România, trimisă în fața Curții de Justiție a UE în două cazuri legate de combustibili

România este trimisă de Comisia Europeană în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în două cazuri legate de combustibili. Țara noastră nu a implementat în mod corespunzător  directiva care vizează stocurile petroliere și nici nu a implementat normele UE referitoare la instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi.

România va ajunge în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în două cazuri legate de piața de combustibili. Potrivit Comisiei Europene, România nu a implementat în mod corect directiva care vizează realizarea stocurilor petroliere și nici normele referitoare la instalarea unei infrastructuri pentru combustibili alternativi.

În primul caz, cel legat de stocurile petroliere, Comisia Europeană a precizat că România a fost avertizată încă din 2015 despre necesitatea implementării corecte a directivei.

“La 20 noiembrie 2015, Comisia a reamintit României obligațiile care îi revin în temeiul Directivei privind stocurile petroliere, printre care obligația de a dispune de proceduri de urgență și de un plan de urgență în cazul apariției unei disfuncționalități majore în aprovizionare, dar și obligația de a asigura un cadru clar și eficace pentru ca operatorii să își poată delega obligațiile de stocare. Comisia a pus în discuție și faptul că legislația română interzice utilizarea stocurilor petroliere drept garanții reale, adică drept active oferite ca garanție pentru a obține un împrumut, ceea ce ar putea face mai dificilă îndeplinirea obligației operatorilor economici de a deține stocuri. Întrucât România nu a abordat aceste aspecte, Comisia i-a adresat un aviz motivat la 18 noiembrie 2016,” se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Juncker a propus noi norme de protecţie pentru ca alegerile de anul viitor

Comisia Europeană va lua măsuri împotriva celor care nu respectă statul de drept, anunţă Juncker

Directiva impune statelor membre obligația de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere și oferă UE siguranța aprovizionării cu resurse petroliere. Normele prevăd și faptul că statele membre sunt obligate să aibă proceduri și planuri pentru situațiile de urgență în așa fel încât să facă față unor eventuale probleme majore de aprovizionare. În plus, se arată în textul directivei, statele membre pot obliga companiile să dețină rezerve, în anumite limite. Societățile comerciale pot, spre exemplu, să delege obligațiile pe teritoriul UE, în anumite limite și condiții.

Nici după cinci ani de la termenul limită de aplicare a directivei, România nu a transpus corect în legislația națională prevederile acesteia.

Iar cazul legat de stocurile petroliere nu este singurul care va duce țara noastră în fața magistraților europeni.

Tot luni, Comisia Europeană a decis ca România și Malta să dea explicații în fața Curții Europene pentru neîndeplinirea obligațiilor ce țin de infrastructura de combustibili alternativi.

“Comisia Europeană a decis astăzi să trimită Malta și România în fața Curții de Justiție a UE pentru neîndeplinirea obligației de a notifica cadrele naționale de politică în temeiul Directivei 2014/94/UE referitoare la instalarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi. Cadrele naționale de politică constituie principalul instrument care asigură crearea coordonată a unei infrastructuri suficiente pentru combustibilii alternativi, inclusiv a punctelor de reîncărcare pentru vehiculele electrice și a punctelor de realimentare pentru gaze naturale și hidrogen. Instituirea unor astfel de cadre ajută totodată la evitarea fragmentării pieței interne prin introducerea coordonată a combustibililor alternativi,” se arată într-un alt comunicat de presă al Comisiei Europene.

Accelerarea instalării infrastructurii pentru combustibilii alternativi este esențială pentru a le oferi tuturor europenilor o mobilitate ecologică și competitivă. Prevederea a fost inclusă în Pachetul privind mobilitatea curată și ține cont de angajamentele luate prin Acordul de la Paris care prevăd reducerea obligatorie cu cel puțin 40 % a emisiilor de CO2 pe plan intern până în 2030.