Andrei Tiberiu Maria sau Smiley, cum este cunoscut publicului larg, contrazice teoria conform căreia viaţa de artist ar fi una boemă. În ziua interviului, s-a trezit la 5:30 (după ce cu o seară înainte a adormit la 2), a participat la o emisiune TV, a ajuns şi la sala de sport, iar după interviul pentru Business Magazin va merge la repetiţii. „Muncesc în toate orele, în afara celor în care dorm; am câte o oră-două şi pentru mine uneori. Am foarte, foarte puţin timp liber, dar aceasta este alegerea mea”, îşi descrie artistul-antreprenor priorităţile.
Smiley a ajuns anul acesta la 10 ani de carieră solo, iar parcursul său profesional a început într‑un mod asemănător cu al unor tineri antreprenori din orice alt domeniu. La fel ca în cazul unor IT-işti de pildă, şi-a început activitatea în producţia de muzică pe un calculator tip 486, cu un software primitiv. „Mi-am luat primul calculator pe la 15-16 ani, cred că era un 486; mi-am instalat pe el un program de muzică, Impulse Tracker se numea, şi lucram cu acesta în MS-DOS, nu în Windows; am început să fac cu acesta muzică pe calculator.” A început să facă piese instrumentale pentru el şi formaţia Simplu, iar apoi cererea pentru producţiile muzicale a venit şi din partea altor artişti din Piteşti. Spune că pe atunci, în oraşul în care s-a născut, să-ţi faci o formaţie de muzică devenise o modă. „Dacă erau 2-3 tineri în aceeaşi scară, îşi făceau trupă.”
A început astfel să câştige primii bani din muzică – circa 1 milion de lei vechi pentru o piesă; bani de buzunar care îi prindeau bine în vremea liceului. „Pentru ai mei nu era totuşi foarte plăcut, fiindcă veneau tot felul de necunoscuţi la noi în casă şi nu prea aveai linişte astfel.” Astfel a început să se contureze perspectiva unei cariere în industria locală de muzică pentru Andrei Maria. „A fost frumos, dar eu practic nu am vrut să fiu neapărat cântăreţ, am vrut să fac producţie de muzică, dar dacă soarta m-a dus la 18 ani într-o formaţie (aproape toţi erau din Piteşti), aşa a fost să fie.”