Un om a muncit întreaga viață pentru a își educa fiicele

După ce o postare pe Facebook a unui jurnalist din Marea Britanie a devenit virală, povestea de viață a lui Idris, tatăl a trei fete, a ajuns să starnească inimile tuturor.

Cu gândul de a le da copiilor lui educația pe care el nu a avut niciodată posibilitatea să o aibă, Idris, căci acesta este numele lui, a preferat să muncească zilnic pentru ele. Iată povestea și cuvintele lui:

Melania Trump anunţă că va efectua singură, anul acesta, un turneu în Africa

Gigi Becali: FRF a umplut ţara de africani

“Nu le-am spus niciodată copiilor mei ce loc de muncă aveam. Nu am vrut să se simtă rușinate din cauza mea. Cănd cea mai mică dintre fete m-a întrebat cu ce mă ocup, i-am rapuns fără să ezit ca sunt un muncitor. Înainte de a ajunge acasă, zilnic, mă spăl la băile publice, pentru ca ele să nu aibă indicii despre munca mea. Am vrut să le trimit la școală, să le educ. Am vrut să aibă deminitate când stau în fața oamenilor. Nu am vrut niciodată să fie privite de sus ca mine. Oamenii m-au umilit. Am investit toți banii câștigați în educația fiicelor mele. Nu mi-am cumpărat niciodată un tricou sau alte haine, dar amdat toți banii pe carți pentru ele. Respectul este singurul lucru pe care mi l-am dorit ca ele să il câștige pentru mine. Astfel eram eu mai curat.

În ultima zi în care fiica mea să fie admisă la facultate, nu am reușit să strâng destui bani pentru taxa de înscriere. Nu am putut munci în acea zi. Statăeam așezat lângă gunoaie încercând să îmi ascund lacrimile. Nici un alt coleg de-al meu nu mi-a vorbit atunci, chiar dacă toți m-au văzut. Îmi dezamăgisem fiica și eșuasem. Mă simțeam deznădăjduit. Nu știam cum aș mai fi putut merge acasă și să dau ochii cu fiica mea știind că nu am bani pentru taxa ei de înscriere. M-am născut sprac și nimic bun nu li se întamâmplă săracilor.

După ziua de muncă, toți colegii mei au venit la mine. S-au așezat lângă mine și m-au întrebat dacă îi consider frații mei. Înainte de a putea răspunde, totți mi-au dat câștigurile lor din acea zi. Când am încercat să îi refuz, ei m-au confruntat spunând că mai bine fac foamea decât să nu meargă la facutlate fiica noastră. Nu le-am putut răspunde. În acea zi nu m-am schimbat și nu m-am spălat, am mers acasă ca un gunoier.

Fiica mea își va termina facultatea în curând. Cele trei nu vor să mă mai lase să muncesc. Una are un loc de muncă cu jumatate de normă și celalte dau meditații. Dar mă duce deseori la fostul loc de muncă. Mergem să le lăsăm de mâncare. Râd toți și întreabă de ce le aduce mâncare așa des. Ea le răspunde că toți au făcut foamea pentru ea ca să poată deveni ce este acum. Le-a spus să se roage pentru ea să le poată da de mâncare zilnic.

Acum nu mă mai simt un om sprac. Cine are asemenea copii, cum ar putea fi cineva sărac?!”