Răzbunarea din ziua de Paşte. “Împuşcatul cocoşului”, o tradiţie păstrată de sute de ani într-un sat din Brașov

Oamenii din comuna braşoveană Apaţa păstrează, de sute de ani, o tradiţie care, deşi are la bază ideea trădării şi a răzbunării, e respectată cu sfinţenie în ziua de Paşte. Este vorba despre “Împuşcatul cocoşului”, un obicei care îşi are originea într-o legendă locală despre un eveniment din urmă cu şapte secole.

Trădarea cocoşului

Localnicii din Apaţa povestesc că, în timpul unei invazii tătăreşti din secolul al XIV-lea, oamenii care trăiau pe meleagurile acelea au încercat să scape cu viaţa şi s-au retras într-o cetate din comună. În deplină linişte, aceştia au aşteptat şi au sperat că vor scăpa cu viaţa.

Şi au fost foarte aproape să scape toţi, dacă ascunzătoarea lor nu era deconspirată de un cocoş. Acesta s-a urcat pe unul dintre zidurile cetăţii şi a început să cânte, astfel că tătarii, care erau pe picior de plecare, şi-au dat seama că localitatea nu era pustie, aşa cum au crezut iniţial.

Liviu Vârciu, ieșire nervoasă pe internet, după ce a plecat spre Brașov: „Bă, nesimțiților”! De ce…

Marian Godină i-a prins pe suspecții crimei din Vaslui: „Am sprintat după ei”

Cetatea a fost asediată de cotropitori, iar cei care au supravieţuit au hotărât, drept pedeapsă, împuşcarea cocoşului care i-a trădat.

Cetatea refugiu stă mărturie

Legendă sau nu, cetatea mai există şi azi. De fapt este vorba de ruinele unei cetăţi care datează din secolul al XIV-lea, de pe vremea regelui Ludovic cel Mare. Potrivit istoricilor, cetatea avea, pe atunci, un important rol de apărare în timpul năvălirilor tătare.

3 poze | Vezi galeria

Împuşcatul, înlocuit cu un joc mai bland

În ziua Paştelui catolic, participanţii la acest obicei, în principal copii, sunt iniţiaţi în tragerea la ţintă, cu arbaleta. Locul cocoşului viu este luat de unul desenat, ce are o ţintă în mijlocul pieptului.

După ieşirea de la biserică, întreaga comunitate maghiară din Apaţa participă la acest străvechi obicei, iar alaiul porneşte de la o gazdă şi colindă uliţele satului, îndreptându-se spre un deal din afara localităţii. Aici are loc „judecata cocoşului”.

Deşi uneori mai există şi contestatari, într-un final, verdictul este acelaşi: cocoşul e vinovat de trădare şi trebuie executat! Nu înainte ca unul dintre participanţi să joace rolul unui preot şi să oficieze o “slujbă”.

3 poze | Vezi galeria

Eroul e sărbătorit la căminul cultural

Cel care nimereşte “inima” cocoşului este considerat eroul comunităţii şi acestuia îi revine onoarea de a conduce alaiul înapoi în comună.
Aici, în căminul cultural, are loc o petrecere care începe, de obicei, la lăsarea serii.

Comuna care l-a dat pe Apáczai Csere János

Apața (în dialectul săsesc Giszt, Geest, în germană Geist, în maghiară Apáca) este atestată încă din 1377 şi e localitatea unde s-a născut, la 1625, Apáczai Csere János (d. 1659), unul dintre cei mai de seama reprezentanți ai filosofiei carteziene în Transilvania, adept al raționalismului cartezian și al sistemului lui Nicolaus Copernic.

În documentele castelului Bran se arată că Apața făcea parte din domeniile castelului și că în anul 1543 plătea acestuia „decima maior” (dijma în cereale) din grâu, orz, secară, ovăz.

Acelaşi judeţ, o altă tradiţie inedită – “Plugarul”

Tot în judeţul Braşov, în satul Vad, are loc un alt obicei tradiţional, de data aceasta în a doua zi de Paşte.

Obiceiul “Plugarului” este o manifestare folclorică cu caracter agrar, la care participă întreaga comunitate sătească şi care se repetă în fiecare an, în a doua zi de Paşte, în mai multe sate din zona etnografică a Ţării Făgăraşului.

„Plugarul” este un obicei de primăvară, un scenariu ritual al morţii şi renaşterii anuale a divinităţii vegetale. Rolul principal îl are flăcăul care a ieşit primul la arat în acel an.

Ceremonialul cuprinde mai multe secvenţe rituale: după alegerea plugarului urmează ca, în prima zi de Paşte, fetele să împletească legături din grâu verde cu care a doua zi plugarul va fi „gătit”. Grâul verde este simbol al începutului unui nou ciclu.

Serbarea plugarului începe cu ascunderea acestuia în incinta gospodăriei sale, urmată de căutarea lui. După ce este găsit, urmează gătirea cu grâul verde. Plugarul este apoi urcat pe o grapă de lemn şi purtat spre râu de către ceilalţi feciori. Aici este scufundat cu grapă cu tot de patru ori în cele patru zări.

Plugarul îi stropeşte apoi pe sătenii adunaţi pe malurile râului, dar mai ales pe tinerii care s-au căsătorit în acel an, cu scopul ca gospodăriile şi căsnicia lor să fie rodnice şi îmbelşugate.