Fiica celei mai bătrâne mame din România s-a transformat într-o adevărată domnișoară. Cum arată Eliza acum

Fiica celei mai bătrâne mame din România s-a transformat într-o adevărată domnișoară. Cum arată Eliza acumFiica celei mai bătrâne mame din România s-a transformat într-o adevărată domnișoară. Eliza Eliza are 12 ani și este o elevă model. Fata Adrianei Iliescu a câștigat diplome la diverse olimpiade, dar și la concursuri muzicale.Adriana Iliescu a devenit mamă în 2005, la 67 de ani, după o înseminare artificială. În scurt timp, a devenit unul dintre cele mai controversate subiecte, însă a reușit să îi ofere fiicei sale tot ce avea nevoie, iar Eliza a răsplătit-o fiind un copil cuminte și apreciat.

Fiica celei mai bătrâne mame din România are o relație specială cu mama ei

Mai mult, Eliza Iliescu a devenit în urmă cu ceva timp, majoretă la școala în care învață, iar dovada stă în cele mai recente imagini cu fata, devenite publice.În prezent, Adriana Iliescu are 79 de ani, dar asta nu o împiedică să fie o mamă grijiulie și dedicată pentru copilul ei. Adriana face teme cu fata ei și o pregătește temeinic pentru testele de Evaluare Națională, pe care Eliza le va susține anul viitor, potrivit Kanal D.

Adriana Iliescu nu prea are bani pentru meditațiile fiicei ei așa că, Eliza studiază singură acasă, sub îndrumarea mamei sale.„Eliza a inceput școala. Avem emoţii mari şi ne canalizăm toată atenţia spre pregătirea să şcolară. Învăţăm împreună. De meditator nici nu se pune problema, nu avem bani să aruncăm pe meditaţii. Ne pregătim acasă, noi două. Eu sunt profesor de limba şi literatură română şi Eliza este foarte bună la această materie, iar la matematică ne descurcăm. Lucrăm suplimentar şi învăţăm la toate materiile.

Planul meu ar fi că Eliza să fie acceptată la un liceu din cartier, unul din cartier, iar ea ar vrea să meargă alături de colegele ei la unul central. Ei, să vedem ce o mai fi până la vara”, a declarat recent Adriana Iliescu.

Adriana Iliescu, cea mai bătrână mamă din România, dezvăluiri din viața personală. “Divorț, imediat! Și apoi mai vedem!”

Adriana Iliescu, cea mai bătrână mamă din România, dezvăluiri din viața personală. Adriana Iliescu, acum în vârstă de 79 de ani, a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai în vârstă femeie care a dat naștere unui copil, la aproape 67 de ani (cei 66 de ani și 8 luni).

Lumea s-a grăbit s-o judece și nimeni nu i-a dat vreo șansa că va fi în stare să-și îngrijească și să-și educe copilul, dar prejudecățile oamenilor n-au împiedicat-o să-și împlinească cel mai mare vis, acela de a fi mamă, care a devenit realitate pe 29 decembrie 2006.

Fetița sa, Eliza, este acum la scoală, învață bine și participă la diverse olimpiade școlare, unde câștigă multe diplome și premii, în special la matematică.

Dar viața mamei sale nu a fost mereu lină și fericită. Qbebe.ro a stat de vorbă cu ea și a aflat povestea ei, care a avut unele momente de-a dreptul cutremurătoare.

Adriana Iliescu, o femeie simplă și modestă, fostă profesoară universitară de literatură modernă, vorbește cu plăcere despre copilul ei, chiar dacă anul acesta, în luna septembrie, făcea dezvăluiri emoționante despre viața alături de fiica ei: „Avem un an greu… Nu avem bani”.

Ești curios să știi ce pensie are Adriana Iliescu, cea mai bătrână mamă din România? Vezi cu ce sumă își întreține fiica, lunar!

Ei bine, toată lumea întreabă și se întreabă de ce nu a făcut un copil atunci când era mai tânără?!

Și-a început viața de familie la vârsta 20 de ani, atunci când s-a căsătorit. În tinerețe, Adriana Iliescu era de o frumusețe răpitoare. Destul de rapid a rămas și gravidă, însă, din motive medicale, a trebuit să întrerupă sarcină.

„Vreți să scoateți un copil cocoșat, strâmb? Ce vreți să faceți?!”, i-au spus atunci doctorii. „În plus, din cauza TBC-ului, m-aș fi decalcifiat foarte tare. Și tatăl meu a avut TBC, era o boală rușinoasă pe vremuri, aproape nevindecabilă. Am avut norocul că am prins penicilină și ne-am salvat. TBC-ul a făcut multe victime: Bălcescu, Filimon, familii întregi de scriitori, muzicieni”, explică ea, pentru sursa citată.

La scurt timp după acest episod, a urmat divorțul, „dar nu din cauza asta, ci am avut cu totul alte probleme”, adaugă Adriana.

„Acum pot să spun de ce! Din cauza dosarului. Am avut dosar de cadre prost și mi s-a cerut să-mi dau demisia de la o revistă la care lucrăm. Atunci, soțul meu s-a speriat foarte tare, pentru că acest lucru se putea răsfrânge și asupra lui, nici el neavând un dosar foarte bun. Tatăl lui, care era avocat, ne-a spus direct: ‘Divorț, imediat! Și apoi mai vedem!’. Dar ce să mai vedem? A rămas că eu nu m-am mai căsătorit. Așa a fost să fie”, concluzionează ea.

Este un final trist, dar fericirea a venit din altă parte, până să apară primul ei copil. „Am avut o preocupare care mi-a ținut moralul foarte bine, am scris foarte mult, am tipărit foarte mult, și nu numai istorie literară. Ca meserie, am fost critic și istoric literar, dar am scris și proză, țin foarte mult la proză mea. De curând, scriu și poezie”, spune ea, entuziasmată.

Viața personală și întemeierea unei familii au trecut pe planul doi. Cariera a fost un vis mai limpede și mai frumos, pe care Adriana l-a urmat fără frică.

„Poate că este prea mult spus, dar eu consider că a fost o jertfă pentru creație. Temă jertfei nu este o glumă. Te apuci să creezi… și viața personală, dintr-o dată, nu mai are importanță. Nu m-a mai interesat. Eram atât de prinsă!”.

Mai târziu, și-a dorit o căsătorie, dar vremurile erau potrivnice unei femei interesate de o carieră.

„Nu aș putea spune că nu a fost niciun proiect, dar nu s-a realizat. Pe de altă parte, niciodată nu mi-am pierdut credința că îmi voi reface familia. Eu consider că am fost femeie căsătorită și port și acum verigheta mea de femeie căsătorită”, declară ea, cu mândrie, precizând că face acest gest de când Eliza avea 4 ani.

Întrebată dacă peste ani a mai ținut legătură cu fostul soț, ea răspunde vag: „Relativ… Însă, dincolo de orice, el face parte dintr-o generație de bărbați care presupun că nu mai există acum, cu această mentalitate, de a nu suporta ca femeia să aibă o meserie de vârf, adică să se afirme prin meserie – uite cum ești dumneata, ziaristă. Acum nu mai pare ciudat, în generația asta de bărbați nu cred că există vreunul care să zică: Soția mea să fie ceva de să n-o știe nimeni, dar să aducă salariu acasă!”, spune ea, tristă.

Într-un final, Adriana a realizat că n-ar fi avut cum să rămână împreună cu soțul ei, chiar dacă nu ar fi fost la mijloc dosarul de cadre. „El făcea tot ce putea că să amorțească germenele meu creativ”.

Apoi începe să spună cum se derulau duminicile pe timpuri, în familia lor. Dacă Adrianei îi plăcea să se ducă la Biblioteca Academiei, să citească teancuri de cărți și să facă fișe de lectură, soțul ei alegea mai degrabă sala de ping-pong, unde se juca împreună cu prietenii.

„Era exact o nepotrivire de caracter, fără ironie și fără ghilimele. Dincolo de asta, în generația mea cam așa erau bărbații, iar cei care nu erau așa, erau deja căsătoriți”, mai spune ea…