Ca și Țara Românească, Moldova a avut la conducere domnitori care au reușit să schimbe în bine soarta țării și a poporului. Unul dintre cei mai mari domnitori ai Moldovei este, fără îndoială, Ștefan cel Mare. Însă ce nu știu mulți despre acest domnitor este că numele său adevărat era altul. În plus, se pare că a fost unul dintre nepoții din flori ai domnitorului Alexandru cel Bun, deși alți istorici cred că se trage dintr-o linie domnească secundară.
Domnitorul moldovean este cunoscut pentru faptul că deși mic de înlțime a fost un domnitor impunător prin talentele sale de conducător.
Însă, ca în multe alte cazuri, istoricii nu cad de acord cu privire la câteva aspecte ale vieții lui Ștefan cel mare. Unii susțin că este nepotul din flori al lui Alexandru cel Bun, în timp ce alții consideră ca s-ar trage dintr-o linite domnească secundară.
Dar Ștefan cel Mare nu este numele adevărat al domnitorului. Acest pseudonim l-a dobândit ulterior, dovedindu-și măreția. Inițial, figura legendară a românilor, s-a numit Ștefan Mușat sau Ștefan al III-lea Mușat. Însă datorită faptului că decenii la rând a reușit să țină piept turcilor poporul i-a spus „cel Mare”.
Cele două linii de istorici care se contrazic cu privire la linia domnească merg în două direcții. Una, cel mai tradiționalistă și naționalistă spune că Alexandru cel Bun este bunicul lui Ștefan cel Mare. Problema constă în faptul că tatăl lui Ștefan, Bogdan al II-lea se spune că ar fi fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun.
Deci, și Ștefan ar fi un copil făcut din flori. Acesta este și motivul pentru care a trebui să ia tronul luptând și nu prin moștenire. Cealată linie istorică îl amintește ca bunic al lui Ștefan pe pe un anume jupân Bogdan.
Însă mult mai important decât linia descendentă din care se trage domnitorul sunt realizările sale.
Din punct de vedere militar a următir două direcții majore. Prima a însemnat realizarea unui sistem de forțificații permenent la granițele țării. A fortificat și refăcut numeroase cetăți rpecum ce a Sucevei, Neamțului, Cetatea Albă și multe altele.
Apoi, a doua direcție a fost cea a dezvoltării unei armate permanente, profesionistă și semi-profesionistă. Aceasta era completată de o componentă de masă, formată din răzeși înarmați care erau mobilizați doar în cazul marilor campanii militare.
Ștefan cel Mare a dus peste 40 de războaie sau bătălii, din majoritatea ieșind victorios. A rămas cunoscut pentru cel mai mare succes militar al său. Este vorba despre bătălia de la Vaslui, împotriva armatei turcești condusă de Soliman-Pașa, pe 10 ianuarie 1475.