Un pahar de tuica dat peste cap. Si inca unul tot asa, pana la fund. Dupa trei, patru paharele ti se impleticeste limba si nu mai stii cum te cheama.
Minunata zeama de prune, tuica este o bautura alcoolica. Distilata in alambic, licoarea se obtine prin fermentarea prunelor. Din acest motiv cand spui tuica, spui “suc numai de prune”, stiut fiind ca celelalte bauturi alcoolice obtinute din alte fructe cum ar fi: merele, perele, caisele, ciresele, piersicile, visinele, corcodusele sau zarzarele sunt rachiuri.
In functie de zona in care este facuta, tuica poarta si alte denumiri: horinca, palinca, rachie sau slibovita.
In functie de concentratia de alcool tuica este obisnuita, cea care are in jur de 24-28 grade, tuica batrana de 32-48 grade si horinca in jur de 50- 55 grade. Cert este ca nicio tuica nu coboara sub 24% concentratia alcoolica.
La fel ca la vin si in cazul tuicii, vechimea ii confera valoare. Poate avea 3 ani vechime si atunci se cheama ca e o tuica batrana sau 7 ani vechime, adica o tuica extra.
Tuica insoteste mancarurile grase: o slaninuta, o friptura de porc sau un preparat traditional din carne se sting cu o gura de tuica. Toate acestea se depun acolo unde nu ti-ai dori. Noroc cu zeama prunelor, ca are efect asupra digestiei si a metabolizarii grasimilor.
Continuarea AICI