Aripile morţii. Preţul plătit de “zburătorii” care visează să depăşească toate limitele

Omul a visat dintotdeauna să zboare, inspirat de libertatea părărilor ce brăzdau cerul. Zborul a fost, pentru pionierii aviaţiei, mai presus decât propria lor viaţă. În secolul vitezei şi al transportului low-cost, când cu preţul unei cine în oraş poţi să traversezi Europa în zbor, majoritatea oamenilor nu mai privesc zborul ca o aventură. Pasionaţii sporturilor extreme ca parapantismul sau base jumping-ul demonstrează însă că zborul e la fel de fascinant, chiar dacă poate fi fatal.

O legendă s-a prăbuşit

Vineri, 17 noiembrie, Valery Rozov, un sportiv rus de legendă, a fost înmormântat în Zelenograd. În vârstă de 52 de ani, Valery Rozov era unul dintre cei mai cunoscuţi “base jumperi” (salt din punct fix – n.red.) din lume. A murit sâmbătă, 11 noiembrie, în timpul unui salt în Himalaya, de la peste 6.800 de metri (deţinea recordul pentru base jump-ul de la cea mai mare înălţime – 7.700 de metri – n.red.). Sportivul era echipat cu un “wingsuit” (costum cu aripi – n.red.).

4 poze | Vezi galeria

Alpinistul timişorean Horia Colibăşanu a plecat într-o nouă expediţie în Himalaya, pe Everest, unde încearcă deschiderea…

Fenomene meteo extreme în Italia şi UK, turiştii români sunt avertizaţi de MAE

Compania Red Bull, care îl sponsoriza oficial pe Valery Rozov, a anunţat, la puţin după decesul rusului, că acesta “era apreciat la nivel internaţional ca un atlet profesionist, un aventurier al aerului, care şi-a setat ţinte tot mai dificile”.

Rusul recunoştea că e conştient că îşi pune viaţa în pericol, spnând că i se face frică atunci când face un salt.

“E o emoţie umană normală, când încep să-ţi funcţioneze instinctele şi realizezi că ce faci poate fi periculos pentru viaţa ta”, spunea Rozov într-un interviu acordat la începutul anului. De altfel, sportivul adăuga că nu vrea ca niciunul dintre cei trei fii ai săi se facă base jumping.

Moartea lui Valery Rozov a reprezentat un şoc pentru mulţi alţi practicanţi ai sporturilor extreme.

Felix Baumgartner, celebrul paraşutist şi base jumper austriac, care a depăşit în cadere viteza sunetului, a fost printre cei care au transmis un mesaj în amintirea rusului.

“Odihneşte-te în pace. Ai fost un mare atlet şi ne vei lipsi acolo sus pe cer”, a scris Baumgartner pe pagina sa oficială de pe reţeaua de socializare Facebook.

Cel puţin şase decese similare în ultimul an

Practicanţii sporturilor extreme ce se folosesc de costume de zbor numite “wingsuit” sunt tot mai numeroşi, iar asta face ca accidentele fatale să fie şi ele mai întâlnite. Dacă în urmă cu cinci-şase ani erau înregistrate câte unul sau două astfel de accidente, numărul lor s-a dublat de la an la an.

Din noiembrie 2016 şi până în prezent, pe lângă Valery Rozov au mai murit cel puţin cinci sportivi: un iranian în Alpii din Elveţia, un canadian în China, un american în California şi un alt american (instructor şi sportiv sponsorizat de Red Bull – n.red) în California şi un elveţian în Franţa.

“Nu te supraaprecia, nu subestima condiţiile meteo”

Când vine vorba de “zburători” moderni, Toma Coconea e printre cei din top. Parapantistul născut la poalele Parîngului este printre practicanţii sporturilor extreme sponsorizat de Red Bull şi a luat parte la fiecare dintre ediţiile X-Alps, una dintre cele mai grele competiţii în care atleţii trebuie să se caţere sau să zboare 1.000 de kilometri prin Alpi. Într-o astfel de aventură, Toma a suferit o accidentare serioasă, fiind izbit de vânt cu putere de bolovanii din munţii din Elveţia. Experienţa l-a ajutat să revină, iar la începutul anului 2017 a zburat la înălţimi de peste 5.000 de metri în Himalaya.

Vocea.biz a vorbit cu atletul român despre provocările întâlnite în timpul unor salturi şi zboruri extreme, dar şi despre ce ar trebui să ştie cei care vor să se aventureze în această lume.

Vocea.biz: Vineri a fost înmormântat Valery Rozov, ştiai de moartea sa?

Toma Coconea: Am auzit ceva, dar nu am făcut legătura… am fost deconectat, nu ştiam…

Ai fost şi tu în Himalaya şi ai zburat cu parapanta. E cea mai dificilă zonă? Cum a fost experienţa?

Partea de jos, până la o anumită altitudine e ok, clima e destul de stabilă în partea din Nepal, adică până la vreo 4.000 de metri. Apoi schimbările şi plafonul de nori sunt total altceva. Nu mai ai nicio certitudine că nu se pot schimba condiţiile meteo. Cu cât e mai sus, cu atât fenomenul e mai imprevizibil. Mai trebuie să ţii cont şi de factorii precum hipotermia şi hipoxia, cum te aclimatizezi şi cât eşti de antrenat. Dacă nu te cunoşti şi forţezi… Aici vorbesc în general, nu mă refer la Valery, el avea cu siguranţă cu experienţă.

Legat de factorii menţionaţi de tine, cât de frig e la altitudini de peste 4.000 de metri, în zbor?

La salt totul e comprimat, e foarte rapid, chiar dacă ai viteza foarte mare. La mine, la zborul cu parapanta, e diferit. Trebuie să fii foarte bine echipat. De la o anumită altitudine, la 100 de metri scade câte un grad treptat. Depinde şi de perioada anului, dar pe măsură ce urci clar e frig.

Tu ai fost în februarie în Himalaya, ţi-ai propus să depăşeşti recordul mondial.

Am vrut să zbor cât mai sus, dar nu am nimerit perioada bună şi proiectul nu s-a finalizat anul acesta, aşa că am făcut câteva zboruri treptate de altitudine şi de cros, de liber.

E în plan anul viitor un alt proiect de acest gen?

Nu pot să mă proununţ acum, mai sunt şi alte proiecte.

Pentru a zbura la astfel de altitudini, de ce echipament ai nevoie? Tub de oxigen, mască?

Teoretic da, e bine să fii pregătit, nu poţi să ştii niciodată, trebuie să te ajuţi. Ai nevoie de echipament adecvat, de antrenament şi de fizic.

Internetul e plin de clipuri absolut spectaculoase – promovate inclusiv de Red Bull şi Go Pro – cu salturi şi zboruri extraordinare. Ce mesaj ai pentru cei care vor să incerce să zboare cu parapanta sau să facă base jumping?

Ca să le faci în siguranţă e important să nu te supraaprecizezi şi să nu subestimezi condiţiile meteo. Dacă faci evoluţia treptată şi nu sari nişte etape riscul e mai mic, tehnologia a avansat foarte mult, echipamentele sunt din ce în ce mai performante şi sigure, dar depinde foarte mult de individ.