Amiralul în rezervă Emil ”Cico” Dumitrescu le spunea procurorilor militari, în declarația dată în 14 iulie 2016, în dosarul Mineriadei, că în timp ce protestatarii incedierea sediului Poliției Capitalei, la sediul Inspectoratului General al Poliției, de pe Șoseaua Ștefan cel Mare, ministrul de Interne de la acea vreme, Mihai Chițac, și șeful Poliției, Corneliu Diamandescu, urmărea meciurile de la Campionatul Mondial, la un pahar de whisky.
Emil “Cico” Dumitrescu, trimis în judecată în dosarul Mineriadei, pentru infracțiuni contra umanității, alături de alte 13 persoane, a dat o amplă declarație când a fost audiat de procurorii militari. Amiralul a povestit că a reușit să fugă din sediul Poliției Capitalei împreună cu un comisar, când manifestanții aruncau cu sticle incendiare. Cei doi au mers în podul sediului Poliției Capitalei, unde au spart un zid pentru a ajunge la magazinul Victoria, de unde el a plecat cu o mașină la Inspectoratul General al Poliției de pe Șoseaua Ştefan cel Mare.
”La IGP m-am dus la biroul lui Diamandescu, șeful Poliţiei. în biroul acestuia se mai afla şi Chiţac. Cei doi beau whisky şi se uitau la televizor, la meciurile de fotbal de la Campionatul Mondial. Le-am spus acestora că sunt căutaţi de preşedintele Iliescu, după care am plecat şi, cu aceeşi maşină cu care venisem, m-am deplasat la Guvern”, a arătat “Cico” Dumitrescu în declarația dată în fața procurorilor.
“Cico” Dumitrescu a mai spus că a fost ajutat de generalul Penciuc să intre în sediul Guvernului, unde a mers într-un birou în care erau Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Dumitru, Florin Bădinici şi alte persoane.
“Domnului Iliescu i-am raportat tot ce mi s-a întâmplat de când am părăsit biroul meu din clădirea de pe strada Beldiman. Preşedintele Ion Iliescu mi-a spus că are informaţii că cei care au vrut să mă bată pe mine au înconjurat clădirea MI şi vor să-i dea foc”, le-a povestit Dumitrescu anchetatorilor.
Amiralul arată în declarația sa că, în afară de activitățile din 13 iunie 1990, nu a mai avut nicio implicare în acțiuni legate de protest.
”Cu Gelu Voican Voiculescu, N.S. Dumitru, Bădinici şi alţii despre care nu îmi mai amintesc, ne-am urcat în 2-3 maşini şi ne-am dus la sediul MI. Când am coborât, de pe Calea Victoriei am văzut că arde Biroul de Informaţii al MI, clădire în care se afla arhiva de filme a Ministerului de Interne. La ceva timp după aceea am aflat că în acea clădire era şi arhiva cu filme din război, de o valoare inestimabilă. În partea opusă erau nişte persoane care cărau butelii de oxigen la poarta de la intrarea principală. În lateral, pe toate geamurile care dădeau în stradă la nivelul şoselei, erau împinse de persoanele prezente baloturi de paie cărora le dădeau foc”, nota Emil “Cico” Dumitrescu în documentul de la dosar.
De pe Calea Victoriei, împreună cu cei cu care plecase de la sediul Guvernului, “Cico” Dumitrescu a mers pe jos până la benzinăria din zona clădirii Ministerului de Interne. ”La întoarcere, am văzut trei inşi care se chinuiau să amorseze buteliile de oxigen. Am mai stat să vedem ce se întâmplă până în jurul orei 23.00. Fac precizarea că de la sediul Guvernului am plecat în jurul orei 17.00-17.30”, le-a mai spus Dumitrescu procurorilor militari.
”După ora 23.00, am plecat pe jos spre Romarta Copiiilor, cu toţi cei cu care am plecat de la sediul Guvernului. Când am ajuns în faţă la Romarta Copiiilor, ne-am întâlnit cu soldaţii de la o unitate militară, precum şi cu comandantul acestora. Cu aceşti militari şi cu comandantul lor a plecat Gelu Voican Voiculescu spre Universitate. Precizez că Gelu Voican Voiculescu se bărbierise”, se mai arată în declarația lui Dumitrescu.
El spune că după aceste momente s-a retras la biroul său din strada Beldiman., de unde nu a mai ieșit până în 15 iunie 1990.
”Datorită modului în care arătam, şefa mea de cabinet Mariana Cristea nu m-a recunoscut. Precizez că pe Calea Victoriei ne-am întâlnit cu colonelul Baiu, care filma evenimentele. Mariana Cristea mi-a curăţat hainele şi, după ora 01.00, din noaptea de 13/14.06.1990, nu am mai ieşit din birou până în seara de 15.06.1990, când am primit nişte haine şi ochelari de acasă. În toată această perioadă am stat în pijamale în biroul meu”, le-a spus amiralul anchetatorilor militari.
Dosarul Mineriadei a fost finalizat de procurorii militari și a ajuns la instanța supremă, care îi va judeca pentru infracţiuni contra umanităţii pe fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Emil “Cico” Dumitrescu, Miron Cozma și alți opt inculpați care, potrivit anchetatorilor, în iunie 1990 au organizat şi coordonat acțiunile represive împotriva manifestanților din Capitală.
Iliescu, Roman și Voican Voiculescu au hotărât să fie aduși, în 13 iunie 1990, muncitori de la IMGB în Piața Universității, care au fost violenți cu manifestanții. Minerii aduși în București au devastat sediile partidelor aflate în opoziție și au bătut manifestanți pe străzile din centrul Capitalei, iar Iliescu i-a făcut „golani” pe manifestanți, potrivit procurorilor militari.