Statul paralel: Între teoria conspirației și realitate politică. De la Turcia lui Erdogan, la România lui Dragnea

Termenul de stat paralel a reapărut în discursul politic în timpul loviturii de stat din Turcia şi, mai recent, în discursurile politicienilor aflaţi la putere în Satele Unite și România. Împrumutat din cărțile de istorie, și menit a descrie situația politică din Europa Celui de-al Doilea Război Mondial, conceptul a suferit modificări substanțiale iar astăzi a ajuns să fie utilizat în state democratice și dictaturi deopotrivă.

Termenul de stat paralel a fost utilizat pentru prima dată de istoricul american Robet Paxton în cartea sa “Anatomia Fascismului”. Profesor emerit la Columbia University, Paxton descrie cinci pași urmăriți de naziștii din Germania pentru a ajunge la putere. Potrivit lui Paxon, într-o primă etapă are loc reorganizarea scenei politice pentru ca mai apoi, puterea să fie acaparată pas cu pas. Susținătorii încep prin a ocupa funcțiile importante ale statului, ajutați de o elită pregătită în rândurile propriilor organizații. Inclusiv instrumentele democratice precum alegeri, referendumuri sau dezbateri parlamentare sunt deturnate pentru a servi noului regim care are drept scop impunerea unei realități alternative.

Noul stat paralel

Trump dă asigurări că el şi Kim s-au ”îndrăgostit”

Trump susţine că a refuzat o întâlnire cu Justin Trudeau privind NAFTA

Într-un discurs plin de emfază, cu ochii lumii ațintiți spre Ankara, președintele Turciei, Recept Tayip Ergodan, dădea de înțeles că lovitura de stat a fost pusă la cale de un așa-numit stat parale, care răspunde la comenzile clericului Fethullah Gullen. Și tot „statul paralel”, a spus președintele Turciei, împreună cu puteri “oculte” au fost responsabile pentru înregistrările apărute în presă și care sugerau că președintele se face vinovat de corupție. Iar cuvintele folosite de Erdogan nu au fost întâmplătoare iar ele se regăsesc în majoritatea manualelor de propagandă.

Generali, ofițeri de armată, judecători, jurnaliști și profesori au fost arestați cu sutele în urma evenimentelor din Turcia. Motivația nu a întârziat să apară, în spațiul public se vorbea despre cei reținuți drept elemente ale statului paralel.

Nu este pentru prima dată când Turcia se luptă cu “statul paralel”. A mai făcut-o și la căderea Imperiului Otoman. Termenul anglo-saxon, tot mai utilizat și el astăzi de “deep state”, își are originile într-o altă luptă pentru putere care a dus la crearea Turciei moderne. Conceptul, folosit atunci pentru a descrie de fapt „statul în stat” a definit toate forțele reacționare care se opuneau eforturilor de modernizare. Iar la începutul anilor ’90, în discursul politic din Turcia, termenul a revenit pentru a descrie un sistem corupt în care politicienii colaborau cu infractorii în detrimentul societății civile.

Într-o postare pe blogul său, Fethullah Gullen a atras atenția asupra faptului că statul paralel la care făcea referire Erdogan nu putea fi pus în practică decât de o rețea extrem de bine controlată ceea ce, spune clericul, nu este cazul. În schimb, pașii descriși de Paxton, ca teoretician al statului paralel, cu ușurință ar fi putu fi urmăriți de grupări corupte care vor să deturneze democrația.

De la statul paralel la deep state

Ar putea fi o coincidență, dar termenul de stat paralel, așa cum l-a definit Erdogan, drept totalitatea forțelor care i se opun, a început să apară tot mai des și în discursul unuia dintre admiratorii săi. Acțiunile președintelui Turciei împotriva opoziției au fost lăudate cu mult aplomb de noul ales președinte al Statelor Unite. Iar în timp ce oficialii europeni ridicau semne de întrebare cu privire la parcursul democratic al Turciei, Donald Trump oferea pe Twitter “cele mai mari note” liderului de la Ankara care se lupta cu statul paralel.

În discursurile sale, Donald Trump a început tot mai des să folosească termenul de “deep state”, care îngloba, de la funcționari ai statului, la servicii de securitate. E un termen care apare des în teroriile conspiraționale din SUA, mai ales cele care vizează perioada Războiului Rece. Donald Trump l-a reactualizat și i-a oferit noi valențe.

Un document întocmit în cadrul Consiliului Național de Securitate, publicat de revista Foreign Policy și cu puternice accente conspiraționiste, arată că președintele SUA ar fi ținta unui atac concertat.

“Donald Trump este atacat”, spune documentul, „pentru că reprezintă o amenințare la cultura marxistă.”

Potrivit documentului, presa consacrată este una dintre amenințări, urmată de mediul academic, așa-numitul “deep state” sau birocrații de profesie, multinaționalele și mediul bancar, partidul de opoziției care susține aparatul birocratic, liderii partidului aflat la putere și nu în ultimul rând, Islamul.

Specialiștii în comunicare politică au avertizat că presa, multinaționalele și bancherii apar ca inamici ai poporului în majoritatea materialelor de propagandă sovietică.

Fostul consilier de strategie al lui Donald Trump, Steve Bannon, considerat de cei mai mulți drept artizanul din spatele succesului reputat de Trump, a vorbit și el în repetate rânduri de deep state ca și responsabil pentru problemele cu care se confruntă societatea americană.

Statul paralel, în rezoluții de partid

Statul paralel și-a găsit locul și în rezoluția PSD care identifica “statul paralel” drept un pericol la adresa democrației.

“PSD a analizat situația tensionată prezentă în spațiul public din cauza numeroaselor informații despre abuzurile grave ale unor persoane care activează, au condus sau încă mai conduc instituții publice de forță și care indică în mod clar existența unui așa-numit ‘Stat Paralel și Ilegitim’, care încearcă să preia controlul asupra puterii politice,  constituită prin alegeri libere și corecte, reprezentând un pericol de natură să îngrijoreze opinia publică,” se arată în rezoluția adoptată de social-democrați la Băile Herculane.

DNA și SRI ar controla acest “stat paralel” care, potrivit rezoluției, folosește resursele statului pentru a împiedica reformele propuse de social-democrați.

La o zi de la adoptarea rezoluției PSD, europarlementarul Cătălin Ivan a venit cu o replică care nu a făcut altceva decât să dovedească cât de felxibil este termenul de stat paralel. Ivan l-a acuzat pe Dragnea că el este de fapt statul paralel, sugerând că liderul social-democraților încearcă să își subordoneze instituțiile statului.

Întrebat despre statul paralele, șeful guvernului, Mihai Tudose, a replicat jurnaliștilor că nu înțelege prea bine conceptul și că el este preocupat de guvernare.

Pe de altă parte, președintele Klaus Iohannis a atras atenția că termenul vine să definească sisteme prezente în țări mai puțin democratice și nu are ce căuta în discursul politic din România.

Periculoasa atracție a statului paralel

Ceea ce face periculos conceptul de stat paralel este faptul că termenul este în mod intenționat unul vag, spun experții în manipulare politică. În momentul în care este rostit, fiecare înțelege exact ceea ce își dorește și oferă termenului propriile interpretări. Este o tehnică folosită adesea de către cei însărcinați cu propaganda pentru că este extrem de eficientă în mobilizarea cetățenilor. Termeni vagi, interpretabili au fost folosiți cu precădere de regimurile dictatoriale pentru a obține susținere din partea populației și de o convinge să lupte împotriva “inamicilor”.

Partea cea ai seducătoare a idei de stat paralel rezidă în faptul că termenul este unul colectiv. Astfel, din statul paralel pot să facă parte, așa cum au arătat acțiunile lui Erdogan, clerici, lideri militari, academicieni, chiar dacă o astfel de structură, mult prea mare și care se întinde pe prea multe paliere, este extrem de improbabilă.

În schimb specialiștii în politică externă avertizează că folosirea termenului ca mod de propagandă poate cauza serioase probleme având în vedere că există țări, majoritatea dictaturi militare sau clericale, care se confruntă în mod real cu sisteme de putere concurente. În acest caz, opinia publică dar și actorii statali, cu greu vor mai putea face diferența între realitate și propagandă.

Faptul că dictaturile au confirmat de-a lungul istoriei faptul că se pot construi structuri paralele de putere care mai apoi pot dizolva democrația face ca existența statului paralel să fie și mai convingătoare, dându-i un plus de credibilitate.

Este cazul îngrijorător al Pakistanului unde, potrivit analiștilor, puterea militară a devenit de facto un stat paralel, primind tot mai multă autonomie și tot mai multe resurse.

Autorii Jane Harrigan și Hamel el Said au identificat statul paralele drept o realitate în majoritatea țărilor arabe iar aceste structuri au dus la căderea regimurilor pro-occidentale, promovând radicalizarea.