Transilvania e mereu prezentă în topurile internaţionale privind destinaţiile perfecte pentru o vacanţă, fie că e doar pentru un weekend sau un adevărat sejur. Imaginile din judeţele Ardealului, fie că vorbim de cetăţi, munţi, lacuri sau centrele istorice ale oraşelor mari fac înconjurul internetului şi adună milioane de “like”-uri pe reţelele de socializare.
Milioane de oameni îşi trec pe listă obiectivele turistice din Transilvania după ce văd galeriile foto impresionante din oraşele din Ardeal, iar mulţi chiar ajung aici, indiferent că vorbim de vecini din Ungaria, nemţi sau austrieci, francezi, britanici sau chiar americani.
Vocea Transilvaniei vă prezintă câteva dintre cele mai vizitate obiective turistice din mai multe judeţe ale Transilvaniei:
În Alba Iulia, turismul a explodat „peste noapte” după ce cea mai mare cetate din țară, Alba Carolina, a fost readusă la viață. Numărul turiștilor care vin aici să trăiască pe viu o lecție de istorie a crescut de mai bine de zece ori, de la 32.000, în anii 2007-2008, la peste 400.000 în prezent, iar numărul lor este în creștere.
Astfel, cei care aleg să viziteze Alba Iulia vor avea parte de o veritabilă călătorie în timp, unde autoritățile au reușit să readucă la viaţă Cetatea Alba Carolina, cea mai mare din ţară. Acum, la aproape o sută de ani de la Marea Adunare Naţională din 1 decembrie 1918, locul e mai viu decât oricând. După ani întregi de muncă şi restaurare, pe fonduri europene, Cetatea Alba Carolina îşi arată, în sfârşit, adevărata valoare şi își aşteaptă turiştii. Lecţia de istorie pe care cetatea o dă vizitatorilor e total neconvenţională, trăită pe viu, alături de oamenii şi personajele care au scris-o şi înfăptuit-o.
Cetatea Alba Carolina este principala zonă istorică a oraşului Alba Iulia. Fortăreaţa în stil Vauban, cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, a fost construită în perioada 1716-1735. Cetatea din Alba Iulia a fost complet refăcută anii trecuţi, în mare parte cu fonduri europene.
Când spui Maramureş nu poţi să nu aminteşti de satele care mai păstrează cu sfinţenie portul dar şi arhitectura arhaică, meşteşugul în lemn, mănăstirile, multe dintre ele în patrimoniul UNESCO. Un loc funtaş, dacă nu chiar primul în topul preferinţelor turiştilor, îl ocupă Cimitirul Vesel din Săpânţa.
Acesta face parte la rândul lui din patrimoniul UNESCO şi e una dintre cele mai cunoscute destinații de vacanță a românilor, dar și a străinilor impresionați de metaforele scrise de meșterii populari pe crucile celor care se odihnesc în locul de veci chiar în zona centrală a satului.
Cimitirul, care este unic în lume, ironizează moartea prin epitafuri în versuri cioplite în crucile de lemn. Reprezentative sunt şi culorile folosite pentru crucile cioplite care sunt foarte vii, pe lângă albastrul care este culoarea de bază.
Imagini surprinse în cimitir se răgăsesc aproape pe toate pliantele de prezentare ale României dar şi ale Maramureşului.
De altfel, cimitirul a pus Sâpânţa pe harta obiectivelor turistice mondiale după ce o revistă de specialitate l-a introdus în top 10 cele mai frumoase cimitire din lume. Anual este vizitat de sute de mii de turişti dar nimeni nu are o statistică exactă a acestora.
Crucile au fost gândite și lansate prin anii ’40 de meșterul local Ioan Stan Pătraș și continuate, azi, de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu. Unele cruci din lemn au fost refăcute la solicitarea urmașilor familiei (Gheorghe Stan, singurul meșter care confecționează crucile din Săpânța), păstrându-și vechile epitafuri, doar că lemnul a fost înlocuit cu un altul mai bine prelucrat și cu o mai mare rezistență la intemperii.
În județul Cluj, de departe cel mai vizitat obiectiv turistic este Salina Turda. Inaugurată în 2010, după ce a fost reabilitată din fonduri europene, Salina Turda a devenit în scurt timp, de la o grotă în care nu intra nimeni, cel mai vizitat obiectiv turistic al României, “grota” care a atras, anual, sute de mii de turiști veniți din colțurile lumii. Apoi, Salina Turda și-a câștigat și binemeritatul loc de a fi plasată în topurile celor mai interesante, fascinante sau inedite locuri de vizitat de pe planetă.
Vestea despre frumusețea locului și despre beneficiile pe care le aduce sănătății aerul sărat de aici s-au împrăștiat repede în întreaga lume. Anul trecut, aproape 500.000 de oameni au călcat pragul Salinei Turda. Mina Rudolf, lacul sărat pe care se poate merge cu barca sau terenurile de baschet și golf din subteran sunt principalele puncte de atracție ale locului, iar cei din conducerea salinei au început deja reabilitarea Minei Jozsef, aclo unde este sala ecourilor.
Anul trecut în luna septembrie s-a făcut o galerie de legătură între Mina Joszef și Mina Tereza, cea cu lacul și bărcuțele, acum va fi amenajată pentru public. Vom reabilita scările, vom avea un lift, iar în 2016 va fi deschisă publicului. De curând am amenajat și un mini-muzeu la scara bogaților cu obiecte găsite în salină de-a lungul timpului, e vorba de obiecte cu care lucrau tăietorii de sare. În următoarea perioadă roata panoramică va intra în modernizare, va avea jocuri de lumini, leduri și drapele ale țărilor din UE. Estimăm că nu va fi funcțională cel mult 2,3 zile”, a mai spus Adrian Soporan, consilier de marketing
Numărul de vizitatori crește de la an la an
În 2014, a fost inaugurat în interiorul Salinei Turda și un centru SPA, care a mai atras un număr însemnat de vizitatori, iar până la în toamna acestui an, cei care se ocupă de administrarea Salinei spun că vor finaliza și reabilitarea hotelului Potaissa, ceea ce va duce la creșterea numărului de turiști, având în vedere că aceștia se vor putea caza în hotelul propriu al Salinei.
În 2014 am avut aproape 500.000 de vizitatori, iar recordul absolut a fost înregsitrat în data de 15 august, când 6.400 de turiști au intrat în salină. De obicei, în zilele de sărbătoare avem cei mai mulți turiști, acesta este și motivul pentru care și în acest an, de sărbătorile pascale avem program normal. Turiștii sunt din România, dar și din străinătate, pentru că sunt mulți care vin și își fac concediile în România. Pentru anul 2015, noi credem că numărul de vizitatori va crește, având în vedere participarea noastră la târgurile internaționale de turism”, a declarat pentru Vocea Transilvaniei, Adrian Soporan, consilier marketing în cadrul Salinei Turda
Ultimele târguri turistice internaționale la care a fost prezent și standul Salinei Turda, au fost cel de la Budapesta, în februarie și cel de la Berlin, de la începutul lunii martie 2015. La târgul de turism de la Berlin, cel mai mare de acest fel din Europa, au participat 180 de țări, iar la standul Salinei, turiștii străini au putut afla informații despre Turda si imprejurimile sale, despre pachetele de servicii ale centrului SPA Potaisa Turda, dar și informații despre deja binecunoscuta mină de sare de la Turda.
Adrian Soporan a mai spus că deși numărul mare de turiști vine din România, există și foarte mulți turiști străini, Ungaria, Polonia, Cehia, Spania și Germania fiind țările din top 5, de unde vin străinii să vadă minunea de sub pământ de la Turda. Statisticile arată că nu au lipsit însă nici vizitatori din Statele Unite ale Americii sau din Suedia.
Salina Turda, în topul celor mai bune destinații turistice din lume
Salina Turda a fost lăudată de jurnaliștii de la CNN, de actorul Jared Leto, care a scris pe Twitter că și-ar dori să viziteze acest loc, iar în decembrie 2013, Salina a fost inclusă într-un top al celor “25 de destinaţii incredibile de călătorie despre care nu ştiai că există”, realizat de Business Insider.
La începutul acestui an, Salina Turda a fost lăudată și în Marea Britanie, de jurnaliștii de la Dailymail, care au realizat un reportaj generos despre salină.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=W0BLJa2scJQ&t=14[/youtube]
Palatul Vulturul Negru este fără doar şi poate un simbol al oraşului Oradea, fiind în opinia specialiştilor cel mai potrivit simbol care reprezintă municipiul.
Palatul Vulturul Negru reprezintă spiritul unei lumi, este simbolul prosperităţii, a unui mod de viaţă îndestulător. Este simbolul unui stil de arhitectură care dă farmec şi individualizează Oradea”, susţine Aurel Chiriac,directorul Muzeului Ţării Crişurilor, menţionând că Palatul Vulturul Negru are şi avantajul de a fi fost restaurat.
Pasajul Vulturul Negru, cel mai mare complex în stil secession din Transilvania
Locul unde se adună tinerii orădeni în fiecare weekend, pentru a petrece în numeroasele cluburi deschise aici, poartă o amprentă istorică importantă. Pe amplasamentul actualului Palat Vulturul Negru a existat până în 1905 un han numit Vulturul.
Loc de întâlnire pentru personalităţile vremii, hanul a găzduit inclusiv recepţii grandioase în cinstea împăratului Franz şi a reginei Elisabeta.
La finele secolului al XIX-lea, odată cu schimbările arhitecturii Pieţei mici, industriaşii Adjoran Emil şi Kurlander Ede au decis să transforme hanul într-un hotel excepţional. Cei doi au pornit în documentare la Berlin, Paris, Londra, Milano şi SUA, pentru a afla secretele celor mai moderne hoteluri din lume. Vestea unei noi construcţii i-a făcut însă pe propietarii fabricilor de cărămidă să ridice preţul cu 100%.
În acelaşi timp, băncile din Budapesta au mărit dobânzile finanţării, iar, în 1907, la subsolul clădirii a fost descoperită o cameră funerară, presa speculând atunci că ar fi fost vorba despre osemintele Sfântului Ladislau.
Palatul Vulturul Negru a fost finalizat în noiembrie 1908. „Era şi a rămas cel mai mare complex arhitectural în stil secession din Transilvania”, a notat Liviu Borcea în lucrarea mai sus amintită.
Clădirea concepută cu două faţade dispunea de două săli de spectacole, cofetărie, cafenea, hotel cu 75 de camere şi magazine. Cel mai spectaculos element rămâne pasajul, care a stârnit senzaţie prin proporţiile lui americane şi care a fost executat după modelul galeriei Victor Emmanuel din Milano, de care Emil Adorjan era îndrăgostit.
Un cadru natural și construit generos, reprezentat la domeniul nobiliar Wesselenyi de la Jibou, dublat de o permanentă străduință de a inova și de a oferi ceva nou vizitatorilor, fac din Grădina Botanică din Jibou obiectivul turistic numărul 1 al Sălajului. Anual, 30.000 de turiști trec pragul edificiului, atrași fie de spectacolul coloristic al florilor din grădinile exterioare de la Jibou, fie de exotismul serelor ori de farmecul grădinii japoneze.
Grădina Botanică de la Jibou se întinde pe 27 de hectare și este a doua, ca și mărime, din țară, după cea de la Iași. Ca și varietate a speciilor, este pe primul loc din România. Obiectivul oferă suficiente motive pentru a fi vizitat în orice perioadă a anului. Totuși, dintre toate, cel mai spectaculos moment este primăvara, când curtea interioară a castelului este ”invadată” de sute de soiuri de lalele, ale căror culori strălucesc sub razele blânde ale soarelui de aprilie și mai.
Istoricul grădinii
Existența Grădinii Botanice din Jibou se leagă de numele lui Vasile Fati, profesor de biologie în oraș, care a reușit să convingă autoritățile că parcul din împrejurimile castelului Wesselenyi (naționalizat) s-ar potrivi pentru organizarea, aici, a unei astfel de instituții. Lucrările au început în 1959 și au fost finalizate în 1968, primul director fiind chiar Vasile Fati, al cărui nume este purtat, de câțiva ani, de grădină.
Potrivit informațiilor postate pe site-ul oficial al grădinii, edificiul a avut o istorie zbuciumată. Înființată pe lângă liceul din localitate, ea devine, după trei ani, unitate independentă. În perioada 1974-1990 a funcţionat sub denumirea de Staţiunea Tinerilor Naturalişti. După Revoluție, Guvernul României a aprobat înfiinţarea Centrului de Cercetări Biologice Jibou, în cadrul căruia Grădina Botanică este domeniul principal de activitate alături de cercetare, de microproducţie şi activităţi muzeistice şi acvaristice.
Sere, acvariu, grădină japoneză, mini-grădină zoologică
Prima seră a grădinii a fost construită în perioada 1968 – 1970, cu ajutorul elevilor, a personalului administrativ și a unor cadre didactice și avea 110 metri pătrați. Ulterior, au fost construite alte șase sere, în care a fost recreat mediul de viață pentru plantele tropicale, subtropicale şi mediteraneene și două laboratoare integrate în complexul de sere. Între anii 1978-1982, au fost construite cele două sere, acvariul şi palmarul, adevărate bijuterii arhitecturale, o construcţie spaţială cu o arhitectură de excepţie. Tot în această perioadă s-au construit serele de microproducţie în număr de şase, destinate producerii florilor tăiate şi la ghiveci în scopul valorificării lor prin punctul de la poartă.
După revoluţie, s-a amenajat un acvariu modern cu peste 40 de specii de peşti marini şi de apă dulce, o galerie amazoniană, o nouă grădină japoneză, sectorul sistematic.
Cele mai frumoase locuri de vizitat din județul Satu Mare
Dacă în Maramureș în ultimii ani au fost construite zeci de pensiuni și hoteluri, județul Satu Mare stă foarte slab la capitolul infrastructură turistică. Chiar daăc ar fi multe obiective de inclus într-un circuit turistic, lipsa de promovare și numărul mic al locurilor de cazare frânează dezvoltarea turismului sătmărean. Asta în timp ce din fonduri europene se finanțează construcția de pensiuni în locuri unde într-un an nu sunt mai mult de 10 turiști. Exisăt însă locuri de unde turiștii nu vor pleca dezamăgiți, deși pontențialul lor este destuld e slab dezvoltat.
Castelul Karolyi din Carei este, fără dar și poate, cel mai important obiectiv turistic din județul Satu Mare, direcția de cultură care îl administrează depunând eforturi serioase pentru a aduce tot timpul expoziții interesante, dar și pentru a promova orașul în afara județului.
Situat în inima Careiului într-un parc dendrologic, castelul arată după reabilitarea capitală și cum ar fi unul nou, însă își păstrează aerul cavaleresc medieval, pe o structură barocă. Familia Karolyi are o istorie ce se întinde pe parcursul a cinci secole. Descendentă a căpeteniei Kaplony din localitatea care astăzi se numește Căpleni, a dat istoriei oameni importanți.
Prima lor reședință, în secolul al XV-lea, a fost pe locul ocupat astăzi de castel, unde era o clădire ce avea elemente de fortificație, transformată ulterior în cetate cu șanț, folosită în apărarea împotriva turcilor.
Clădirea este refăcută și întărită de mai multe ori de-a lungul timpului, iar în 1792 devine un castel în stil baroc, pe două etaje, cu câte 20 de camere pe nivel ce adăposteau 60 de persoane, din care 30 aparțineau familiei nobiliare, iar restul erau servitori. Nobilii erau oameni cultivați, se învârteau în înalta societate vestică. La parterul castelului existau plante exotice precum palmieri sau portocali, iarna fiind încălziți cu șemineuri uriașe.
Castelul avea o sumedenie de tablouri, copiii erau învățați să cânte la câte un instrument. Astăzi foarte puține obiecte din vremurile apuse se mai găsesc în castel, deoarece au fost furate în 1918. Printre tablourile regăsite este o pictură din 1680 cu contele Karolyi Laszlo, primul prefect al comitatului Sătmarului din această familie.
Castelul cuprinde numeroase săli de primire, de bal, o bibliotecă cu 2.000 de volume în limbile română, maghiară, germană și latină. Stema familiei se poate vedea și astăzi, un șoim care ține în picior o inimă, înconjurat de un dragon.
Arheologul Hago Nandor, șef de secție responsabil cu castelul, afirma că în jurul castelului circulă o legendă care spune că ar exista un tunel care îl leagă cu cetatea din Ardud.
Nu s-au găsit dovezi cu privire la tunel, ci s-au descoperit canale de evacuare a apei. Cu toate acestea, mulți preferă partea misterioasă, a poveștilor, rămânând suficient loc pentru interpretări și fantezie. Nu merită stricată o poveste de dragul adevărului.
O altă legendă spune că fiica unui grof trăiește în subsolurile castelului după ce a fost blestemată de o vrăjitoare. Contesa poate să iasă o dată la șapte ani pentru șapte minute și poate fi dezlegată de blestem doar dacă este sărutată de trei ori și este urmată prin subsoluri, prin depozitele de arme.
Membrii familiei Karolyi erau renumiți generali de război și dețineau proprietăți foarte mari. Din cauza lipsei forței de muncă, au adus șvabi din Germania, înființând aici sate întregi.
Odată cu colonizarea șvabilor, în zona Careiului s-a început și amestecarea popoarelor, pe lângă noii veniți fiind români și unguri, dar grofii au știut să gestioneze situația pentru a nu fi probleme inter-religioase deosebite. La un moment dat i-au despărțit pe români, maghiari și șvabi în sate diferite. Până și astăzi se simte această separare, în jurul Careiului fiind localități aproape în totalitate cu populație de etnie maghiară, șvăbească sau românească.
Castelul, ca și familia nobiliară, are un trecut tumultuos. Din reședință nobiliară, cu opere de artă, mătăsuri fine, a ajuns să fie transformată în garnizoană militară, sanatoriu TBC, liceu zootehnic, iar astăzi un centru cultural și spațiu pentru oficierea căsătoriilor. ‘În primul rând este un simbol pentru oraș. E foarte interesant că timp de 50 de ani de comunism acest castel n-a fost distrus, a fost aici centru cultural, muzeu, casa pionierilor, biblioteca, un plămân.
”Noi ne-am trezit cu 40.000 de vizitatori într-un oraș care nu avea nici 2.000 de turiști, dar orașul a resimțit oarecum că a reprimit această clădire. E un caz aparte față de alte castele care n-au fost deschise’, a mărturisit directorul Centrului de Promovare Turistică Carei, Bogdan Georgescu.
Castelul găzduiește trei expoziții permanente, cea privind breslele locale, obiecte descoperite în zonă, o expoziție cu mobilier de epocă, de la sfârșitul secolului XVIII sau începutul secolului XIX, cumpărate din diferite castele din Europa, și o expoziție impresionantă de trofee din Africa de Sud, donată de Sir Panczel Tibor, un important om de afaceri ai cărui bunici au fost careieni. Se mai pregătește deschiderea unei expoziții de figuri de ceară, cu scene de la semnarea Păcii de la Satu Mare din 1711. Vor mai fi scene cu ultima vrăjitoare care a fost arsă pe rug, în jurul anilor 1800, și figuri reprezentative din Carei: Otilia Marchiș, Ady Endre, Kafka Margit. De asemenea, va fi reprezentat regele Ferdinand, care pe 25 mai 1919 a vizitat orașul Carei împreună cu regina Maria.
Medieşul Aurit este cunoscut încă din anul 1271 sub denumirea de Megyes, iar din anul 1273 sub denumirea de Medies. Cetatea Medieş a existat deja în sec. al XIII-lea, fiind menţionat (“villa Megyes”) în 1278 ca şi proprietate a lui Andras, fiul lui Jákó din neamul Kaplyon. Ulterior acestuia i-au fost confiscate toate bunurile şi cetatea ajunge în proprietatea voievodului Transilvaniei, Miklos, fiul lui Móricz, din neamul Pok. Satul în sine s-a dezvoltat în jurul castelului. Denumirea lui se leagă de castel: Medieşul Aurit provine din cuvântul maghiar „megye” (judeţ, comitat), iar adjectivul „aurit” trimitea la bogăţia castelului presupus a fi decorat în interior numai cu foiţă de aur.
Cel mai mare centru ceramic din Europa barbară a fost descoperit în apropierea comunei Medieșu Aurit. Primele 10 cuptoare dacice au fost scoase la lumină în 1964, pe atunci arheologii nebănuind ce comoară se ascunde sub pământ.
De abia în anul 2010 s-au făcut cercetări cu metode moderne, folosind unde geomagnetice, și s-a făcut o descoperire senzațională, încă 200 de cuptoare dacice mai sunt îngropate în pământ, schimbând cu totul importanța sitului arheologic. Astfel, s-a constatat că aici există cel mai mare centru ceramic din Europa barbară cunoscut până în prezent. În acest an s-a descoperit și un centru metalurgic, care vine în sprijinul teoriei ce susține că în zonă ar exista o mare cetate a dacilor liberi care este încă îngropată.
O altă descoperire importantă a avut loc în acest an. La nici 10 km de acest centru ceramic, în zona localității Iojib, a fost confirmată existența unui centru metalurgic, fapt care mai aduce un argument în susținerea teoriei care spune că în zonă trebuie să existe și o importantă cetate dacică.
Tot în Medieșu Aurit se află legendarul Castel Lonyai un edificiu semnificativ nu doar pentru arhitectura renascentistă din Transilvania, ci şi pentru istoria acestor locuri.
În 1493 cetatea este ocupată cu forţa de cei din familia Bathory, care vor fi stăpâni peste domeniul Medieşului vreme de un secol, când prin succesiune revine familiei Lónyai. Sigismund Lónyai este cel care va transforma clădirea într-un castel renascentist în aprox. 1630, unul dintre cele mai frumoase edificii din Transilvania contemporană. O inscripţie pe faţadă demonstrează acest lucru. Construcţia fusese clădită pe ruinele unei fortificaţii deja existente încă din secolele X-XI.
După moartea lui Sigismund Lónyai, fiica lui, Anna devine proprietara castelului. Turcii îl asediază fără succes în 1661, şi ca răzbunare incendiază toate casele din localitate. Dar ce nu au reuşit să ocupe turcii, va fi distrus câţiva ani mai târziu, în timpul principelui Apafi. Anna Lónyai organizează în 1670 un atentat cu ceilalţi nobili din zonă împotriva mercenarilor germani din cetatea Satu Mare, care prădău constant satele din înprejurimi. Aceştia întorcându-se dintr-un raid sunt surprinşi şi masacraţi, dar urmările pentru cei care au plănuit atacul sunt la fel de severe: Anna Lónyai este condamnată la moarte şi confiscare de bunuri. Castelul a fost aruncat în aer în acelaşi an.
În 1707, ce a mai rămas din măreţul castel este incendiat în timpul revoluţiei lui Gheorghe Rakoczy II. Ruinele sunt cumpărate în 1732 de familia Wesselenyi, dar masivul castel nu va mai avea niciodată măreţia din timpul lui Sigismund Lónyai. Apoi intră în posesia familiei Teleki şi va rămâne în proprietatea acestora pe tot parcursul secolului XIX, dar degradarea edificiului se accentuează.
Pe lângă obiectivele istorice, Medieșul propune turiștilor și degustarea pălincii de Medieș, făcută cunoscută în toată țara de producătorul Silviu Zetea. La Muzeul Pălincii de la Medieș, turiștii au posibilitatea de a degusta pălinca Zetea, alături de un produse culinare tradiționale.
Pălinca Zetea este apreciată atât prin calităţile sale deosebite, cât şi prin modul de prezentare, fiind cunoscută în lumea întreagă. Silviu Zetea a dezvoltat o afacere de familie cu o tradiţie îndelungată, povestea Pălincii Zetea începând în urmă cu mai bine de un secol.
Unul dintre obiectivele turistice care merită vizitate în județul Satu Mare este cetatea din Ardud, învăluită de legenda prințesei blestemate, care a constituit și subiectul unui roman. Legenda spune că fiica lui Francisc Rakoczi al II-lea bântuie și astăzi prin pivnițele cetății din Ardud.
Despre Ardud se știe că este o așezare foarte veche, din perioada neolitică, după ce a fost găsit un topor de piatră șlefuită, dar prima atestare documentară datează din anul 1215. Conform monografiei orașului, majoritatea istoricilor sunt de părere că cetatea construită de Bartolomeu Dragfy a fost ridicată pe locul unei foste cetăți dacice, despre care se știu foarte puține lucruri.
Bartolomeu Dragfy (1447-1501), descendent al voievodului maramureșean Dragoș Vodă, a ajuns la vârsta de 21 de ani la rangul de ‘mare paharnic’ al regelui Matei Corvinul, ‘mare cămăraș’ al regelui Vladislav al II-lea, iar la vârsta de 46 de ani voievod al Transilvaniei. El se remarcă drept un iscusit comandant militar, luptând alături de Matei Corvinul, dar sprijinindu-l și pe Ștefan cel Mare, cu care era cuscru, în lupta împotriva invaziei poloneze din 1497, conducând o armată de 12.000 de ostași transilvăneni.
Familia Dragfy a obținut permisul de a construi cetatea din Ardud în anul 1456, una din cauzele ridicării acesteia fiind ‘primejdia otomană’. După aprobare, au mai trecut 25 de ani în care s-a făcut aprovizionarea cu materiale de construcții, astfel că în 1481 începe construirea unei cetăți sub formă de fortăreață din lemn și piatră întărită cu tunuri, ziduri și șanțuri de apărare care să poată fi umplute cu apă în caz de primejdie.
Pe frontispiciul clădirii exista o inscripție care atestă acest lucru: ‘Această cetate a Ardudului a fost începută la 1481, în ziua a 8-a a lunii lui Sfântu Gheorghe (Aprilie) de către Bartolomeu Drafi’. Construirea s-a întins pe mai mulți ani, din cauza faptului că săparea pivnițelor care există și astăzi a fost un lucru dificil la aceea vreme, dar și a faptului că piatra a trebuit adusă de la distanțe mari, din zonele muntoase.
Cetatea avea patru mari turnuri și era descrisă la vremea respectivă ca una dintre cele mai puternice cetăți seniorale din nord-vestul Transilvaniei. A rezistat bine până la stingerea marii familii a Drăgoșeștilor (Dragfy), în 1555, după care a fost asediată și a trecut de la un stăpân la altul, deteriorându-se foarte mult.
De abia în 1730, după ce a intrat în posesia marii familii Karolyi din Carei, este renovată sub formă de cetate-castel cu patru turnuri, clădiri cu mai multe nivele, în stil gotic și baroc, un pod suspendat și șanț de apărare. Încăperile grofilor aveau finisaje fine, cu stucaturi ornamentale, turnul de la intrare având acoperișul poleit cu aur.
Perioada cea mai ‘romantică’ a istoriei cetății, care este pomenită și astăzi de către localnici, este din perioada lui Francisc Rakoczi al II-lea (1676 — 1735), care și-a blestemat propria fiică deoarece ar fi divulgat secretele pivniței unui ofițer austriac. Conform legendei, austriecii nu știau cum să cucerească cetatea în care se afla Francisc Rakoczi și au trimis un tânăr chipeș să o seducă pe fiica principelui, Vilma.
Aceasta s-a îndrăgostit de ofițer și i-a divulgat secretele pivnițelor cetății. În momentul în care austriecii au mers să-l aresteze pe principe, Vilma a recunoscut ce a făcut, cuprinsă de remușcări, și a fost blestemată de tatăl său. Totuși, principele Francisc Rakoczi a reușit să scape. Legenda mai spune să fata lui Rakoczi trăiește și astăzi ascunsă în pivnițe, iar cel care vrea să o scape de blestem trebuie să o sărute de trei ori pe toate cele trei chipuri și pe urmă s-o urmeze în pivniță, unde prințesa îi va arăta tezaurul familiei.
Cel care se aventurează în pivnițe trebuie însă să aibă grijă să nu privească înapoi, altfel se va preface în piatră. Conform poveștii, de-a lungul timpului mai mulți tineri din localitate ar fi încercat să intre după prințesă, dar niciunul nu s-a mai întors. O altă variantă a legendei spune că Vilma apare în mijlocul cetății în noaptea de Paște îmbrăcată de mireasă. De asemenea, se spune că până nu va fi dezlegată de blestem nu are voie să se spele și să se pieptene decât o dată pe an.
În 1847, în capela din incinta cetății s-au căsătorit poetul maghiar Petofi Sandor și Iuliana Szendrei, fiica intendentului cetății.
Chiar dacă cetatea a fost refăcută, ea nu s-a mai ridicat niciodată la importanța pe care o avea în evul mediu. De-a lungul timpului, s-a degradat și a fost abandonată, mai rămânând un turn, misterioasele pivnițe și câteva ziduri. O parte a cetății din Ardud a fost reabilitată printr-un proiect cu finanțare europeană, fiind deschisă oficial publicului în 2012 și inclusă într-un circuit turistic. Astăzi, orice vizitator poate pătrunde într-o parte a pivnițelor și în turnul care și-a recăpătat strălucirea de odinioară.
Biserica Neagră din Braşov a fost el mai fotografiat obiectiv turistic din România, în 2014, clasându-se pe locul 295 în lume. Potrivit statisticilor, Biserica Neagră a fost vizitată, anul trecut, de aproape 260.000 de persoane, fiind cel mai vizitat lăcaș de cult din România.
Biserica Neagră e și cel mai mare obiectiv de acest gen din sud-estul Europei, asta pentru că măsoară 65 de metri înălţime și aproape 90 de metri lungime. Biserica Neagră nu e celebră doar pentru dimensiunile sale ci şi pentru că aici se află cel mai mare clopot din România, din bronz, care cântăreşte 6.300 de kilograme.
Biserica Neagră poate fi vizitată iarna, de marţi până sâmbătă, între orele 10.00 şi 15.00, iar duminica, între orele 12.00 şi 15.00. Vara, însă, programul se prelungeşte până la ora 19.00.
Cetatea Râşnov a fost declarată cel mai bine promovat monument istoric din Braşov în 2014. Primul premiu acordat la nivel naţional pentru promovarea turistică a unui monument istoric din judeţul Braşov i-a revenit primăriei Râşnov, pentru promovarea turistică profesionistă a Cetăţii din localitate în anul 2014.
Cetatea din Râşnov a fost vizitată anul trecut de 241.500 de turişti plătitori de bilet, o creştere cu 15% faţă de 2013. În Cetatea Râşnov au loc începând din luna iunie până în luna septembrie festivaluri medievale, concursuri naţionale pentru copii, festivaluri de film, expoziţii.
„Cel mai bun drum din lume” a împlinit 40 de ani de la inaugurare în 2014 şi rămâne, alături de Bâlea Lac, atracţia din Sibiu
E considerat cel mai bun drum din lume, imaginile filmate pe el au făcut înconjorul lumii, iar în 2014 a împlinit 40 de ani de la inaugurare. Drumul DN 7C – Transfăgărăşan este considerat ca fiind deosebit de important pentru dezvoltarea turistică a versanţilor sudic şi nordic ai Munţilor Făgăraş, şi a fost construit între anii 1970 şi 1974.
În 2009, gazdele emisiunii Top Gear au filmat un episod pe Transfăgărăşan, iar la final l-au declarat „cel mai bun drum din lume”.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=OLAtcrB0GZg[/youtube]
La capătul drumului, la peste 2.000 de metri altitudine, se află Bâlea Lac, un loc preferat de sute de mii de turişti în fiecare an, indiferent că ajung aici iarna, când stratul de zăpadă poate să măsoare peste 2 metri şi e prezent cel puţin patru luni pe an, sau vara, când peisajul e la fel de impresionant.
Iarna însă, aici este ridicat şi singurul hotel de gheaţă din Europa de Sud-Est şi o biserică de gheaţă, unde se oficiază căsătorii.
Băile Figa din Bistriţa Năsăud au atras turiștii ca un magnet
Băile Figa atrag turiștii ca un magnet, dovadă numărul mare de vizitatori care au trecut pragul complexului balnear în fiecare zi a sezonului estival din 2014. Pe pagina oficială de Facebook a stațiunii, fotografiile postate arată faptul că ștrandurile sunt pline, iar complexul balnear a fost extrem de popular, mai ales în luna august.
Potrivit Primăriei Beclean, numai în luna iulie, peste 30.000 de turiști au călcat pragul Băilor Figa, iar luna august nu se dezminte ca fiind cea mai plină din acest punct de vedere. Numai în primele zile ale lunii lui Cuptor, alți peste 20.000 de oameni s-au relaxat la soare în complexul balnear de lângă Beclean.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=XsWJij3wbqs[/youtube]
Băile Figa s-au inaugurat în iunie 2010, iar investiția a fost realizată cu ajutorul fondurilor europene PHARE 2005 și se ridică la peste două milioane de euro.
Vocea Transilvaniei vă provoacă să completaţi topul cu destinaţiile turistice preferate de voi şi care ar merita mai multă atenţie.