Tu știi care sunt singurele cacofonii acceptate în limba română? Sunt mai multe decât credeai

În limba română există anumite cuvinte, cunoscute sub numele de cacofonii, iar conform DEX, există doar câteva cacofonii acceptate. Cacofonia reprezintă rezultatul sonor dezagreabil al combinării sau alăturării sunetelor ori silabelor într-un enunț. Este vorba, mai ales, a grupurilor că, ca, cu, ce.

Ce este o cacofonie

Cacofonia este respinsă de limba literară, fiind considerată o exprimare neîngrijită. Cu toate acestea, sunt și cacofonii acceptate în limba română.

Aceasta este un neologism format la bază din două cuvinte greceşti: „kakos”, care se traduce prin „rău, urât” şi „phone”, care poate fi tradus cu „sunet”. Deși în multe dintre exemple asocierea unor anumite cuvinte este nepotrivită, puțini sunt cei care știu CĂ CAcofonia nu e interzisă în limba română. Și asta întrucât nu încalcă nicio regulă de natură gramaticală.

Pentru o vorbire îngrijită se recomandă chiar nerepetarea acelorași sunete sau a unor silabe identice, de exemplu „să”: „însă să” sau silaba „la”: ”bienala la latitudinea…”.

Se pot evita cacofoniile modificând construcția sintactică. Folosirea cuvântului virgulă sau a structurii „ca și” în loc de „ca” este, pe lângă faptul că este nerecomandată, inutilă.

În ciuda durității sale, cacofonia este folosită pentru muzicalitate în scriere. Aceasta se folosește de sunete conotative pentru a crea dezgust, frustrare sau interes în rândul cititorului prin zgomot, zgomot și energie în sunete consonante dure.

Cacofonia creează poezii interesante, proză emoționantă și cântece simpatice. Cacofonia este un dispozitiv poetic frecvent folosit atât în poezie, cât și în proză.

Dacă ar fi să căutăm genul acesta de cuvinte sau fraze, vom constata că, cel puțin în limba engleză, sunt extrem de multe.

Cacofoniile acceptate în limba română

Sunt câteva cacofonii „acceptate” întrucât cu greu pot fi evitate. Top 10 cacofonii acceptate/acceptabile:

1. Ion Luca Caragiale,
2. Banca Comercială,
3. tactica cavalerească,
4. epoca capitalistă/contemporană,
5. muzica corală,
6. Biserica Catolică,
7. marcă comunitară,
8. (ordinea) juridică comunitară,
9. politica comună,
10. notifică Comisiei.

Fii atent la folosirea cuvintelor și, mai ales, evită cacofoniile

Teama de a nu produce o cacofonie în explicare explică apariția unor stângăcii. De exemplu, mulți dintre vorbitorii de limba română se exprimă astfel: „Ca copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Pentru a evita cacofonia, mulți reformulează spunând în mod eronat: „Ca virgulă copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Forma corectă a exemplului dat este: „Fiind copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”, scrie shtiu.ro.

Conform specialiștilor în lingvistică, pentru a evita o cacofonie, metoda recomandată este reformularea frazei sau a propoziției folosind sinonime ale cuvintelor care formează acele cacofonii. De exemplu: „Dacă cartea îmi place, o voi cumpăra” sa va înlocui cu „Dacă romanul îmi place, îl voi cumpăra”. Sau: „Spune că caută în continuare ce îi lipsește” sa va înlocui cu: „Spune că mai caută în continuare ce îi lipsește”

Cele mai frecvente cacofonii din limba română sunt: la/la; sa/sa; ca/ca; ca/ce(ci); că/ca; cu/co; că/co; că/cu; că/când.

Tot cei ai de făcut este să  Tot cei ai de făcut este să fii atent la folosirea cuvintelor și, mai ales, evită cacofoniile..