Guvernul britanic a prezentat detalii ale propunerii sale cu privire la relaţia comercială post-Brexit pe care o vrea cu UE, ce ar urma să permită o strânsă cooperare economică şi în domeniul securităţii, scrie AFP, care prezintă principalele puncte ale planului britanic post-Brexit.
Acest plan a provocat demisia a două nume grele din Guvernul Theresei May – David Davis, ministrul Brexitului, şi Boris Johnson, ministrul de Externe. El a relansat totodată veleităţile de rebeliune în rândul majorităţii conservatoare a lui May, titrează News.ro.
Executivul britanic propune să se înfiinţeze o ”zonă de liber-schimb” încadrată de un ”set de reguli comune cu privire la bunuri şi produse agroalimentare”.
Noile norme cu privire la mărfuri ar urma să fie elaborate în comun de UE şi Regatul Unit, care va rămâne membru al agenţiilor de reglementare ale unor sectoare foarte încadrate – chimie, medicamente, aviaţie.
Parlamentul britanic ar dispune de dreptul de a respinge anumite noi reguli ce nu-i vor conveni, acceptând ”consecinţele” pe care le-ar putea avea acest lucru.
Londra va părăsi politicile europene comune în domeniul agriculturii şi pescuitului.
Propunerea britanică prevede ca sectorul serviciilor să facă obiectul unor ”noi angajamente”, mai ambiţioase decât regimul actual de echivalenţă între UE şi ţări terţe.
Acest nou regim ar implica însă un acces mai redus la pieţe reciproce. El ar permite Regatului Unit să păstreze o ”autonomie” în reglementare şi să legifereze în vederea protejării stabilităţii pieţei sale financiare.
Regatul Unit acceptă sfârşitul ”paşaportului financiar”, care permite societăţilor să-şi propună serviciile fără restricţii în UE, de pe teritoriul regatului.
Propunerea britanică vrea ”să pună capăt” liberei circulaţii a persoanelor, cu scopul de a reda Regatului Unit controlul asupra politicii sale a migraţiei. Londra promite să rămână ”o naţiune deschisă şi tolerantă”.
Guvernul aspiră totodată la un dispozitiv care să le permită cetăţenilor britanici şi UE ”să continue să călătorească în teritoriile unora şi celorlalţi”, să studieze sau să muncească în acestea.
Regatul Unit doreşte să se facă ”aranjamente instituţionale şi de guvernanţă”, un mecanism de soluţionare a conflictelor şi un sistem de arbitraj independent, pentru ca ”această cooperare să poată funcţiona corect”.
Un ”organ de guvernanţă” ar urma să fie înfiinţat, pentru a permite decidenţilor politici din ambele părţi să ia decizii comune şi să contribuie la evoluţia formei viitoarei relaţii.
Londra îşi confirmă de asemenea intenţia de a părăsi jurisdicţia Curţii de Justiţie a UE (CJUE), însă subliniază că tribunalele britanice ar putea să ţină cont de reglementarea europeană în cazuri care ţin de ”reguli comune”.
Londra propune totodată un ”acord vamal simplificat” – regatul ar urma să colecteze drepturi vamale impuse bunurilor care intră pe teritoriul său şi sunt destinate UE şi ar aplica propriile taxe importurilor provenind din ţări terţe.
Acest dispozitiv ar permite evitarea instaurării unor controale la frontiera între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda.
Guvernul britanic recomandă să se evite orice drept vamal sau cotă în comerţul dintre UE şi regat.
Londra apără de asemenea o nouă relaţie strânsă în domeniul securităţii. Aceasta ar avea la bază împărtăşirea ”capacităţilor operaţionale” şi de informaţii cu privire la dosare legate de infracţionalitate şi terorism.
Guvernul britanic doreşte să implementeze un dispozitiv similar mandatului european de arestare şi să-şi menţină cooperarea cu agenţiile Europol şi Frontex.
El cere de asemenea ”să continue” să participe la programe spaţiale europene – şi anume Galileo şi Copernicus.
Londra subliniază însă asupra necesităţii respectării reciproce a suveranităţii deciziilor regatului şi Uniunii în domeniul Apărării şi Politicii Externe, în pofida ”cooperării continue” căutate în aceste domenii.