să înţeleagă tot mai bine ce fac toata “butoanele alea” şi să le folosească la potenţialul lor maxim, Dragoş a trecut, destul de repede, la aparate foto tot mai bune. De data aceasta a făcut-o din banii pe care i-a câştigat din pasiunea sa: întâi un Nikon D7000 şi acum un Nikon D610, full-frame, “un mare pas”, după cum îl numeşte Dragoş.

Poză versus fotografie şi ce e mai important – omul sau aparatul?

Dacă vorbeşti cu un fotograf profesionist, ar fi indicat să nu-i spui că-ţi plac “pozele lui”. S-ar putea să te trezeşti cu un “body” (aparatul foto fără obiectiv şi alte accesorii) peste cap. Asta pentru că un fotograf nu face “poze”.

“O fotografie e o chestie pe care o gândeşti, în care investeşti timp, pui suflet în ea. Încerci să faci o poveste, te joc cu lumina, cu compoziţia. O poză e ce faci cu smartphone-ul: click, o poză, un selfie, orice altceva. În fotografie chiar pui suflet, e ceva mai mult, e o emoţie acolo”, explică Dragoş.

Iar pentru realizarea unei fotografii e novie atât de fotograf cât şi de un aparat foto care să corespundă exigenţelor celui care îl mânuieşte.

“Deşi toată lumea spune că fotograful e cel mai important, şi este, şi aparatura contează foarte mult. Sunt anumite situaţii în care nu te poţi descurca fără, să zicem, un full-frame, să poţi să ridici ISO foarte sus, sau dacă mergi să faci fotografii “Wild Life” dar nu ai un teleobiectiv, n-ai nicio şansă. Un fotograf foarte bun poate să facă fotografii bune cu un aparat entry-level, dar se va chinui mai mult. Aparatura te ajută să creezi mult mai uşor, te ajută enorm de mult în procesul de creaţie. La un moment dat poţi să depăşeşti aparatura, să fii mai creativ decât aparatul. Atunci îl schimbi. Acum, cu aparatele acestea noi, e destul de greu. Eu încă nu am ajuns la nivelul la care să spun că am nevoie de altceva”, recunoaşte Dragoş.

Şi fotografia se “fură”, important e ca cei de la care furi să nu fie “pozari”

Orice debutant în fotografie are acces la milioane de ore cumulate de tuturiale şi tot atâtea lecţii despre fotografie. Ca să nu mai vorbim de mulţimea fotografiilor, unele mai spectaculoase decât altele, toate la un click distanţă. Dar “meseria” e tot la oameni, nu pe internet.

“Eu sunt de părere că orice meserie se poate fura, inclusiv fotografia. Te poate ajuta foarte mult să lucrezi ca asistentul unui fotograf. Asta înseamnă că ţii lumina, echipamentul, ajuţi în diferite moduri. Eu după ce am fost asistent am început să merg ca “scond shooter” (al doilea fotograf – n.red.) la nunţi. E foarte bine să poţi învăţa de la cineva, dar poţi să înveţi şi de pe internet. Doar că trebuie să investeşti foarte mult timp, să stai mult timp, iubita mea ştie, că mai ţipă la mine: “lasă YouTube-ul, lasă site-urile, tutorialele”. Te ajută şi să vezi multe imagini. Eu folosesc Facebook-ul să postez fotografiile mele şi să mă uit la alţi fotografi”, spune tânărul student.

Numai că nu toţi cei care se laudă cu DSLR-urile de la gât sunt fotografi. Deşi unii ar putea spune, greşit, dar în urma unor experienţe neplăcute, că fotografii de nuntă sunt cei care dezamăgesc cel mai des, Dragoş crede că asta se întâmplă pentru că fotografia de nuntă e cea mai grea.

“Fotografia de nuntă e cel mai greu tip de fotografie, dacă o faci la un nivel înalt. Pentru că acolo trebuie să ştii tot, toate tipurile de fotografie, de la fotojurnalism, fashion, fotografie de produs. Există “pozari la nunţi” şi “fotografi la nuntă”. Pentru că îţi aduce bani, toată lumea ar vrea să facă asta şi lumea în general plăteşte. Poţi să câştigi de la 200 de euro la peste 1.000 de euro, diferenţa e cât eşti de bun. Şi sunt unii extrem de buni şi pun foarte multă pasiune în ceea ce fac”, susţine tânărul.

Pasiune, studiu şi experienţă – toate pentru “fotografia perfectă”. Dar există aşa ceva?

Diferenţele între o “poză” şi o “fotografie” sunt clare, dar ce face o fotografie “bună” să fie “perfectă” şi există aşa ceva? Dragoş crede că nu, dar e important ca o fotografie să respecte câteva elemente foarte importante.

“Mă uit la trei lucruri: să fie lumină, compoziţie şi moment. Dacă îndeplineşte aceste trei criterii fotografia e bună, perfectă nu există. Lumină înseamnă, în principiu, apus sau răsărit. E lumina aceea cu o oră înainte de apus sau o oră după răsărit – “golden hour”. La ora 12 nu e o lumină bună, e totul ars. Compoziţia înseamnă, de exemplu, să nu ai elemente care să se suprapună – de exemplu un om cu un stâlp care îi “iese din cap”. Cam asta ar fi în linii extrem de mari. Momentul poate fi o expresie sau orice interesant care se întâmplă în fotografie”, spune Dragoş Bîrţoiu.

Provocarea Africii, un loc perfect pentru fotografie

De departe, cele mai spectaculoase fotografii pe care le-a reuşit Dragoş sunt cele pe care le-a făcut, la începutul lui 2016, în Kenya.

“În Africa ar putea mulţi oameni să facă fotografii interesante, pentru că Africa e superbă! E total altceva, iar oamenii sunt altfel. Fiind altă lume, au alte tradiţii, foarte frumoase, costumaţii. E ciudată senzaţia când mergi şi îi bagi obiectivul în faţă cuiva. Unii iau pietre să dea după tine. Nici mie nu mi-ar plăcea să stau acasă şi să vină un fotograf să îmi bage obiectivul în faţă. Chiar au fost momente când unii s-au aplecat să ia pietre, alţii s-au ascuns. Am un profil cu o fată Turkana pe care foarte greu am reuşit să o fotografiez. Efectiv am pândit-o. După i-am arătat fotografia şi i-a plăcut, dar dacă aş fi rugat-o să stea să o fotografiez n-ar fi stat”

2 poze | Vezi galeria

“Noi am fost acolo cu un proiect care ne-a dat acces la viaţa lor de zi cu zi. Există două tipuri de Africa: cea turistică şi cea adevărată, noi am fost în a doua, am avut acces la viaţa oamenilor. Le-am dat ceva în schimb şi aşa ne-au lăsat să-i fotografiem. Tot timpul m-am gândit şi am vrut ca ei să iasă bine în fotografii. Pentru că eu am luat ceva de acolo şi am adus aici să arăt tuturor. Am vrut să arăt că sunt frumoşi, că au tradiţii frumoase. Sunt unii care fotografiază chestii urâte, mie nu-mi place asta. Vreau ca cei din Cluj, din România, care văd fotografiile să spună: “ce faini sunt oamenii, ce fericiţi sunt, ce tradiţii frumoase au”. Atunci când fotografiezi în zonele acestea mi se pare foarte important”, spune Dragoş.

6 poze | Vezi galeria

Fotografia “clasică” din Africa, o dorinţă “fierbinte” a tânărului

Una dintre fotografiile pe care Dragoş le-a făcut în Africa este însă cea mai aproape de sufletul său: un elefant la apus.

“E o fotografie clasică pentru Africa. Dacă intri pe Google şi scrii “Safari sunset” o să-ţi apară milioane de fotografii de genul acela. Eu am vrut să o am pe a mea. Am fost destul de încăpăţânat, de pornit, pe ideea asta. Îmi trebuia fotografia asta. Când am fost în Safari, la întoarcele, la apus, am văzut elefantul, am făcut cadrul şi am apăsat declanşatorul. E o fotografie de care sunt foarte mândru, chiar dacă e “clasică” şi o găseşti peste tot. Dar e “clasica mea”, spune, zâmbind, tânărul.

Dragoş insistă să nu încheiem discuţia despre fotografiile pe care le-a făcut în Africa fără să le mulţumească fetelor din echipa de la USAMV care au fost şi ele în triburile din Kenya. Ele au dus greul şi au vaccinat sute de câini şi pisici în timp ce Dragoş căuta cadrul perfect, lumina cea mai bună şi personajele cele mai colorate.

Dragostea pentru animale şi pasiunea pentru fotografie

Printre primele proiecte, în “joacă”, ale lui Dragoş a fost fotografiera animalelor – de la câinele său la cel al iubitei lui şi animalele de la USAMV din Cluj-Napoca. Tânărul recunoaşte însă că, deşi rezultatele sunt superbe, e foarte greu să fotografiezi animale.

“E super complicat, am fotografiat câini, bufniţe, un jaguar, maimuţe. Nu înţeleg ce faci tu acolo, că tu vrei să-l fotografiezi să arate frumos, sunt în continuă mişcare. E una dintre cele mai grele chestii de făcut. Pe mine mă interesează foarte tare să li se vadă ochii, lumina din ochii lor. Şi până prinzi lumina, animalul se mişcă mult. De multe ori încerc să le atrag atenţia cu ceva, rog pe cineva să facă gesturi deasupra capului meu, la o fotografie cu o maimuţă am folosit o banană”, povesteşte Dragoş.

Recent, tânărul a fost contactat de un publicist din Brazilia care lucrează la un proiect – o aplicaţie legată de grupele sanguine la căţei – care i-a cerut fotografiile cu câinii pentru a le folosi la promovarea proiectului.

“E un ONG, non-profit, le-am dat fotografiile şi sunt onorat că cineva din Brazilia mi-a cerut mie fotografii”, recunoaşte Dragoş.

4 poze | Vezi galeria

De altfel, portretele pe care Dragoş le-a făcut unor animale au ajuns virale pe internet, fiind văzute de peste 6.000 de persoane pe site-ul boredpanda.

Un vis sau o carieră

După toată discuţia despre fotografie şi pasiunea pe care o are pentru acest domeniu, întrebare următoare vine firesc: “Care e meseria ta, de fotograf sau veterninar?”

“Îmi plac şi medicina veterinară şi fotografia foarte mult. Fotografia am făcut-o ca meserie pe perioada studenţiei pentru a mă specializa, pentru a învăţa mai multe şi pentru a-mi putea cumpăra un echipament foto cât de cât. Intenţionez, după ce termin facultatea, să investesc mai mult timp în pregătirea mea ca veterinar şi să păstrez fotografia ca o pasiune. Asta dacă nu cumva, şi ştiu că şansele sunt foarte mici, de 0,0000…1%, să pot să prind un job la National Geographic. Cred că e visul oricărui pasionat de fotografie. Până acum îndeplinesc câteva criterii, am absolvit o facultate din cele pe care trebuie să le ai, am trei ani de experienţă ca fotograf. Dar ca să ajungi acolo trebuie să fii foarte bun, mai am de lucrat. Ar fi visul meu”, spune Dragoş.

Tânărul recunoaşte că are o “portiţă” în meseria de veterinar şi o şansă pe care nu o poate rata.

“O să fie greu ca veterinar. Eu am un noroc foarte mare, tatăl meu e şi el veterinar, deci îl pot urma, mă poate învăţa. Altfel aş zice că e destul de greu la început ca veterinar. Poţi să te angajezi într-un cabinet, la o fermă de vaci, dar acolo stai tot timpul, la Direcţia Sanitar Veterinară, să faci cercetare sau să lucrezi ca reprezentant de vânzări pe medicamente. Medicina veterinară îţi oferă totuşi multe posibilităţi, variante, dar depinde fiecare ce vrea şi la început e greu pentru că, adevărul este ăsta, medicina veterinară e grea”, spune Dragoş.

Aici trebuie amintit deja celebrul banc cu veterinarul care, bolnav fiind, merge la doctor. Medicul, după ce se uită lung la el îl întreabă: “Spune-mi, ce te doare?”. Veterinarul îi răspunde: “Ah, păi aşa e uşor!”.

La cei 25 de ani, Dragoş are viaţa în faţa sa, iar şansele sunt ca numele său să apară pe carnetele animalelor de companie ale unora dintre voi. La fel cum şansele sunt ca data viitoare când veţi da share pe Facebook la “National Geographic Photos of the Year”, cel puţin una dintre fotografii, dacă nu chiar câştigătoarea, să aibă numele său sub ea. De fapt, Nation Geographic i-a acordat deja câteva pagini din următorul număr lansat în România pentru câteva dintre fotografiile sale făcute în Africa.