Coreea de Nord a anunţat marţi că a testat cu succes, în ultimul dintr-o serie de teste balistice şi nucleare, o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) despre care analişti afirmă că poate atinge Alaska, relatează AFP, citat de News.ro, care prezintă date-cheie ale programelor balistic şi nuclear nord-coreene.
Sfârşitul anilor ’70: Phenianul începe să lucreze la o versiune a rachetei sovietice de tip Scud-B, cu o rază de acţiune de 300 de kilometri, pe care o testează în 1984.
1987-1992: începe să dezvolte o variantă a rachetei de tip Scud-C, cu o rază de acţiune de 500 de kilometri, Rodong-1 (1.300 de kilometri), Taepodong-1 (2.500 de kilometri), Musudan-1 (3.000 de kilometri) şi Taepodong-2, cu o rază de acţiune de 6.700 de kilometri.
august 1998: trage un Taepodong-1 deasupra Japoniei în cadrul unei lansări a unui satelit, un test care eşuează.
septembrie 1999: declară un moratoriu asupra testelor de rachete cu rază lungă de acţiune, în contextul unei îmbunătăţiri a relaţiilor cu Statele Unite.
12 iulie 2000: Cea de a cincea rundă de negocieri americano-nord-coreene cu privire la rachete se încheie cu un acord, în urma căruia Phenianul cere un miliard de dolari pe an în schimbul opririi exportului de rachete.
3 martie 2005: Nordul pune capăt moratoriului asupra testelor rachetelor cu rază lungă de acţiune şi acuză administraţia Bush de o politică ”ostilă”.
5 iulie 2006: testează şapte rachete, inclusiv o rachetă de tip Taepodong-2 cu rază lungă de acţiune, care explodează la 40 de secunde după lansare.
9 octombrie 2006: Phenianul efectuează primul test nuclear subteran.
5 aprilie 2009: Coreea de Nord lansează o rachetă cu rază lungă de acţiune care survolează Japonia şi cade în Oceanul Pacific, în cadrul a ceea ce prezintă drept o încercare de a plasa un satelit pe orbită. Statele Unite, Japonia şi Coreea de Sud denunţă un test deghizat al rachetei de tip Taepodong-2.
25 mai 2009: Nordul efectează al doilea test nuclear subteran, de câteva ori mai puternic decât primul.
13 aprilie 2012: Phenainul trage ceea ce prezintă drept o rachetă cu rază lungă de acţiune menită să amplaseze un satelit pe orbită, dar care se dezintegrează la scurt timp după lansare.
12 decembrie 2012: Nordul lansează o rachetă cu mai multe trepe şi plasează cu succes pe orbită un satelit de observaţie terestră.
12 februarie 2013: Coreea de Nord efectuează al treilea test nuclear subteran.
6 ianuarie 2016: Phenianul efectuează al patrulea test nuclear subteran şi afirmă că este vorba despre o bombă cu hidrogen – o revendicare pe care mulţi experţi o pun la îndoială.
9 martie 2016: Kim Jong-un revendică faptul că Phenianul a miniaturizat cu succes o ogivă termonucleară.
23 aprilie 2016: Nordul testează o rachetă balistică pe care o lansează de la bordul unui submarin.
8 iulie 2016: Statele Unite şi Coreea de Sud anunţă că intenţionează să instaleze un sistem avansat de apărare antirachetă – THAAD (Terminal High Altitude Area Defense).
3 august 2016: Coreea de Nord lansează pentru prima dată o rachetă balistică direct în zona economică maritimă japoneză.
9 septembrie 2016: al cincilea test nuclear.
6 martie 2017: Nordul trage patru rachete balistice în cadrul a ceea ce prezintă drept un exerciţiu vizând să atingă baze americane în Japonia.
7 martie 2017: Statele Unite încep să desfăşoare sistemul de apărare antirachetă THAAD în Coreea de Sud.
14 mai 2017: Phenianul lansează o rachetă balistică ce parcurge 700 de kilometri şi cade în Marea Japoniei. Analişti afirmă că ar avea o rază de acţiune de 4.500 de kilometri şi poate atinge Insulele Guam, un teritoriu american.
4 iulie 2017: Coreea de Nord efectează un tir de rachetă balistică ce zboară 930 de kilometri şi cade în Marea Japoniei. Analişti afirmă că ar avea o rază de acţiune de 6.700 de kilometri şi poate atinge Alaska.