Daniel Constantin, de la soluția imorală la Partidul Pro România. Ce șanse au partidele mici pe scena politică națională

Exclus din partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, expulzat și din funcția de vicepremier și ministru al Mediului, Daniel Constantin a decis să-și facă un alt partid, pe scheletul fostului Partid Conservator care a fost înghițit de ALDE, mizând pe sprijinul câtorva foști conservatori.

De la ”soluția imorală”, Constantin își propune să ajungă la soluția ”Partidului Pro România”, așa cum se va numi noua formațiune politică. În demersul său, Constantin va putea face echipă cu un fost ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, care a deținut, pentru o scurtă perioadă, și funcția de premier interimar (de la demisia lui Victor Ponta până la învestirea lui Dacian Cioloș, pe fondul tragediei din Colectiv).

Constantin susține că obiectivele sale sunt acelea de a pune bazele unui partid care să aibă grup parlamentar și filiale în toată țară. Principala provocare, din această perspectivă, ține de eficiența cu care noua formațiune va parazita ALDE și va convinge cât mai mulți oameni nemulțumiți de Călin Popescu Tăriceanu să-l abandoneze pe președintele Senatului. Alcătuit din liberali care nu și-au mai găsit locul în PNL, mulți dintre ei cu probleme în justiție, și foștii conservatori ai lui Dan Voiculescu, ALDE este totuși unul dintre micile partide care a reușit să treacă cu biro testul alegerilor parlamentare, în condițiile în care, în decembrie 2016, s-a aflat în fața primei participări la un scrutin legislativ. Mai mult, cu cele șase procente obținute la urne, ALDE a ajuns să fie un pion cheie în formarea majorității parlamentare și să formeze guvernul alături de PSD-ul care l-a cultivat încă de la apariție.

De altfel, excluderea lui Daniel Constantin din rândurile ALDE s-a produs pe fondul congresului care trebuia să pună punct procesului de fuziune (între foștii PNL-iști și PC) și conducerii bicefale, fostul lider conservator neavând practic nicio șansă să obțină președinția în fața lui Călin Popescu Tăriceanu.

Tăriceanu spune că amnistia și grațierea nu trebuie să fie subiecte tabu. Președintele ALDE vrea și…

Tăriceanu, întrebat dacă are informaţii despre finanţarea externă a protestului din 10 august: Cei mai mulţi…

Între acuzații de manelism și colaborare cu binomul

Figură destul de ștearsă la nivelul politicii naționale, Constantin a intrat totuși în lumina reflectoarelor prin excluderea din ALDE, Tăriceanu dovedindu-se destul de generos cu registrul în care și-a plasat acuzațiile la adresa fostul partener politic: de la manelism, la complicitate cu așa-zisul ”binom”, una dintre marotele cele mai puternice ale fostului premier liberal trimis în judecată de procurorii DNA pentru mărturie mincinoasă. ”Colegul nostru a devenit un susținător și un cântăreț pe față al sistemului și al binomului”, declara Tăriceanu, într-o conferință de presă, chiar înaintea decizia excluderii.

”A început să facă politică în PC, deci presupun că avea convingeri legate de doctrina conservatoare. După aceea o dăm la o parte, o aruncăm la gunoi, trecem la liberali. Scapă şi de chestia cu liberalii şi de acuma ne facem ultranaţionalişti, că văd că cochetează cu ideea formării unui partid naţionalist. (…) Asta este exact ca un cântăreţ care se uită, se duce la o nuntă şi vede că la nuntă lumea se bucură când ascultă manele şi atunci cântăreţul lasă muzica cultă şi zice, domn’e, manele se cer, manele cânt. Aşa şi domnul Daniel Constantin. El este manelistul politicii româneşti”, l-a portretizat Tăriceanu.

PPR sau PRU și umbra lui Victor Ponta

Denumirea formațiunii pentru care a optat fostul lider al PC amintește de Partidul România Unită înființat de foștii deputați PSD Bogdan Diaconu și Sebastian Ghiță, care au încercat să coopteze parlamentari din PSD, inițiativa fiind privită ca un scenariu de rezervă în eventualitatea plecării lui Victor Ponta din rândul social-democraților.

Întrebat într-o emisiune, la postul public de televiziune, cum comentează o eventuală înscriere a lui Ponta în formațiunea sa, Daniel Constantin (care a făcut parte din Cabinetul Ponta) s-a ferit să dea un răspuns tranșant: ”Ponta e un om politic cu un bagaj de cunoștințe și simpatie de necontestat, cred că orice partid și-ar dori să îl aibă”.

El a mai susținut că formațiunea va continua să sprijine Cabinetul Grindeanu, dar nu va mai avea niciun fel de relații cu PSD. ”Îmi pare rău pentru că am foarte mulţi prieteni în PSD dar, din păcate, viaţa ne-a dus într-o anumită postură în care, din cauza leadership-ului, nu mai puteam avea acelaşi tip de relaţie”, a comentat el.

O eventuală clonare a PRU poate oferi indicii și în ceea ce privește evoluția noii formațiuni. PRU a venit cu un discurs extremist, xenofob și chiar a beneficiat de o oarecare expunere mediatică, Bogdan Diaconu candidând și la Primăria Capitalei. În ciuda faptului că a mizat pe atragerea voturilor speculând, la fel ca alți politicieni europeni, temerile și înclinațiile extremiste ale unui anumit segment electoral, partidul s-a plasat undeva la 2% la alegerile parlamentare din decembrie 2016.

Precedentul Geoană vs excepțiile Băsescu și USR

Micile partide, rupte din marile formațiuni politice, și-au măsurat șansele în funcție de impactul și forța electorală a liderului în jurul cărora au luat ființă sau de susținerea unui actor politic important care avea tot interesul să-și creeze un satelit. E greu de spus dacă, în pofida notorietății sale ca fost premier, Tăriceanu nu ar fi eșuat într-o totală irelevanță politică, cu tot cu grupul său de liberali plecați din PNL (foarte mulți dintre aceștia căutând o umbrelă care să-i protejeze de justiție), în situația în care PSD, fie că este vorba despre cel condus de Victor Ponta, fie de Liviu Dragnea, nu ar fi ajutat ALDE (tocmai pentru a slăbi PNL și pentru a avea un partid cu care să formeze o majoritate confortabilă).

Cert este că încercările de a porni la un nou drum politic, părăsind partidul-mamă sunt vechi de când pluripartidismul românesc. Fostul președinte PSD, candidat la președinție și președinte al Senatului, Mircea Geoană, a avut și el o tristă tentativă, care s-a concretizat în înființarea Partidului Social Românesc, în martie 2015. Partidul a luat ființă după ce Geoană a fost ”executat” de partid imediat după alegerile prezidențiale din 2014, pierdute de Victor Ponta. Odată cu el a fost exclus și Marian Vanghelie. Cei doi au pus bazele PSRO, însă problemele în justiție ale fostului edil de la Sectorul 5, dar și lipsa de credibilitate a lui Geoană au făcut ca întregul partid să moară înainte de a se naște.

După despinderea de fostul PDL, europarlamentarul Monica Macovei a încercat și ea ceva similar, prin crearea partidului M10. Inițiativa a fost lansată tot după alegerile prezidențiale din 2014, în care Macovei a candidat reușind să se plaseze pe locul patru, rezultat deloc neglijabil pentru un independent. Măcinat însă de conflicte interne și tensiuni de tot felul, în condițiile în care Macovei era mai ocupată de activitatea de la Bruxelles, M10 nu a reușit nici măcar să strângă semnături pentru alegerile locale din iunie 2016.

În categoria scenariilor câștigătoare intră PMP și USR, din motive total diferite. USR este formațiunea care a înregistrat cel mai spectaculos traseu, devenind a treia forță politică după PSD și PNL, intrând în Parlament de la prima încercare cu un scor de 8%. Senzaționalul provine din faptul că USR nici măcar nu exista la nivel național cu câteva luni înaintea scrutinului legislativ, fiind o formațiune locală, cu impact doar în București, grație eforturilor lui Nicușor Dan.

Ascensiunea USR s-a datorat în primul rând percepției potrivit căreia ar corespunde unei schimbări radicale a spațiului politic, fiind o inițiativă crescută în afara sistemului tradițional, și pe fondul unei crize profunde de idei și strategie a PNL. În schimb, PMP a devenit partid parlamentar datorită capitalului electoral de care se mai bucura încă fostul președinte Traian Băsescu.