Victoria pro-UE a lui Emmanuel Macron în cadrul alegerilor din Franța poate avea implicații foarte profunde asupra Brexit-ului, având în vedere miza europeană uriașă pe care au avut-o alegerile din Franța. Iată de ce înfrângerea lui Marine Le Pen va costa foarte mult Marea Britanie.
Deși prim ministrul Marii Britanii Theresa May l-a felicitat ”călduros” pe Macron pentru câștigarea alegerilor prezidențiale, în spatele politicoasei veselii se ascunde cu siguranță o îngrijorare acută, având în vedere că urmează doi ani grei, de negocieri ”la sânge” în ceea ce privește Brexit.
Le Pen a ridicat în slăvi decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, promițând un referendum pentru Frexit în cazul în care ar fi devenit președintele Franței. Pe de altă parte, Macron a catalogat Brexit ca o crimă, luându-și angajamentul de a fi dur în relația cu Anglia, o țară care a devenit ”servilă” pentru Statele Unite.
“Trebuie să menținem restul Uniunii Europene și să nu transmitem mesajul că poți decide oricând că vrei să pleci, fără nicio altă consecință”, a precizat Macron.
El a și încurajat un exod al băncilor prezente în Marea Britanie, sfătuindu-le să își mute birourile la Paris imediat după o întâlnire la începutul anului cu Theresa May, într-un gest aproape sfidător.
În plus, le-a spus reporterilor francezi că are pregătite mai multe inițiative pentru a-i convinge pe toți cei care lucrează în Marea Britanie în cercetare și multe alte domenii să vină în Franța.
De asemenea, a amenințat că va renegocia acordul Touquet dintre Franța și Marea Britanie în perspectiva Brexitului, promițând că va muta taberele de refugiați din localitatea de graniță Calais la Kent. Practic, autoritățile franceze nu vor mai bloca accesul a mii de migranți către Marea Britanie prin Canalul Mânecii.
Pe de altă parte, unii analiști sunt optimiști în ceea ce privește efectul Macron pentru Brexit, considerând că acesta nu va fi un partener comod pentru UE, în special pentru Germania, avertizând încă din timpul campaniei electorale că este nevoie de o reformă și solicitând genul de schimbări pe care și fostul premier al Marii Britanii David Cameron le dorea, înaintea votului pentru Brexit.
”Trebuie să înfruntăm această situație și să acceptăm faptul că votanții sunt extrem de nemulțumiți, că nu mai au răbdare și că UE nu mai este sustenabilă. Așa că mandatul meu va fi dedicat în același timp reformării profunde a proiectului nostru european”, a declarat Macron, subliniind că acceptarea situației de față și continuarea lucurilor așa cum sunt acum ar fi o trădare.
Însă majoritatea analiștilor politici consideră că victoria lui Macron favorizează de departe un Brexit dur, care va scoate Marea Britanie în afara pieței unice, interesele membrilor UE urmând să fie protejate.
”Nu e vorba de o pedeapsă, ci de a fi în acord cu o decizie deja luată. Nu vei primi pașaport și acces la piața unică după ce ai crezut de cuviință să pleci. Nu putem juca un joc în care britanicii să își maximizeze interesele fără să ia în considerare UE.” a mai declarat Macron.
La scurt timp după ce și-a anunțat candidatura pentru alegerile prezidențiale, el a descris Brexitul ca un impuls de a ucide UE.
”Am o abordare strictă față de Brexit. Respect votul britanicilor, dar cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla ar fi o Uniune Europeană slabă vizavi de Brexit. Nu îmi doresc o abordare particulară, în care britanicii ar avea tot ce e mai bun din cele două lumi. Ar fi un impuls mult prea puternic pentru ceilalți, care vor dori să plece, ucigând astfel ideea europeană, care se bazează pe împărțirea responsabilităților”, a spus Emmanuel Macron.
Macron este deja conformat cu alegerea Marii Britanii, admițând că trebuie să acceptăm cu toții pierderile care vor fi, însă insistă să amintească Uniunii Europene că britanicii sunt cei care vor pierde cel mai mult.
”Nu poți să te bucuri de drepturi în Europa atât timp cât nu ești un membru, altfel Uniunea Europeană se va destrăma”, a punctat acesta.
El a făcut și o trecere în revistă a responsabililor pentru ”crima” numită Brexit, o greșeală foarte gravă pe termen lung: „Nigel Farage și Boris Johnson au condus ambarcațiunea în luptă și în momentul crizei au sărit peste bord. Lui Johnson îi place să ofere discursuri senzaționale, dar nu are o gândire strategică. Harababura pe care a creat-o din prima zi după vot o dovedește.”
Despre Theresa May spune că ”s-a descurcat” la început, dar acum se îndreaptă către o supunere față de Statele Unite, iar ceea ce urmează să se întâmple nu e preluarea din nou a controlului, cum speră englezii, ci o pură ”servitute” față de SUA.
Jurnalistul francez Pierre Haski, co-fondator al site-ului de știri Rue89, prevede că Macron va fi o forță-cheie în procesul de reîntinerire a Uniunii Europene.
”Mă tem că nu e o veste prea bună pentru Marea Britanie, pentru că Franța va avea un președinte foarte pro-european. După alegerile din Germania, veți avea o încercare de a recrea alianța franco-germană care a fost locomotiva Uniunii Europene și care va aduce o reîntinerire a uniunii. În ceea ce privește negocierile legate de Brexit, vestea nu e deloc bună.
Macron va începe în curând să traseze agenda sa pro-reformă, atât în cadrul Franței, unde plănuiește să reducă povara fiscală pentru companii, să reformeze legile în domeniul muncii și să înceapă un audit al finanțelor publice, cât și în cadrul Uniunii Europene.
Spre deosebire de predecesorii săi, toată lumea se așteaptă ca Emmanuel Macron să se concentreze în paralel, atât pe agenda locală, cât și pe cea internațională, dedicată UE. Luni se va întâlni cu Angela Merkel -prima sa vizită oficială în calitate de președinte al Franței.
Discuțiile dintre Franța, Germania și Italia pe marginea relansării zonei euro au început deja în urmă cu un an, când s-a vorbit prima dată, în lumina Brexit-ului, despre o Europă cu mai multe viteze.
Germania va fi de acord probabil cu un angajament financiar mai puternic în cadrul UE și cu mai mulți bani îndreptați către apărare, dar încă nu este clar dacă Berlin va admite propunerea lui Macron de a avea un buget specific zonei euro, care să fie gestionat de un ministru dedicat zonei euro.