Definirea în Constituție a căsătoriei drept o uniune între un bărbat și o femeie, inițiativa Coaliției pentru Familie care ar face neconstituțională modificarea Codului Civil în așa fel încât să permită căsătoriile între persoanele de același sex, așteaptă să fie votată la referendum pentru a intra în vigoare.
Modificarea Constituției în așa fel încât să împiedice persoanele de același sex să se căsătorească vine însă în contradicție cu deciziile luate la nivel UE și hotărârile emise la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Deși statutul UE nu conferă acesteia prea multe atribuții în problemele ce privesc căsătoria, Uniunea poate trasa directive care să combată discriminarea, inclusiv pe motiv de orientare sexuală.
Deja, o decizie CEDO, care are statut de lege, arăta în 2015 că a nu recunoaște juridic o relație de cuplu, indiferent de sex, este o încălcare a drepturilor omului.
La nivel UE se mai pregătește o directivă care interzice discriminarea pe motiv de orientare sexuală nu doar în probleme ce țin de locul de muncă, cum este în prezent, ci și în alte ipostaze sociale – o prevedere care va putea fi invocată atunci când unui cuplu format din persoane de același sex i se neagă drepturile de care un cuplu heterosexual se poate bucura.
În ceea ce privește adopția de copii, legislația este clară în întreaga Uniune, orientarea sexuală neputând fi invocată drept motiv pentru respingerea unei aplicații în acest sens.
Lucrurile ce țin de căsătorie și forma unei familii nu intră în sferele de competență al Uniunii Europene, care se mărginește doar să menționeze în Carta drepturilor fundamentale că libertatea căsătoriei, fără să se precizeze sexul partenerilor, este garantată.
Acest lucru nici nu împiedică nici nu obligă statele să decidă dacă mariajul poate depinde de sexul partenerilor.
În prezent, 22 din cele 28 de țări UE recunosc fie căsătoria, fie parteneriatul între persoanele de același sex.
Căsătoria era recunoscută în Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Irlanda, Luxemburg, Oldanda, Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie.
Parteneriate civile puteau fi încheiate în Austria, Croația, Cipru, Cehia, Estonia, Germania, Ungaria, Italia, Malta, Slovenia și Suedia.
Dacă până în anii 1990, CEDO sau Curtea de Justiție a Uniunii Europene considerau sexul diferit al soților o caracteristică obligatorie a căsătoriei, în ultimii ani, refuzul statelor de a recunoaște cuplurile homosexuale și a le acorda aceleași drepturi ca celor heterosexuale sunt văzute drept încălcări ale drepturilor omului.
În 2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene hotărât că a nu acorda cuplurilor de același sex drepturi precum pensia de urmaș valabilă în cazul cuplurilor heterosexuale este o discriminare a primilor în raport cu ultimii.
În 2015, CEDO decidea că toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul de a le fi recunoscute juridic relațiile de cuplu, fie în forma căsătoriei, fie în forma parteneriatului civil.
Cazul a venit din Italia, unde, deși partenriatul civil era recunoscut, acesta era mai mult simbolic, fără să garanteze aceleași drepturi ca în cazul unui cuplu căsătorit.
Dacă UE a lăsat până în prezent la latitudinea statelor legiferarea în problemele ce țin de căsătorii, un proiect de directivă europeană ar putea servi drept cauză pentru atacarea statelor care nu asigură egalitate de drepturi între cuplurile de același sex și cuplurile heterosexuale.
Proiectul de directivă pleacă de la ideea că principiul non-discriminării pe criterii de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală se aplică, în prezent, în cazurile ce țin de piața muncii.
Directiva caută să extindă principiul nediscriminării în toate instanțele sociale, nu doar cele legate de muncă, ceea ce înseamnă că ar putea fi invocată de cei care militează pentru recunoașterea de către stat a unei forme de coabitare între persoanele de același sex.
Astfel, chiar și în cazul în care referendumul privind modificarea definiției familiei în Constituție s-ar ține și ar fi votat favorabil, România s-ar putea vedea pusă, în viitor, în postura de a încălca prevederi internaționale, caz în care prevederile europene primează în fața celor naționale.