Acuzații de corupție în administrația clujeană: proiecte cu dedicație pentru firmele “de familie”

În Primăria Cluj-Napoca există corupție și presiuni politice, respectiv consilieri și funcționari care favorizează rude, conștințe sau anumite firme. Acuzațiile sunt lansate de arhitectul Șerban Țigănaș, reales în această vară în al doilea mandat la conducerea Ordinului Arhitecților din România (OAR), totodată membru în Comisia de Urbanism și Amenajare a Teritoriului care funcționează pe lângă Consiliul Local Cluj-Napoca.

Arhitectul, unul din cei mai cunoscuți din Cluj și din România, care a relizat proiectul stadionului Cluj Arena și al noii Polivalente, dar și al unor uzine pentru Bosch și Emerson, a acordat un interviu pentru vocea.biz, în care nu se ferește să pună degetul pe rană și acuză că unele proiecte sunt direcționate în mod abuziv către “rude, relații și cunoștințe” ale unor consilieri locali, respectiv către firme apropiate unor funcționari din Primărie.

Totodată, Țigănaș crede că personalitățile Clujului ar trebui să aibă o voce mai puternică în strategia de dezvoltare a orașului pe viitor.

Reporter: Există această impresie că la Cluj, un centru de arhitectură la nivel național, cu specialiști în domeniu, există un grup de arhitecți care au “acaparat” proiectele importante din oraș…

Șerban Țigănaș: Câte proiecte importante are Clujul, alea “acaparate”?

Stadionul, Polivalenta, poate Piața Unirii – Eroilor etc

Câți arhitecți vroiați să le facă? Eu am un alt sentiment. În momentul când ai într-un oraș ca acesta patru-cinci proiecte e normal să le facă 2,3, 4, 5 arhitecți și mai mulți nu se poate. Filarmonica (sediul viitorului centru cultural Transilvania, care va găzdui și sediul Filarmonicii, n.red.) a câștigat-o un bucureștean, birourile ‘The Office’ le-au făcut niște timișoreni. Diverse clădiri de bănci au fost făcute de bucureșteni. Mergeți la Boston, New York, la Chicago, Frankfurt, Hamburg, veți găsi în orice oraș câțiva arhitecți ai locului care prind majoritatea lucrărilor. E foarte firesc.

Chiar e firesc?

Da, când ești bun o dată ești și a doua oară. Nu e firesc când cineva care reușește să facă ceva bun să mai facă ceva bun?
Din alt punct de vedere sunt extrem de jenat că la Cluj nu se acordă lucrările pe merit. Fenomenele astea există și sunt extrem de nemulțumit, există corupție în Primărie, există presiuni politice, există oameni din Consiliul Local care direcționează proiecte către propriile lor conexiuni, rude, birouri, așa mai departe. Există funcționari din primărie care direcționează proiecte către firme care le-au tratat într-un fel anume.

Sunt afirmații periculoase…

Periculos ar fi să continue așa. Eu nu mă simt în pericol cu nimic, orașul e în pericol, comunitatea, pentru că lucrurile acestea se întâmplă și le afirm. Corupția care a existat în Primărie se știe, că doar au ajuns după gratii și din Primărie și din Consiliul Județean doi.

Unul nu e condamnat…

Dar e dosarul gros. Aceste lucruri, clar, se întâmplă și afectează în profunzime felul în care se dau lucrările.
Nu e singurul motiv pentru care sunt nemulțumit.

Există două flagele extrem de nocive. Unul este licitațiile “design and build”, inclusiv eu am luat o lucrare a Sălii Polivalente pe licitație “design and build”. Eu nu am concurat acolo pe proiect, doar la stadion am concurat pe proiect, aici am concurat împreună cu un antreprenor, în asociere, dar pentru că așa au construit cei de la Primărie licitația.

Ce contestați la aceste licitații, că se face licitația pe pachete, “proiectare și construire” la un loc?

Da, e nesănătos. Distorsionează prețul; tu vei cumpăra pachetul care ți se pare cel mai interesant din punct de vedere al prețului, fără să știi ce proiect vei primi. Proiectul trebuie făcut înainte, pe principii de calitate doar a proiectului, după aceea integrarea se rezolvă altfel. Dar dacă vinzi la pachet atunci tu selectezi antreprenorul care îți dă prețul cel mai mic.

Asta e o chestie pe care o reproșez, din păcate, și în această lucrare (noua Sală Polivalentă, n.red.) – am fost implicat în astfel de chestiuni, astea sunt procedurile.

Al doilea fenomen “ucigător” este a atribui lucrări la prețul cel mai mic.

Dar e o chestiune mai generală la licitațiile publice…

Și prima e mai generală. Ele sunt combinate.

E o chestie care ține tot din incultură. Dacă te duci în Germania și vezi cum se fac lucrurile, în Franța, Belgia… În Franța e interzis să dai la prețul cel mai mic, e interzis; pentru că înseamnă că e cel mai prost pe care îl poți cumpăra. Se judecă pe alte criterii. În Franța e interzis să faci ‘design and build’. Proiectul e proiect și construcția e construcție.

Și atunci arhitecții ce pot face, inovează într-un context dat?

În România arhitecții trebuie să supraviețuiască în primul rând. Știți că lucrul firmei noastre la stadion a fost pe pierdere? Resursele pe care le-am cheltuit pentru a realiza stadionul municipal din Cluj (partea de proiectare, n.red.) au fost mai mari decât onorariile pe care l-am câștigat pentru lucrările respective.

Dar ați avut un câștig de imagine…

Da, dar nu e corect, nu e cinstit, mai ales nu e cinstit la lucrări publice. Hai să spun că dacă e să lucrez cu privații e un joc al pieței, îmi mențin echipa, lucrez mai ieftin ca să nu îi concediez, sper la vremuri mai bune, îmi egalizez cumva lucrările. Dar a plăti corect ca autoritate publică mi se pare o datorie, mi se pare fundamental. Și nu au plătit corect.

Dar au plătit la timp măcar?

Da. E vorba de justețe, nu e just.

E totuși și o șansă de a lucra cu autoritățile publice, în general sunt contracte pe sume mărișoare…

Nu e just. Se întâlnesc doi oameni și zic “ai job sau nu?”. Nu e suficient, ci contează și ce fel de job.

Referitor la corupția din Primărie, de care vorbiți, sunt lucruri pe care le puteți dovedi?

Corupția nu o pot dovedi, dar traficul de influență da. Când am spus corupție m-am referit că e corupt fenomenul, nu știu că se dau și cât se dau și cine ia. Dar când spun că procesele sunt corupte, asta da, asta pot dovedi și am o colecție întreagă de întâmplări, în care nu s-a procedat corect.
Există, din păcate, lucruri care sunt cu repetiție, ‘în formă continuată’, favorizate și care au legătură prea mare cu anumite persoane sau firme.

Favorizate de sistem sau de persoane precise?

De persoane precise; din păcate, îmi pare foarte rău, dar cred că e o datorie aproape de cetățean să spun lucrul ăsta, nu pot să nu îl spun. Să se supere pe mine, să îmi dea cu ușa în cap, să îmi trântească proiectele, lucru pe care îl fac oricum. Sunt o persoană care deranjează.

Ați simțit că proiectele vă sunt “trântite”?

Da, fără îndoială. Am de pierdut. Am făcut un stadion, da, anul trecut am făcut o fabrică pentru Bosch, dar am fost pe pierdere…

Și cu Bosch?

Nu, cu anul trecut. Bosch, ‘chapeau bas’ (jos pălăria, n.red.), plătesc corect. E o satisfacție enormă să lucrezi cu astfel de oameni, care nu m-au plătit ca în Germania, că nu am lucrat în Germania, dar mi-au asigurat resursele să lucrez cu tot ce trebuie și să am și profit.

Cum vedeți viitorul Clujului?

Îl văd optimist, dacă nu mi-aș impune acest mod de gândire probabil că aș fi trăit de mult într-unul din orașele alea de la care trebuie să învețe Clujul. Clujul e provocator și are foarte multe lucruri de rezolvat. Există o evoluție la nivel social și conceptual, care s-ar putea să ne proiecteze pe nivelul următor. Să ne ajute să progresăm, dar nu e sigur.

S-ar putea să nu reușim să ne coagulăm, să fim mult mai interesați de lucrurile mărunte sau superficiale. S-ar putea să nu fim pregătiți pentru progresul acesta conceptual, mental, social, de atitudine. Cred că este un risc mare, dar eu cred că Clujul va evolua, dacă joacă bine șansa. Progresul nu poate veni numai dintr-o singură parte, nu îl pot aștepta de la călărețul de pe soclu, de la marele primar, de la marele lider. Orice lider am avea aici, și adus dintre apostoli, nu ar putea să facă nimic fără clasă politică, societate.

Credeți că este nevoie de mai multă implicare a omului de rând? Să aibă curajul să-i tragă de mânecă pe cei care iau decizii, fie ei preoți, rectori sau directori de bănci atunci când concep un proiect mai puțin inspirat?

Cred că da. Sunt două-trei lucruri care ne-ar ajuta foarte mult. A avea capacitatea de a discuta calm și constructiv despre eșecuri, lucru pe care acum nu îl putem face. Să știi să discuți despre eșecuri. Nu că tot ce am făcut în mandatul meu a fost bun, sau să luăm partea pozitivă. Nu domnule. Eșecul și imperfecțiunea fac parte din viață, în toate lucrurile. Dacă reușim să depășim chestiunea asta, să discutăm altfel despre eșecuri și mai ales în privința mediului construit,m atunci progresăm.

A doua chestiune este clasa politică și mecanismul politic. Economia politică îi zicea înainte de ’90, chestii care încă nu se discută suficient. Una din marile mele întrebări dintotdeauna a fost: Ok, i-ați prins pe corupții ăștia, sau care au luat mită, dar cât mergea la partid? De fapt, până acum nimeni nu a avut curajul să spună că partidele așa sunt finanțate. Aici e problema, dacă nu schimbăm sistemul, corupții ăștia nu pot să facă altceva decât anticorpi, așa cum au făcut mafioții, traficanții de droguri. Își perfecționează metoda, cum fac hackerii.

Ideea este să schimbăm mecanismul acesta. Să ne uităm înspre Cluj din punctul de vedere al personalităților: Să vedem cum stăm? Avem niște medici, profesori, academicieni, jurnaliști, scriitori, niște sportivi, niște cercetători, poate niște arhitecți.

Și mă uit la clasa politică, la ce înseamnă un Consiliu Local, la fețele lor. Cine sunt aleșii Clujului sau ai județului? Cu excepțiile de rigoare, se pare că e o echipă de “no name”. Mi se pare că sunt alte mecanisme acolo, niște tipi care trebuie să joace niște chestii, să reprezinte pe nu știu cine, care dau cu votul și au afaceri nu știu cum, care au cotizat nu știu ce. Dacă nu schimbi mecanismul, tot de ăștia o să dai.

Nu e o ușoară utopie?

Sper să nu fie chiar utopie. Au mai fost personalități care au intrat în politică. Eu nu am fost niciodată, deși am fost căutat. Mi s-a propus de mai multe ori. Nu am fost tentat tocmai pentru că am zis că jocurile nu sunt curate. Eu nu înțeleg mecanismul acesta, nu îl cunosc, nu am pârghiile să îl văd, dar îl simt, îl miros ca nefiind un mecanism curat și atunci nu mă interesează.

Avem o problemă foarte mare, nu e de Cluj, e o problemă românească, dar cred că Clujul o poate lua un pic înainte, pentru că tipul de societate pe care o avem aici e mai aptă să pună astfel de întrebări.

Adică pleiada de personalități, active, ar trebui să fie mai reprezentată…

Nu trebuie să fii neapărat implicat în politică, ca să capeți o sarcină din partea comunității, să te implici în anumite dezbateri și decizii.

Al doilea mandat la conducerea OAR

Arhitectul Șerban Țigănaș este cofondator, alături de inginerul Florin Dico, al Biroului de proiectare Dico & Țigănaș, una din cele mai cunoscute firme de profil din țară, înființată în 1997, cu sediul la Cluj-Napoca. În portofoliul companiei se află proiectarea unor obiective precum stadionul Cluj Arena, viitoarea Sală Polivalentă din Cluj, spații industriale pentru Bosch, Emerson și De’Longhi, dar și centre comerciale în Brașov, Oradea sau Târgu-Mureș.

Șerban Țigănaș este totodată cadru universitar la Facultatea de Arhitectură a Universității Tehnice din Cluj-Napoca. De asemenea face parte și din Comisia de Urbanism și Amenajare a Teritoriului a Primăriei Cluj-Napoca. În 2010 a obținut primul mandat de președinte al Ordinului Arhitecților din România, iar în iunie 2014 a fost ales pentru al doilea mandat.