Alegeri prezidenţiale şi parlamentare istorice în Turcia. Un test pentru Erdogan

Turcii votează duminică într-un dublu scrutin istoric – parlamentar şi prezidenţial – prin care intră în vigoare modificări ale Constituţiei ce transformă ţara dintr-o republică parlamentară într-un regim prezidenţial şi care fie va consolida acapararea preşedintelui Recep Tayyip Erdogan asupra celor 81 de milioane de locuitori, fie îi va limita ambiţiile politice, relatează The Associated Press, care prezintă punctele esenţiale ale acestor alegeri anticipate.

Scrutinul are loc cu 16 luni înainte de termen, într-un îndelungat regim de stare de urgenţă şi pe fondul unor semne ale unei economii în declin, titrează News.ro.

ALEGĂTORII

Peste 59 de milioane de cetăţeni turci – inclusiv trei milioane care trăiesc în străinătate – au drept de vot în scrutinele de la 24 iunie.

Ce secret au turcoaicele pentru un ten de vis. Fac asta în fiecare dimineață

Un român dispărut la Istanbul la sfârşitul lunii august a fost găsit şi repatriat

Cele aproximativ 181.000 de secţii de votare din ţară se deschid la ora 5.00 GMT (8.00, ora României) şi se închid la ora 14.00 GMT (17.00, ora României).

Expatriaţi turci au votat deja, în 60 de ţări din lume, până marţi, însă ei pot să-şi exprime opţiunea şi duminică, în punctele de trecere ale frontierei, până la închiderea urnelor.

ALEGERILE PREZIDENŢIALE

Şase candidaţi se înfruntă pentru a obţine următorul mandat prezidenţial, de cinci ani.

Favorit este Erdogan, un fost primar al Istanbulului care a preluat frâiele ţării în 2003, când a devenit premier, şi în 2014, când a fost ales pentru prima oară preşedinte.

Pentru a deveni preşedinte duminică, un candidat trebuie să obţină 50% din voturile exprimate. În cazul în care nu se va întâmpla aşa, turul doi va avea loc pe 8 iulie între primii doi clasaţi.

Principalul rival al lui Erdogan este Muharrem Ince, un fost profesor de fizică, dinamic, candidatul principalului partid de opoziţie.

Un fost ministru de Interne, Meral Aksener, candidează, de asemenea, la cea mai înaltă funcţie în stat.

Un avocat al drepturilor omului, prokurd, Selahattin Demirtas, şi-a făcut campanie pe reţele de socializare din închisoare. Acuzat de ”terorism”, el se află în detenţie preventivă din 2016.

Doi candidaţi extemişti – politicianul de extremă-stânga Dogu Perincek şi islamistul Temel Karamollaoglu – sunt creditaţi în sondaje cu o susţinere limitată.

REGIM PREZIDENŢIAL

Amendamentele aduse Constituţiei printr-un referendum contestat şi cu un rezultat stâns, anul trecut, intră în vigoare odată cu aceste alegeri, iar Turcia se transformă dintr-o republică parlamentară într-un regim prezidenţial.

În urma desfiinţării postului de prim-ministru, preşedintele preia puterea executivă şi formează Guvernul, numeşte miniştrii, vicepreşedinţii şi funcţionarii de rang înalt, emite decrete, pregăteşte bugetul şi decide politica în domeniul securităţii.

Preşedintele poate, de asemenea, să dizolve Parlamentul şi să convoace alegeri anticipate, însă acest lucru scurtează şi mandatul său.

În noul sistem, Parlamentul propune legi, poate aproba sau respinge bugetul propus de preşedinte şi poate propune noi alegeri simultane.

Erdogan şi susţinătorii lui afirmă că acest regim prezidenţial va face Turcia mai stabilă, desfiinţând un ”sistem bicefal”.

Însă unii critici avertizează că acest lucru va conduce la ”domnia unui singur om” – dictatură/totalitarism -, dacă Erdogan şi Partidul său al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP, islamo-conservator) obţin victoria atât în alegerile prezidenţiale, cât şi în cele parlamentare.

Deţinerea majorităţii în Parlament este, aşadar esenţială.

Opoziţia a promis o revenire la sistemul parlamentar şi la o separare puternică a puterilor în stat.

ALEGERILE PARLAMENTARE

Turcii aleg duminică şi 600 de parlamentari, din opt partide sau candidaţi independenţi, într-un mandat de cinci ani.

Organizarea de alegeri prezidenţiale şi parlamentare în mod simultan şi suplimentarea cu 50 a numărului de mandate în Legislativ fac parte din schimbările introduse prin referendumul de anul trecut.

Altă noutate în acest scurtin este modificarea legislaţiei electorale, prin care partidele pot forma alianţe. Astfel, partide mici se pot alia şi ocoli pragul de zece procente din voturile exprimate, de care are nevoie o formaţiune pentru a intra în Parlament.

Cinci dintre partide candidează atât separat, cât şi în cadrul a doua alianţe adversare.

AKP-ul lui Erdogan şi Partidul Acţiunii Naţionaliste (MHP) fac parte din ”Alianţa Poporului”, susţinută de micul Partid al Marii Unităţi (BBP, extremă-dreapta).

Din ”Alianţa Naţiunii” fac parte Partidul Republican al Poporului (CHP, laic), proaspărtul Partid Bun (IYI, naţionalist, liberal, conservator, laic) şi micul Partid al Fericirii (SP, islamist). Această alianţă este susţinută în alegerile parlamentare de către micul Partid Democrat (DP, centru dreapta), care nu candidează şi separat.

Partidul Democratic al Popoarelor (HDP, prokurd) nu a fost primit în alianţa opoziţiei şi va fi nevoit să treacă singur pragul de acces în parlament.

CAMPANIA

Convocarea alegerilor anticipate de către Erdogan a luat ţara prin surprindere şi a determinat opoziţia să intre în competiţie rapid.

Un maestru al campaniilor, Erdogan şi-a mobilizat deja baza de mai multe luni, prin evenimente de stat şi de partid, promovându-şi proiecte realizate şi atacându-şi adversarii.

Televiziunile au transmis în direct fiecare discurs al lui Erdogan, care şi-a sporit acapararea asupra presei.

Transmisiunile de campanie ale lui Ince au fost întrerupte, uneori, în vederea difuzării discursurilor lui Erdogan. Aksener a fost difuzată rareori, iar Demirtas este încarcerat. Ei au mizat pe reţele de socializare pentru a ajunge la alegători.

Cu toate acestea, candidaţii şi partidele opoziţiei se confruntă, spre deosebire de alegeri recente, cu provocări serioase, iar alegătorii au acum opţiuni diverse.

MOTIVE DE CONTROVERSĂ

Buletinele de vot în alegerile parlamentare, pe care partidele figurează atât în alianţe, cât şi separat, ar putea să provoace confuzie. În pofida faptului că autorităţile electorale au publicat exemplare de buletine de vot şi au arătat cum se votează cu o alianţă sau cu un partid, alegători rămân neinformaţi.

Modificările legilor electorale au provocat temeri cu privire la eventuale fraude.

Astfel, funcţionari publici conduc de-acum comisiile elctorale ale secţiilor de votare, iar forţele de securitate pot fi chemate în secţii.

De asemenea, evocând motive de securitate, autorităţile au mutat mii de secţii de votare din provinciile din estul şi sud-estul ţării, cu populaţie predominant kurdă.

Acest lucru afectează 144.000 de alegători, pe care-i obligă să călătorească mai mult pentru a vota, iar unii sunt nevoiţi să treacă prin puncte de control militare.

Buletinele de vot cu filigran, dar fără ştampila de control a comisiei electorale din secţie vor fi considerate valide – o situaţie care a condus la acuzaţii de fraudă în referendumul de anul trecut.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) monitorizează alegerile prin 350 de observatori.

Alegerile se desfăşiară în cadrul stării de urgenţă instituite după sângeroasa tentativă de lovitură de stat din 2016, iar libertarea de întrunire şi libertatea presei au fost restrânse.