NOUA GENERAȚIE – Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România: „România rămâne țara cu cea mai mare rată de copii aflați în risc de sărăcie”

Vocea.biz va dezvălui cititorilor situația la zi a celei mai importante resurse a sociețății: NOUA GENERAȚIE.

De la pericolele și greutățile cu care se confruntă copiii celor fugiți din orfelinatele comuniste, la oamenii care încearcă să facă o schimbare în bine prin munca și devotamentul lor. Vom afla care este starea instituțiilor de învățământ ce vor contribui la formarea tinerilor din România de mâine. De la ambasadoarea Finlandei în România, Paivi Pohjanheimo, vom afla cum funcționează sistemul finlandez de educație, unul dintre cele mai avansate din lume. Reprezentantul UNICEF România ne va prezenta o imagine completă a țării unde, la fiecare 9 ore, un copil este abandonat într-o maternitate.

Campania NOUA GENERAȚIE va prezenta realitatea crudă, dar și pe oamenii care luptă pentru a oferi altora un viitor mai bun.

”Coşmar” în Olanda după moartea a patru copii într-o coliziune între un tren şi o bicicletă

O milionară din România crește 30 de copii nevoiași: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să…

Aproape jumătate din copiii români trăiesc în sărăcie, sunt discriminați pentru asta atât la școală, cât și în societate. Sărăcia e un handicap social de care nu te poți vindeca decât prin educația, însă șansele nu sunt aceleași pentru toți, din păcate, în special pentru copiii din mediul rural, unde abandonul școlar este cel mai mare. Vocea.biz a stat de vorbă cu reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, care a venit aici în 2012 și care a lucrat vreme de cinci ani la reducerea sărăciei în rândul copiilor și la programe sociale care să le dea șanse la educație și să-i scoată dintr-un cerc social vicios.

„Situația din România are multe contraste. Avem copii care au o situație foarte bună, în general în zonele urbane, din clasa mijlocie sau mai sus, dar avem și copii foarte dezavantajați. Îi găsim în mediul rural, în familii de romi, în familii sărace și mai sunt copii cu dizabilități. Lucrăm pentru toți copiii din România pentru că toți au drepturi și ne preocupă în special copiii vulnerabili. Încercăm să ne asigurăm că au și ei aceleași șanse pe care le au ceilalți. În ceea ce privește sărăcia, am văzut că s-au făcut progrese în ultimii doi ani, sunt semne încurajatoare care arată că sărăcia în rândul copiilor este în declin. Cu toate acestea, din păcate, România rămâne țara cu cea mai mare rată de copii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, potrivit datelor Eurostat. Și este vorba de aproape jumătate din copii. În trecut erau mai mult de o jumătate, acum sunt mai puțini de jumătate”, spune Sandie Blanchet.

În ceea ce privește educația, Blanchet spune că am făcut progrese. „Rezultatele PISA arată că în România, copiii se descurcă mai bine la citire, scriere, științe și matematică. Însă, în jur de 40% din ei nu sunt capabili să citească, să scrie sau să numere la vârsta de 15 ani. Aceștia sunt copii care se vor chinui foarte mult când ajung pe piața muncii fiindcă vor fi în competiție cu alți tineri din Europa care sunt mult mai bine pregătiți”, a spus ea.

Probleme mai sunt în ceea ce privește accesul la sistemul de sănătate, în special la nivel rural și în domeniul pediatriei. Spre exemplu, recent am văzut exemplul maternității din Fălticeni, care nu a putut fi deschisă după ce a fost inaugurată de ministrul Sănătății, Florian Bodog, pentru că as-au descoperit bacterii dăunătoare pentru organismul unor noi-născuți. Asta în condițiile în care incubatoarele maternității au fost transportate la spital cu tractoare de la salubritate. În condițiile acestea funcționează sistemul medical românesc.

„Pe teren întâlnim copii care nu au fost niciodată la doctor, care nu sunt vaccinați și, din păcate, ajung să se îmbolnăvească și să se interneze în spital. Datele arată că 25% din copiii români stau o săptămână sau mai mult, internați în spital, în fiecare an. Este enorm, vorbim de un milion de copii care stau în spital pentru o săptămână, în fiecare an. Nu este bine pentru copii și prezintă costuri și pentru sistem. Asta înseamnă că părinții au așteptat prea mult și asta este din cauza faptului că nu au acces la sistemul medical, la nivel local”, a spus Blanchet.

Epidemia de rujeolă

O altă problemă legată de sănătate este emidemia de rujeolă cu care se confruntă România în ultimele luni, care s-a soldat cu moartea a 27 de pacienți, majoritatea copii. Problema este faptul că multă vreme nu au fost suficiente doze de vaccin ROR care să asigure imunizarea populației, dar și refuzul părinților de a-și vaccina copiii, un trend care a luat amploare în ultimii ani. Sandie Blanchet spune că sunt două varainte aici – părinții foarte săraci care nu-și duc copiii la doctor fiindcă le e teamă să nu le ceară bani și părinții care refuză din cauza dezinformării.

„În ceea ce privește părinții și vaccinurile, aici avem două extreme. În primul rând avem famiile care sunt foarte sărace, care locuiesc în zone izolate și nu au accest la medicină, de aceea copiii loc nu sunt vaccinați, aceștia sunt copii invizibili. Sistemul de sănătate nu-i caută și atunci ei rămân pe dinafară. În al doilea rând avem familii ceva mai educate, nu chiar atât de sărace, care au acces la internet , care locuiesc în zone mai urbane. Aceste familii au informațiile greșite despre vaccinare și refuză să-și vaccineze copiii crezând că este periculos. Avem nevoie de campanii de informare a părinților despre beneficiile vaccinării. Campania aceasta anti-vaccinare din România a omorât copii, la fel cum s-a întâmplat și în Germania și în alte țări din lume. Uităm când suntem vaccinați cât de periculoase sunt bolile acestea, pentru că nu le mai avem. Câteodată avem o memorie de scurtă durată, dar trebuie să nu uităm că bolile acestea încă există și sunt foarte periculoase, putând să ucidă copii în unele cazuri. Dacă lucrăm împreună să informăm corect populația, cred că putem rezolva aceatsă problemă, dar desigur că trebuie să existe și vaccinuri pentru asta”, a spus reprezentantul UNICEF.

Educația nu trebuie să se mai bazeze pe sistemul de evaluare

Un alt aspect la care am rămas în urmă este educația. „România încă are un sistem de educație care se concentrează foarte mult e cantitatea de cunoștințe, învățatul pe de rost, dar noi trăim în secolul XXI, nu mai trebuie să știm pe de rost atâtea lucruri, avem internetul la îndemână pentru asta”, a amintit ea.

Ceea ce trebuie dezvoltat acum este modul în care gândim, capacitatea de a ne adapta la noi situații pentru că viața nu mai este la fel de liniară ca în trecut, oamenii schimbă mediul de lucru și domeniul de mai multe ori în viață. Școala nu te mai poate pregăti pentru meseriile viitorului, dar te poate pregăti să înveți, să alegi contructiv și să te adaptezi.

„Copiii au nevoie să-și dezvolte gândirea critică, competențe de comunicare, colaborare, munca în echipă. Este suficient să te uiți la piața muncii, la oamenii care își caută un job, angajatorii caută oameni care știu să gândească, să caute infromații, care pot analiza și folosi acele informații, dar care să și poată comunica și lucra cu alți aomeni. Sistemul de educație nu îi învață pe copii toate astea, îi învață informațiile pe care ei oricum le găsesc pe internet. E o schimbare de paradigmă care trenuie să aibă loc peste tot, în toate școlile din România și pentru asta se lucrează la curriculă, dar trebuie pregătiți și profesorii”, spune Blanchet.

O altă problemă este faptul că sistemul de educație românesc se bazează pe evaluarea copiilor. Ei învață de frica testelor, să nu ia o notă mică, să nu ajungă la un liceu prost, în loc să învețe fiindcă le este utilă informația sau li se pare importantă. Din cauza acestei goane după note mari, de multe ori copiii ajung să învețe lucrurile cu adevărat valoroase și folositoare din activități extracurriculare.

„Trebuie să-i informăm pe părinți pentru că atâta timp cât părinții vor cere tot mai multe examente, teste, mai multe teme, mai multe lucruri pe care copiii să le învețe pe de rost, sistemul de educație nu se va putea schimba ușor. Trebuie să creștem parteneriatul dintre părinți și profesori. Toți vor ce este mai bine pentru copii, deci trebuie să lucreze împreună, nu împotriva celuilalt. Părinții trebuie să ia parte la viața școlară”, a explicat Blanchet.

Un copil educat să fie tot timpul cuminte, tăcut, ajunge un adult cu probleme de comunicare

O altă chestiune mult dezbătută în Occident, dar care nu prea a fost luată în considerare la noi, este gradul de satisfacție și fericire al elevilor. Lor le place la școală? Le place să învețe? Le place să citească? Sandie Blanchet spune că atitudinea autoritară pe care unii profesori și părinți o au față de ei este o greșeală. În plus, dacă îi educăm pe copii de mici să tacă, să stea cuminți, să nu vorbească neîntrebați, creștem generații de adulți tăcuți, sfioși, jenați și ascultători, lipsiți de inițiativă și de curioazitate fiindcă atunci când erau copii, erau pedepsiți pentru asta și li se impunea un comportament cuminte.

„Trebuie să-i tratăm altfel pe copii. Scopul educației nu este să-i înveți pe copii să stea jos cuminți și să copieze sau să repete ce li se predă, sau să fie tăcuți. Nu demult am fost la o grădiniță și copiii au stat nemișcați o oră. Aveau 4 ani și am rămas uimită, nu este normal, băiatul meu avea 4 ani atunci și nu ar fi făcut niciodată asta. Copiii aceștia erau educați așa, să stea cuminți, ceea ce nu este normal la 4 ani, este o vârstă la care trebuie să fii expresiv, creativ, desigur trebuie să existe și disciplină, dar trebuie altfel educată”, a atras atenție Sandie Blanchet.

„Nimeni nu vrea să-și lase copiii în urmă”

Reprezentantul UNICEF a vorbit și despre cazurile miilor de copii din România ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. „Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în toți anii pe care i-am petrecut lucrând pentru UNICEF este că peste tot în lume părinții își iubesc copiii, este o constantă universală în societatea umană. Vor ce este mai bine pentru ei. Părinții pleacă să lucreze în alte țări pentru copiii lor, pentru că vor să le asigure un viitor mai bun. Dacă ei fac această alegere din cauza sărăciei, fiindcă nu au ce să le pună pe masă copiilor, atunci trebuie intervenit urgent, acesta nu trebuie să fie un motiv de plecare. Trebuie să găsim soluții pentru acești oameni. De multe ori, părinții nu-și dau seama ce impact are plecarea asupra copiilor și uneori nici nu cunosc aspectele legale, cum ar fi că acei copii trebuie lăsați în grija unui tutore, care poate fi un al membru al familiei. Bunicii, spre exemplu. Pentru ca părinții să se întoarcă, trebuie să aibă oportunități de angajare păe piața muncii”, este de părere Sandie Blanchet.