Când vine vorba de salvat vieți, medicii iau toți laurii. Nimeni nu menționează asistentele, infirmierele sau brancadierii. Cei mai mulți oameni ignoră importanța lor din mediul sanitar.
După ce s-a întâlnit cu o fostă colegă de liceu într-un magazin alimentar, asistenta Caitlin Brassington s-a decis să scrie o scrisoare.
„ Veneam acasă după gardă dificilă și, deși eram îmbrăcată încă în uniformă am decis să intru într-un supermarket și să fac câteva cumpărături. O fostă colegă de liceu m-a și mi-a spus:
– Nu știam că ești doar o asistentă.
În 18 ani de carieră am auzit de multe ori această frază, dar astăzi m-am supărat. Oare sunt DOAR o asistentă?
Am ajutat la venirea pe lume a multor copii, dar sunt doar o asistentă.
Am ținut de mână oameni muribunzi în timp ce își dădeau ultima suflare, dar sunt doar o asistentă.
Am ținut părinți în brațe după ce și-au văzut copiii murind, dar sunt doar o asistentă.
Am resuscitat pacienți care au murit pentru câteva secunde și i-am ajutat să revină la viață, dar sunt doar o asistentă.
Voi pierde zile de Crăciun, zilele de naștere ale copiilor mei, serbărilor lor școlare pentru a veni la muncă spre a-ți îngriji persoanele dragi, dar sunt doar o asistentă.
Pot să iau sânge, să îngrijesc o rană, dar sunt doar o asistentă. Pot să resucitez un nou-născut, un copil sau un adult, dar sunt doar o asistentă.
Am experiența și cunoștințele pentru a salva vieți.
Chiar dacă sunt doar o asistentă pot să spun că sunt mândră de asta.”