Pe 17 aprilie 1977 avea loc cea mai mare tragedie montană din România. La Bâlea se producea o avalanşă care, în câtevasecunde, a dus la moartea a 23 de persoane. Printre acestea, 19 elevi cu vârste între 15 şi 18 ani.
Rigoarea germană este recunoscută peste tot în lume. La Sibiu, influenţa germană a fost menţinută în perioada comunistă în ciuda dorinţei de spălare a creierului impusă de voinţa de a promova omul de tip nou. Pasiunea nemţilor pentru schi, recunoscută pe plan modial, a fost adoptată şi la Şcoala Germană nr. 1 din Sibiu, acum Liceul Brukenthal. Excursiile montane, drumeţiile şi sporturile de iarnă făceau din şcoala germană un spaţiu de invidiat, cu atât mai mult, cu cât accesul românilor în grupele de elevi care participau la acţiuni era permis numai de calitatea de elev al şcolii. În rest, doar etnici germani.
Şcoala Germană nr. 1 Sibiu se distingea prin excursiile organizate pe munti şi şcoala sa de schi. Sub comanda profesorului Richard Schuller (48 ani), un grup de 20 de elevi ai şcolii şi alţi doi profesori au plecat la mijlocul lunii aprilie 1977 la Bâlea Lac, într-o excursie de schi. Din cauza vremii, grupul a fost nevoit să petreacă două zile, alături de alţi turişti, în cabana Bâlea Lac, scrie antena3.ro.
În dimineaţa zilei de 17 aprilie, în jurul orei 10.00, grupul a pornit spre Şaua Caprei, locul ideal de schiat. Unul dintre elevi s-a întors din drum la cabană pentru a-şi lua ochelarii de schi pe care-i uitase. La întoarcere a rămas mut de uimire. Niciunul dintre colegii sau profesorii lui nu se mai afla pe pârtie. Fuseseră luaţi de avalanşă. Din cauza condiţiilor vremii, salvatorii au putut interveni abia a doua zi, când, în jurul orei 15.00, au fost găsiţi cei 23, din păcate, fără nicio şansă de supravieţuire.