Cum se calculează în Europa indemnizaţia pentru creşterea copilului. Primele 10 ţări ce oferă condiţii favorabile pentru a avea copii

Ţările care oferă cele mai bune condiţii pentru familiile care aduc pe lume copii sunt ţările nordice, cu cel mai înalt grad de dezvoltare economică, însă surprize oferă şi Serbia sau Ungaria, notează Mediafax.

Într-un clasament întocmit anul trecut în august, de Business Insider, România, care schimbase legislaţia în martie, nu este menţionată în top 10 al condiţiilor favorabile aducerii pe lume a copiilor, însă locul ei este unul destul de sus, având în vedere întinderea concediului şi valoarea indemnizaţiei comparativ cu cele mai bune condiţii asigurate în Europa.

Iată mai jos care sunt cele mai bune 10 ţări care oferă condiţii ideale de creştere a copilului în primii ani de viaţă:

Finlanda

”Coşmar” în Olanda după moartea a patru copii într-o coliziune între un tren şi o bicicletă

Netanyahu şi consilierul lui Trump îndeamnă europenii la o intensificare a presiunilor asupra Iranului

Mamele din Finlanda pot începe concediul de maternitate cu şapte săptămâni înainte de data estimată a naşterii.

După aceea, Guvernul acoperă 16 săptămâni suplimentare de concediu plătit printr-o subvenţie de maternitate, indiferent dacă mama este student, şomer sau desfăşoară o activitate independentă. De asemenea, ţara oferă opt săptămâni de concediu de paternitate plătit.

După ce copilul ajunge la trei ani, părinţii pot lua, de asemenea, concediu de îngrijire parţială, în care împart timpul între casă şi muncă. Aceasta poate dura până când copilul începe clasa a doua.

Danemarca

Proaspetele mame din Danemarca au în total 18 săptămâni de concediu maternal (1 an jumătate): patru săptămâni înainte şi 14 după, toate plătite. Pe perioada celor 14 săptămâni, tatăl poate, de asemenea, să aibă două săptămâni libere consecutive.

Din acel moment, părinţii pot împărţi 32 de săptămâni suplimentare de concediu, dacă consideră necesar. Ei pot prelungi concediul pentru încă 14 săptămâni dacă copilul sau părintele se îmbolnăvesc. Prin lege, guvernul acoperă 52 de săptămâni de salarizare, deşi nu întotdeauna la salariul integral.

Suedia

Părinţii noi din Suedia au dreptul la un concediu de 480 de zile la 80% din salariul lor normal. Asta după cele 18 săptămâni rezervate doar pentru mame, după care părinţii pot să-şi împartă timpul după cum vor.

Suedia este unică în faptul că taţii iau şi 90 de zile de paternitate plătite. Ideea este de a promova legătura dintre tată şi copil într-o perioadă în care mamele primesc cea mai mare atenţie.

Islanda

Părinţii islandezi îşi pot împărţi cele nouă luni de concediu postnatal .

Mamele primesc trei luni, taţi primesc de asemenea trei luni, iar apoi depinde de cuplu să decidă cum vor împărţi celelalte trei luni. Niciunul dintre părinţi nu poate transfera bucata lor de trei luni, deoarece guvernul doreşte să se asigure că ambii părinţi pot lucra, iar copiii îşi petrec timpul cu amândoi.

Fiecare părinte primeşte 80% din salariu în timpul concediului.

Belgia

Mamele din Belgia pot lua până la 15 săptămâni pentru concediul de maternitate – în primele 30 de zile de la naşterea copilului se plătesc 80% din salariu, iar pentru restul timpului 75%. Taţii au 10 zile, dintre care trei sunt 100% plătite. Restul de şapte sunt plătite la 82% din salariu dacă le folosesc în primele patru luni ale copilului.

Dacă doresc, mamele pot lua opt luni de concediu part-time în loc de cele 15 săptămâni întregi.

Serbia

Mamele pot lua 20 de săptămâni de concediu plătit integral după naştere.

După aceasta, ele primesc un an complet de concediu, dar indemnizaţiile se diminuează în timp. Ele primesc 100% salariu pentru primele 26 de săptămâni, 60% pentru săptămânile 27-39 şi 30% pentru săptămânile 40-52.

Taţii primesc o săptămână de concediu complet plătit.

Norvegia

Sistemul Norvegiei este flexibil şi generos. Mamele pot avea 35 de săptămâni plătite sau 45 de săptămâni la 80%, iar taţii pot lua între zero şi 10 săptămâni, în funcţie de venitul soţiilor lor.

Împreună, părinţii pot primi încă 46 de săptămâni de indemnizaţie integrală sau 56 de săptămâni la 80% din veniturile lor.

Ungaria

Mamele primesc 24 de săptămâni de concediu plătit la 70% din salariul lor, care poate începe cu până la patru săptămâni înainte de data preconizată a livrării. Părinţii primesc integral o săptămână.

După 24 de săptămâni de concediu de maternitate, părinţii pot lua încă 156 de săptămâni, împărţite între ei. Luna de şedere este plătită la 70% din salariu pentru 104 săptămâni, iar o rată fixă acoperă restul.

Estonia

Mamele din Estonia primesc 140 de zile de sarcină pe deplin plătită şi concediu de maternitate, care poate începe cu 30-70 de zile înainte de data preconizată de livrare.

Similar ţărilor nordice, taţii din Estonia primesc două săptămâni de plată pentru a promova o legătură suplimentară cu copilul lor. De asemenea, aceştia pot alege să ia o parte din timpul liber pe perioada ultimelor două luni înainte de data de livrare prevăzută.

După ce se termină concediul de maternitate, părinţii primesc încă 435 de zile libere pentru a împărţi, cu o compensaţie calculată la media celor două câştiguri.

Lituania

Ţările nordice acordă o atenţie sporită politicilor generoase de concediu, dar Lituania le bate pe toate.

Noile mame primesc 18 săptămâni de concediu complet plătit, noii taţi au patru săptămâni şi împreună părinţii primesc încă 156 de săptămâni pentru a le împărţi.

Pentru părţile partajate, părinţii pot decide să plătească 100% în primele 52 de săptămâni (până când copilul împlineşte 1 an) sau 70% în primele 104 săptămâni (până când copilul are vârsta de 2 ani). Restul săptămânilor nu sunt plătite.

România

Conform Legii nr.66/2016, cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creşterea şi îngrijirea copilului se calculează ca 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Indemnizaţia de creştere a copilului nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prin urmare valoarea sa poate fi de minim 1.062,5 lei. Plafonul prevăzut anterior de 3400 de lei a fost ridicat.

Pot beneficia de indemnizaţia de creştere a copilului în vârsta de pana la 2 ani (104 saptămâni) sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, următoarele categorii de persoane: unul dintre părinţii fireşti ai copilului, persoanele care adoptă un copil, persoanele care iau în plasament un copil, persoana care este tutorele copilului.

Potrivit ministrului Muncii, beneficiarii în plată în luna martie – până la 1.233 lei sunt 108.438 de beneficiari, deci cei mai mulţi. Între 1.234 – 3.400 lei sunt 39.700, între 3.400 – 5.000 lei sunt 5.478, între 5.000 – 10.000 sunt 3.504, iar peste 10.000 sunt 623.

“Cu această plafonare pe care o vom face nu vom afecta foarte multe persoane din România, dar în mod clar, cei care au bulversat sistemul şi ne-au pus să plătim astfel de sume vor trebui să se limiteze la ceea ce le permite. Vom opri o industrie. Să iei 35.000 euro timp de doi ani de zile de la statul român doar pentru că ai un copil în creştere este mult prea mult. Nu există aşa ceva în toată această lume”, a afirmat ministrul Muncii, care a propus introducerea unui plafon de 8.000 de lei.

Legislaţia europeană pentru concediul de creştere a copilului

Condiţiile de concediu de maternitate din statele membre ale UE sunt guvernate de politicile UE prin directiva din
1992 , care stabileşte un minimum de 14 săptămâni de concediu, cu 2 săptămâni de concediu obligatoriu înainte şi / sau după naştere şi o perioadă adecvată de plată a indemnizaţiei în funcţie de legislaţia ţării.

În 2008, Comisia a încercat să înlocuiască această directivă cu un cadru mai larg. Propunerea a fost aceea de a prelungi durata concediului de maternitate la 18 săptămâni, în conformitate cu rigorile internaţionale prevăzute de Organizaţia Muncii. Cel puţin 6 săptămâni ar fi fost obligatorii după naştere, cu o indemnizaţie în valoare de salariu integral. Acesta amendament a fost acceptat în 2010 de Parlament, care a extins propunerea la 20 de săptămâni de concediu de maternitate şi 2 săptămâni de concediu de paternitate.

Cu toate acestea, după ce a fost blocat în Consiliul de atunci, propunerea a fost retrasă în iulie 2015, iar comisia a venit cu o nouă propunere bazată pe un echilibru între viaţa profesională şi viaţa privată a părinţilor care lucrează şi a îngrijitorilor, ceea ce este benefic pentru egalitatea de gen pe piaţa muncii.

(mediafax)