Cea mai amuzantă demisie scrisă vreodată

De obicei, oamenii ar trebui să își dea demisia de la un loc de muncâ atunci când vor găsi ceva care le va face viața mai bună si mai fericită. Alteori, motivele sunt atât de ciudate încât nu știi dacă să râzi sau nu. Dar nu contează asta, iată aici, potrivit dailynews.ro una din cele mai amuzante demisii scrise vreodată:

„Subsemnatul, vă aduc la cunoștință intenția irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum abuziv.

Dupa o analiză detaliată a situației, m-am hotărât să mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil de sașe ani, cu toate drepturile și îndatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurință.
Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi si importanți spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele și traficul care ii asteaptă.

Primele cuvinte pe care le-a rostit Simona Pătruleasa după ce și-a dat demisia de la Kanal…

Valentin Popa a demisionat din funcţia de ministru al Educaţiei

Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roșie, fără să mă interseze cât costă asigurarea pe anul viitor.

Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poți mânca.

Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mană și cu ochii la norii pufoși care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulții nu fac la fel.

Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viața era simplă. Atunci când tot ce știam se rezuma la cele șapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care mă chemă la masă când nu imi era foame.

Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puține lucruri știam, pentru că nici nu știam cât de puține știam.

Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu pretul unei înghețate la pahar.

M-am maturizat prea mult și nici nu mai știu când m-am trezit mare. A fost cu siguranță un abuz și îmi cer iertare.

Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie si purificări etnice, copii abuzați și copii murind de foame, divorțuri, droguri în licee, prostituție, justiție coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frați învrăjbiți fără bani, ură, bârfă.

Am aflat despre materialism nedialectic și mame denaturate, care iși vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbați, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împarații bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinților tineri, căsătoriți cu prințese câștigate în urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ți se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Menică repetentul, atunci când jucam fotbal în spatele școlii?

Vreau să mă reîntorc la vremea când toți copiii citeau cărti folositoare, când muzica era neotravită, cand televiziunea era pentru știri și emisiuni de familie, fără sex explicit și violență implicită la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripețiile echipajului „Speranța”, navigând cu „Toate pânzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si frații săi.

Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericit!

Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau atribuțiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile cățărându-mă în copaci, călărind bicicleta vărului Cristi și citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebată din ramuri și frunze de fag, în spatele grădinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!”