În anii ’90 era „la modă” această jucărie confecționată manual. Ea avea o semnificație aparte și bucura inimile copiilor mai mult decât orice.
Această praștie nu era ușor de confecționat, însă bunicii aveau grijă ca nepoților să nu le lipsească.
Dintr-o bucată de lemn se confecționa un mîner în formă de L. La capătul mânerului se instala “injectorul” – zice-se că era o piesă de la un motor de tractor. Prin gaura injectorului se vira un cui făcut și el în formă de L.
De la capătul celălalt al mânerului pornea un elastic făcut din camera de bicicletă și se prindea cu el cuiul. În gaura injectorului se punea pucioasa de chibrituri, se scotea cuiul astel încât să rămână într-un echilibru instabil dat de elastic.
Apoi se lua pocnitoarea în mână și se strângea elasticul pâna cuiul revenea cu putere în gaură să percuteze pucioasa. Cam acesta era procesul de obținere a jucăriei care a marcat copilăria multor băieți.