Biserici între diavoli și sfinți. Scene înfricoșătoare pictate în lăcașe de cult din România – FOTO

În unele comunități transilvănene, din secolul XVIII, carisma și autoritatea preotului din sat nu au fost considerate suficiente pentru a preîntâmpina săvărșirea păcatelor. Drept urmare, unii pictori ai acelor vremuri au primit comenzi de pictură murală care să înfățișeze scene înfricoșătoare, inspirate din Biblie, menite a-i înfricoșa pe cei predispuși la o viața păcătoasă. Din acest motiv în unele biserici din nord-vestul țării, dar și din Bucovina sau Banat, găsim picturi (mai mult sau mai puțin naive) în care sunt asociate personaje pozitive precum îngerii sau sfinții, cu imagini negative și înfricoșătoare, precum diavolii sau Moartea. Vă prezentăm în cele ce urmează două asemenea biserici ale Nord-Vestului, lăcașuri de cult care din obiective religioase și moralizatoare au devenit în prezent atracții turistice.

Unul dintre aceste exemple este reprezentat de pereţii bisericii de lemn din satul sătmărean Corund (comuna Bogdand). Imaginile dracilor care se ocupă de schingiuiri stau laolaltă cu cele ale icoanelor sfinţilor. Scenele, menite să bage spaima în cei care au de gând să păcătuiască, au transformat biserica într-un monument istoric deosebit, inclus în circuitul turistic medieval al bisericilor din Nord-Vestul țării. Sătenii au construit o nouă biserică, dar la cea veche țin ca la ochii din cap. Specialiștii spun că valoarea sa este neprețuită.

Biserica a fost adusă în sat cu boii 

Fosta biserică a satului se zăreşte imediat ce intri în localitate. Oamenii locului povestesc că a fost construită inițial pe un deal și abia după zeci de ani a fost adusă în mijlocul satului, cu ajutorul boilor, fiind amplastă în aceeași curte cu biserica nouă. Lăcașul are pereții înnegriți de vreme și de fumul lumânărilor, pe care încă se mai văd înfricoșătoarele scenete pictate de un necunoscut.

Au fost stinse primele focare de pestă porcină într-o comună din Satu-Mare

Fetiță de doi ani, pierdută în câmp, găsită după aproape 20 de ore de căutări

„Acolo se țineau pe vremuri, în fiecare duminică, slujbele religioase. Sătenilor le era frică de Dumnezeu. Vă dați seama, să mergi în fiecare zi de slujbă la biserică și să vezi acele picturi pe pereți. Nu mai îți vine să păcătuiești. Oricum, cu timpul, oamenii s-au obișnuit și nici măcar nu au mai băgat de seamă“, spune o bătrânică din localitate.

Scenele sunt menite să aducă oamenii pe drumul cel drept

Cele mai înfricoșătoare scene de pe pereții bisericuței din lemn sugerează personificarea ciumei și o femeie dezbrăcată pe spinarea unui măgar care se îndreptată spre Moarte. Deasupra acestor figuri apare un grup de demoni care cântăresc crucea cu trei traverse, aparent foarte grea. Unul dintre ei aduce un buzdugan uriaş, în timp ce altul este preocupat să pedepsească un hoţ. Și lenea, lăcomia, avortul, beția, desfrâul, furtul, toate se regăsesc pe pereții pronaosului. O altă scenă, la fel de înfricoșătoare ca și prima, redă scena Judecății de Apoi în care sunt reprezentați oameni și diavoli. Preotul din sat spune că scena nu e altceva decat o simplă învățătură pentru cei ce nu urmează calea cea dreapta și cad în păcat.

„ Nu știe nimeni cine e pictorul, dar e clar că acesta a vrut să arate care sunt păcatele omenirii și pedepsele de care vor avea parte în ziua de apoi“, a declarat părintele Marius Perse.

Unii localnici își fac cruce și se tem să intre în lăcașul vechi de peste 300 de ani. Blestemat sau nu, lăcașul de cult atrage mai mulți turiști decât enoriași, motiv pentru care a fost introdusă în circuitul turistic medieval al bisericilor din nord-vestul țării. „De când a fost inclusă în acest proiect mai vezi că vine lumea pe aici, turiști de prin alte zone. Vin și fac o grămadă de poze“, spune o localnică. Ce spun specialiștii în iconografie: Specialiştii sunt de părere că picturile redau una din versiunile apocrife ale Apocalipsei care, conform acestora era o scriere destul de răspândită la finele veacului al XVIII-lea. „Tipul bisericii cu navă și absidă răsăriteană decroșată, cu cinci laturi, este întâlnit în Transilvania, dar și în Moldova și Muntenia, fiind o moștenire a epocii anterioare. Năzuința de cucerire a spațiului este sugerată de pridvorul care se găsește în partea de sud și vest“, a declarat Imola Kis, doctor în artă. Într-una din picturi apare figura uriaşă a unui diavol negru aşezat în poarta Iadului, deasupra căreia un drăcuşor cu un steag în mână suflă în trâmbiţă. Diavolul întâmpină păcătoşii, dintre care unii sunt purtaţi pe spate de către alte creaturi ale infernului. Într-o altă scenă apar doi draci îngenunchiaţi, fumând din pipă în timp ce înteţesc focul sub un ceaun. O altă pictură redă un nud feminin, călărind pe spinarea unui măgar, ce se îndreaptă spre moarte, ilustrată prin intermediul unui schelet uman cu coasa în mână.

„Unele dintre figuri ilustrează oamenii care fură la cântar.Adică eu cumpăr de la tine pentru un preț dar tu mă furi și îmi dai mai puțin. O altă pictură sugerează cum femeile păcătoase sunt arse în căldare“, a declarat sfătul bisericii, Nicolae Avram.

Acesta susține totodată că există și o legendă potrivit căreia persoana care a realizat aceste picturi este una și aceeași cu pictorul care a realizat picturile de la biserica dintr-un sat apropiat. Totuși, nu este nimic sută la sută. Specialistul Imola Kis mărturisește că pictura murală interioară este de remarcat, deoarece este o mărturie a tendinței de eliberare de sub atotputernicia tradiției și a vechilor canoane. „În pronaos, pe peretele de vest este tratată scena Judecății de Apoi. Imaginile sunt narative, iar în alcătuirea modelului iconografic se resimte influența lecturii cărților populare. Programul iconografic al naosului este cel stabilit de tradiția bizantină, iar realizarea este tributară sfârșitului secolului XVIII, cu inovațiile de rigoare aduse de meșteri zugravi în picture murală a bisericilor din Transilvania“, a adăugat aceasta.

14 poze | Vezi galeria

„Judecata de Apoi” pe pereţii unei Biserici UNESCO din Maramureș

O altă biserică cu iluistrații ce amintesc de Divina Comedie, se găsește în localitatea maramureșeană Deseșt. Biserica de lemn cu hramul Sfânta Parascheva a fost inclusă în decembrie 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO împreună cu alte şapte biserici din judeţul Maramureş. Lăcașul este construit din grinzi de stejar, pătrate şi groase, pe o fundaţie din pietre de râu. Este în același timp unul dintre puţinele edificii al căror plan nu a fost schimbat prin adăugarea portalului. Spre deosebire de picturile bisericii din Corund, al căror autor a rămas necunoscut, în lăcașul din Desești există o inscripţie care atestă că Radu Munteanu din satul Ungureni şi Gheorghe Zugravu au pictat pereţii interiori în anul 1780. La catapetesmă,sunt patru icoane imperiale, pe grinda deasupra cărora se află scris în limba română, cu alfabet chirilic: „Această sfântă parte frontală a fost plătită de Pop Ianus şi nevasta sa Marica şi fiii lor, Ştefan, şi părintele lor Pop Grigorie Axenie, pentru comemorarea lor eternă. Amin… Iunie”. În 1920 a fost adaugat un balcon pentru cor, pe peretele vestic al naosului, care a distrus câteva din picturile originale. De-a lungul anilor 1996, 1997 şi 1998 s-au derulat ample lucrări de restaurare, care au vizat atât arhitectura cât şi pictura parietală. Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Deseşti. Lăcaşul de cult este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Deseşti, care a deţinut lăcașşl până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist.

Draci şi Iad, îngeri şi Rai pe pereţi lăcașului de cult

Unicitatea Bisericii din Deseşti este dată tocmai de picturile realizate în stil naiv de Radu Munteanu şi Gheorghe Zugravu, care evocă scena „Judecăţii de Apoi” şi care sunt redate în pronaosul lăcaşului de cult. Pronaosul sau „nartexul” este acea parte a bisericilor care precedă naosul. Pronaosul se mai numeste şi „tinda bisericii” în care se pătrunde din pridvor, printr-o uşă masivă şi este un spaţiu liturgic destinat pocăinţei. În vechime, în acest loc stăteau la slujbă diferite categorii de oameni, după starea pe care o avea fiecare: catehumenii, care se pregăteau să primească Sfântul Botez, penitenţii, care se pocăiau pentru anumite păcate grave, cei care erau posedaţi de duhuri necurate, asupra cărora se citeau exorcismele. Scena Judecăţii de Apoi ocupă cel mai important loc în cadrul picturii pronaosului bisericii din Deseşti, întinzându-se pe cei patru pereţi ai încăperii.

„Scena Judecăţii de Apoi este o interpretare frumoasă, plină de genialitate dar naivă. Surprinde în egală măsură păcatele dar şi consecinţele negative ale acestuia. Scene similar mai sunt în bisericile din Maramureş, dar niciuna nu este zugrăvită în acest stil”, a precizat Ioan Ardelean, preotul paroh al bisericii.

În cazul bisericii din Deseşti, centrul compozţiei se află pe peretele de est și-l înfăţişează pe Iisus Judecător. Acesta este asistat de apostoli şi îngerii care trâmbiţează. În partea inferioară Iisus este flancat de Adam și Eva îngenunchind, iar la picioarele Sale se află reprezentarea Etimasiei. Pe peretele estic se află imaginea Raiului, redat prin cei trei patriarhi, ţinând în braţe sufletele aleşilor. Pe partea nordică a pronaosului în partea de sus sunt pictaţi muceniţele, preacuvioșii, mucenicii, împăraţii, patriarhii, iar în partea de jos, proorocii.

Scene din Infern pictate pe pereții casei Domnului

Scena Iadului este evocată pe trei pereţi în Biserica din Deseşti. Râul de foc iese de sub picioarele lui Iisus şi se varsă în gura monstrului Leviathan. Pictorul a inclus printre păcătoşi „vărsătorii de sânge”, „preacurvari”, „călugăriţele curve”, „spânul” (comitele), „judele”, care sunt aşezaţi în roabe împinse de diavoli. În râul de foc, în pline chinuri sunt pictaţi „furii” şi „giudecătorii nedrepți”. Într-o parte a Iadului se află doi diavoli care torturează o fată aşezată pe un pat, iar inscripţia de lângă, explică semnificația scenei: „Fata care doarme dumineca”. În partea superioară a Iadului sunt pictate, stând pe scaune, Lenea, Moartea, Ciuma şi Foamea. În partea inferioară a peretelui apusean pictorul a redat alţi păcătoși chinuiţi de diavoli: „mincinosului” i se scoate limba, iar cel care și-a ucis părinții este lovit de diavol cu o secure. Cu toate aceste scene care dau fiori, preotul paroh de la Deseşti, spune că turiştii care calcă pragul lăcaşului de cult sunt numeroşi, dar la fel sunt şi localnicii care asistă la slujbele religioase. „Sătenii vin să asiste la slujbele religioase şi trăiesc spiritual încă de acum 300 de ani,. Vin şi numeroşi turişti, mai ales vara, când este sezonul concediilor”, a concluzionat Ioan Ardelean.